Despre cartea D-lui Herman Victorov: Din viata unui om oarecare – pagini de jurnal
Asa se intitulează simplu, cartea de câteva sute de pagini scrisă de Dl Herman Victorov, evreu născut în România si publicată în 2012 de editura Maple Red Ph, Windsor, Ontario, de pe lângă ziarul Observatorul, cu o prefată scrisă de Dna Profesoară Mihaela Ignat.
Cartea are patru capitole mari, cu 39 de povestiri despre viata si personalitatea autorului, tineretea lui, munca pe santierele mari ale României (Vidraru, Portile de Fier), viata alături de sotia lui medic, care l-a însotit mereu peste tot pe unde a lucrat, o poveste a unei istorii simple (,,oarecare’’ împletită cu cea a altor destine tot ,,oarecare’’).
Este viata si întreaga carieră a unui inginer si fost pilot de aviatie, dat afară din serviciu din cauza originii nesănătoase (tatăl său fiind unul dintre cei mai bogati evrei din România care, după venirea comunistilor la putere, ajunge bibliotecar). Ironia sortii, Dl Herman Victorov nu se dă bătut si contribuie la dezvoltarea sistemului energetic national.
Prezentată mai întâi la Toronto, lansarea ei a fost organizată de Dl Dumitru Puiu Popescu si găzduită , apoi, de Părintele Gheorghe Săndulescu, de la Catedrala Ortodoxă Română ,,Sf. Gheorghe’’ din Windsor, Ontario, după slujba de duminică, 12 februarie 2013.
Din viata unui om oarecare – pagini de jurnal merită de departe să fie citită (chiar si pentru simplul fapt al unei lecturi plăcute, interesante si instructive), de un ,,oarecare’’ cititor care într-o bună zi îsi spune că poate ar fi bine să vadă ce este cu ea, să apuce să o citească si, asa după cum mărturisea Părintele Gheorghe Săndulescu nu o mai poate abandona.
Ea ar trebui să fie lansată si distribuită atât în România, cât si în comunitătile românesti din străinătate (ca un fel de carte de căpătâi pentru cei care au curajul să o ia de la capăt si să înceapă o nouă viată în străinătate, un fel de manual îndrumător al unui succes de o viată, desi Dl Herman Victorov cu sigurantă nu a anvizajat acest lucru, atunci când a scris-o).
Cartea de fată este menită a fi si un semnal pentru cei din tările gazdă sau, pentru o mai bună receptare a mesajului ei complex ar trebui chiar să fie tradusă în limba engleză.
Ea nu se doreste a fi o pledoarie în favoarea emigrării, dar nici a continuării vietii de ,,acasă’’ (oriunde ar fi această casă), ci mai degrabă o expunere a unor situatii pe care un pas atât de mare pentru un emigrant îl poate avea fată de o astfel de decizie, cu toate implicatiile care decurg la adaptarea la o nouă viată, într-o tară nouă, în cursa de a găsi ceva stabil, un loc de muncă, la eventualitatea de a accepta chiar o altă muncă decât cea pentru care cel în cauză s-a pregătit în România.
La acest eveniment literar au participat prieteni (Dl. Karoly Lorincz, cu care autorul se cunoaste de la Roznov încă din 1961 si de care îl leagă o prietenie de o viată, sau Dl. Iorgu Barbu, care povesteste cu emotie în glas cum în 1981, abia sosit cu familia în Canada primeste întâmplător într-o piată niste mere pentru copiii lui, fructe pe care el încă nu si le putea permite ca proaspăt imigrant, din cauza lipsei de bani), fosti colegi de muncă, români pe care i-a ajutat să vină în Canada si apoi să se stabilească acolo, cu totii au venit să asiste din prea plinul sufletului lor la acest moment deosebit, să se bucure de bucuria Dlui Herman Victorov care, în ciuda succesului în carieră, nu s-a considerat si nici acum nu se consideră un om special, aparte.
