" Nu atinge cărtile. Au bacterii...."
După preafericita cină si până-n orele târzii din noapte, când ne înfrânăm perversitatea de a privi la televizor miscările si zâmbetele lascive ale unor categorisite vipuri, mai ales feminine (asigurăm si linistim cititorii că nu e vorba de lumea academică sau de cea a artistilor, scriitorilor, cercetărilor din mica noastră tară europeană), deseori ne izolăm în fata unei căni cu ceai si medităm, trăgând concluzii asupra unor evenimente speciale, trăite în ziua aceea sau în ultimele săptămâni.
Asa e firea omului, mereu concluzionează. Dar mai bine să relatăm unul dintre acestea, cu asigurarea noastră că momentul este al naibii de real si că s-a derulat în zilele benefice de odihnă, ocazionate de sfintele sărbători de Pasti.
În febra cumpărăturilor din Săptămâna Mare, în special comerciantii, cu mic, cu mare si cu mijlociu, legal sau ilegal, si-au întins, pe trotuoarele din jurul pietelor, cartoanele, musamalele si lăditele. Au etalat spre vânzare tot felul de nimicuri, de la verdeturi pârlite de soare până la rujuri rusesti si ciorapi de damă. În tot acest „festiv” bazar citadin lumea forfota, cu atentie si curiozitate, pentru a prinde unul sau mai multe chilipiruri. Nimic de zis!
Asa se întâmpla si pe lângă piata centrală din cartierul Drumul Taberei. Numai că, pe trotuoarul principal al bulevardului, tronează de câtiva ani încoace două chioscuri din lemn, am putea spune chiar elegante, în care două doamne distinse expun spre vânzare cărti de anticariat. La un moment dat, din furnicarul de oameni ce căscau ochii si se tocmeau cu vânzătorii ambulanti din jur, un băietel cam de sapte ani s-a desprins de bunică si s-a apropiat de raftul plin de cărti vechi. Din observatiile noastre, am înteles că pustiul a fost atras de ilustratia vie de pe coperta unui volum cu povestiri de Fratii Grimm, volum intitulat generic „Împăratul Cioc-de-Sturz”. A zăbovit câteva secunde bune în fata cărtii, cu sigurantă, fascinat de prezenta volumului îngălbenit de timp. Vânzătoarea i s-a adresat matern: „Ce-ti place?”. În loc de răspuns, băietelul i-a pus o întrebare, încântător de inocentă pentru vârsta lui, cu nasul aproape lipit de volumele etalate: „E frumoasă cartea asta?”. Femeia din chiosc nici nu a apucat să deschidă gura, căci bunica venită din spate îl smuceste de lângă raft si, cu o voce guturală, probabil iritată de insuccesul de la cumpărăturile de chilipiruri, i se adresă agresiv si autoritar: „Idiot mic, nu atinge cărtile. Au bacterii! Vrei injectii?”.
În loc de încheiere, credem că ar fi pueril să tragem o concluzie. Nu de alta, dar am da satisfactie celor care militează pentru eliminarea cărtilor din capul tinerilor. Mai mult, avem o presimtire: băietelul nu se va mai apropia niciodată de cărti, din cauza bacteriilor, iar Fratii Grimm vor fi cititi (dacă vor fi cititi) pe tabletă. Nu stim încă dacă tabletele au sau nu bacterii.
|
Alexandru Calmâcu 5/13/2013 |
Contact: |
|
|