Cuvântul cheie al Dlui Herman Victorov este unul extrem de simplu, la care poate nici nu ne-am gândi, dar care exprimă totul: oarecare. ,,Trebuie să fi un om oarecare, să te porti ca un om oarecare, că dacă te consideri că nu esti un om oarecare si ceilalti sunt oameni oarecare, atunci nu obtii nimic.’’
Ca si multe altele de acest gen, sau ca alte evenimente culturale organizate de cenaclul Nicăpetre, lansarea se înscrie pe aceeeasi linie exprimată de comunitatea română din Windsor, Ontario. Cenaclul s-a înfiintat acum cincisprezece ani si initial s-a numit ,,Mihai Eminescu’’.
Comunitatea românilor de aici, care au emigrat fie la începutul secolului trecut, înainte sau după 1989, este o comunitate puternică, ei încercând să se adapteze si să trăiască asa cum o făceau înainte la ei acasă, fiind foarte apropiati de biserică, dar si aceasta, la rândul ei, prin Părintele Gheorghe Săndulescu, ascultându-le cu aplecăciune păsul si sufletul.
Acelasi lucru îl face si ziarul Observatorul, în frunte cu Directorul lui, Dl Dumitru Puiu Popescu, care, neobosit pe tărâmul cultural, exprimat în diverse forme de o înaltă tinută, încearcă împreună cu biserica si cu toti românii de aici să mentină vie cultura, limba si religia noastră si să păstreze în permanentă legătura cu toti românii din diaspora, dar si cu tara.
As remarca aici un detaliu, care, cred eu că nu trebuie omis. Sala parohiei ,,Sf. Gheorghe’’ din Windsor, Ontario, unde se desfăsoară evenimentele culturale este foarte frumos decorată cu obiecte folclorice românesti, aduse de acasă. Ceea ce m-a impresionat în mod deosedit este o farfurie din ceramică, tipic românească, expusă într-o vitrină si pe care este scrisă rugăciunea domnească Tatăl Nostru.
Suntem români si cu frică de Dumnezeu, oriunde El ne-ar conduce destinul vietii.
Directorul acestei publicatii (cu răspândire în toată lumea, sustinută de o muncă de voluntariat si care apare fără nici un fel de subventii) este mândru să prezinte activitatea cenaclului si a ziarului lui. Are si de ce. Am primit prin e-mail o serie întreagă de fotografii de la diverse manifestări culturale si, cu bucurie, am constatat că de-a lungul anilor aici, într-un colt de lume, departe de România, dar extrem de bine reprezentat în Canada mi-am revăzut, cu mare plăcere, prieteni care au fost invitati să-si prezinte cărtile, sau edituri la care mi-am publicat si eu însămi cărtile traduse în engleză sau în franceză (Pr. Prof. Univ. Dr. si poet Theodor Damian, Semnul Isar/The Isar Sign, în traducerea mea în limba engleză si tipărit la Editura Călăuza v.b. din Deva - altă editură prietenă - în 2011; Lumină Lină / Gracious Light, revistă de spiritualitate si cultură românească, pictorul Mihai Theodor Olteanu, Pr. Dr. Dumitru Ichim din Kitchener, Ontario, Canada, Prof. Univ. Dr. Anca Sîrghie de la Universitatea ,,Alma Mater’’ din Sibiu, poetul Eugen Evu din Hunedoara, revista Destine Literare din Montreal, sărbătorirea Aurei Urziceanu, o auditie muzicală a inconfundabilei voci a acestei cântărete si multi altii, personalităti ale României de acasă sau de oriunde din lume). Dragostea fată de cultura română si entuziasmul ziarului Observatorul ca si ale Dlui Dumitru Puiu Popescu sunt mari.
Vă multumim, Dle Director, si vă asteptăm, atât pe Dvs cât si pe colaboratorii Dvs din Canada, cu acelasi drag în paginile revistelor literare din România.
Uneori chiar am impresia că acest sentiment încercat de cei din diaspora, de a mentine cultura si ideea de românism cât mai vii în străinătate depăseste ceea ce noi, cei de acasă, ar trebui, mai lesne să sustinem. Si de fiecare dată m-am întrebat de ce oare?
Să fie doar din cauză că noi cei de ,,aici’’, considerăm că totul este normal si firesc să fie asa, pe când cei care au ales ,,departele’’, chiar dacă au conditii mai bune si în ochii lor se citeste fericirea de a trăi mai bine, sau mândria de a se fi realizat printr-un efort sustinut si o muncă grea, tânjesc după ,,acasă’’, fiind mistuiti de dor?
Cred că acesta este răspunsul, dar mai cred că uneori cei de departe îsi zdrobesc în coltul ochiului o lacrimă care încearcă să li se rostogolească pe obraz de Pasti, de Crăciun sau ori de câte ori este vreun eveniment însemnat în viata lor, iar cei de acasă sunt cu adevărat departe.
Cu ocazia lansării volumului său de poezie Apofaze (pe 7 martie 2013 la Muzeul Literaturii Române) dar si a Simpozionului ,,Zilele Lumină Lină’’ de la Resita, (15-16 martie 2013, organizat de Presedintele Uniunii Ziaristilor Profesionisti, Dl Doru Dinu Glăvan, împreună cu Muguras Maria Petrescu, membru UZPR si Pr. Prof. Univ. Dr. Theodor Damian si el membru UZPR dar si Directorul acestei publicatii new york-eze), acesta din urmă afirma că la tinerete oamenii îsi doresc să plece în străinătate si să se afirme, în timp ce în a doua parte a vietii, deja realizati, aceiasi oameni îsi doresc să se reîntoarcă pe meleagurile natale, că românii din tară doresc să-si lanseze cărtile în străinătate, pentru a obtine afirmarea si consacrarea operelor lor în afară (din acest punct de vedere cele două cenacluri ,,Nicapetrei’’ din Windsor, Ontario, Canada, precum si cenaclul literar ,,Mihai Eminescu’’ din New York au în permanentă usile deschise acestor doritori, sustinându-i pe deplin), în timp ce românii din diaspora simt nevoia recunoasterii valorii lor artistice, si nu numai, în tara de unde au plecat.
Dedicată memoriei mamei lui, Din viata unui om oarecare – pagini de jurnal ne povesteste, pe parcursul a câteva sute de pagini, viata unui om complet. Dacă esti sănătos si stii să te bucuri de ea, viata este unul din cele mai frumoase daruri pe care ti le-a oferit Dumnezeu. Iar dacă stii să te bucuri de acest dar nepretuit, trebuie să stii să te bucuri si de un altul: iubirea, manifestată sub toate aspectele ei. Din îndepărtata Canadă,
Dl Dumitru Puiu Popescu trimite prietenior lui un e-mail invitându-i simplu să vizioneze o emisiune despre un om, http://www.tvrplus.ro/emisiune-investiti-in-romania-320, 5/5, (inventator, tată, sot, prieten, om de afaceri, sef, camarad, un ins cu figură atletică ce se detasează clar dintre ceilalti neputând să treacă neobservat, un tip plin de solicitudine), despre munca lui de o viată, o dăruire dintr-un preaplin al unui suflet nobil si generos.
De aceea Dumnezeu l-a ajutat, pentru că eu nu cred că Dl Herman Victorov nu a avut în viata sa probleme, neajunsuri, griji, necazuri. El, inginerul care a plecat din România în 1975 si care acum a ajuns la frumoasa vârstă de 82 de ani, îsi deapănă cu modestie si naturalete povestea vietii lui, a unei experiente trăită alături de oameni si pentru oameni. Ideea care străbate cartea de la început până la sfârsit este că trebuie să consideri oamenii ca pe egalii tăi si nu ca pe inferiorii tăi. Observator este nucleul în jurul căruia românii din această comunitate simt nevoia să se adune, să participe, cu tot ce se pricep ei mai bine, la ,,viata cetătii’’. Nu-i cunosc, dar simt că sunt uniti în jurul acestui Om bun, care i-a ajutat poate pe cei mai multi dintre ei să se stabilească aici.
Toti românii au o istorie a lor, iar Dl Herman Victorov are si el istoria vietii lui. A venit în Canada ca emigrant la vârsta de 45 de ani si a continuat să muncească toata viata lui, demonstrând o putere de muncă neobosită si o dorintă permanentă de a se implica si de a ajuta. Dl Herman Victorov - omul fascinant, cuceritor si cu charismă.
Dintr-un alt punct de vedere, această carte este o analiză efectuată de autorul ei, din dorinta de a se elibera de tot ceea ce a trăit si a cunoscut el în România înainte de a pleca, dar si de ceea ce a observat după acest moment de cotitură în viata lui, până în prezent, cu bune, cu rele. Fără a face apologia unui sistem care a fost esuat din start, oriunde s-a manifestat el, interesantă este impartialitatea fată de atât de mult discutatul sau controversatul sistem comunist din România pe care Dl Herman Victorov îl detestă, dar căruia îi recunoaste adevărul că a reusit să mobilizeze oamenii la muncă. Dl Herman Victorov are o anumită nostalgie în tonul lui.
Viata lui cu suisuri si coborâsuri este cea care include cu generozitate pe cei din jurul lui, din acest punct de vedere Dl Herman Victorov fiind unul din primii investitori în România după 1989, care în continuare doreste să mai investească aici sume mari de bani.
A călătorit mult prin lume nu ca turist, ci ca om de afaceri, acest lucru scotând la iveală o altă latură a personalitătii lui. O afectiune deosebită fată de toti oamenii, aprecierea corectitudinii, a simplitătii, a curajului, a ospitalitătii, a sentimentului de prietenie, a dorintei semenilor lui de a comunica, de a-si deschide sufletul.
Scrisă într-o limbă românească perfectă si prezentată într-un dulce grai moldovenesc, Din viata unui om oarecare – pagini de jurnal este crezul Dlui Herman Victorov, exprimat încă de la început, din motto-ul cărtii printr-un citat al lui George Enescu: ,,viata fără muncă nu-si are ratiune’’. Toate personajele reale prezentate aici si ale căror destine s-au împletit cu cel al autorului si care pe 12 februarie 2013 au fost prezente si la lansarea cărtii, nu si-au făcut decât datoria fată de ei însisi, fată de familiile lor. Aceasta este cartea pe care o citesti pe nerăsuflate, nu pentru suspansul ei, ci pentru firescul, naturaletea explicatiilor, dar si a unei împărtăsiri clare si cu drag a unei experiente de viată, fără a fi deloc doctorală sau didacticistă.
Pe tot parcursul celor câteva sute de pagini Dl Herman Victorov este prietenul nostru al tuturor si, chiar dacă nu ajungi să-l cunosti personal, după lectura acestei cărti rămâi, cu sigurantă, prietenul lui pe viată. Asa că Din viata unui om oarecare – pagini de jurnal, este o carte complexă, care merită citită si pentru experienta vastă de viată, care trebuie împărtăsită celorlalti si făcută cunoscută tuturor. Este o carte pe care o poti lectura în 24 de ore, dar la care, apoi, poti medita toată viata. Fără ambitia de a avea ultimul cuvânt de spus, dar si fără ambitia lui quod erat demonstrandum, Dl Herman Victorov este cel care, fără a fi invaziv sau sufocant cu experienta sau povestea vietii lui, face primul pas spre apropierea de cititorii lui, de semenii lui. Acum, când omenirea si însăsi vietile noastre sunt atât de bulversate, Din viata unui om oarecare – pagini de jurnal, este o carte deosebit de actuală, am putea spune chiar o confesiune de credintă în munca si în valoarea umană a prieteniei, făcută cu dragoste fată de cei din jur, semenii Dlui Herman Victorov, care sunt chiar mai importanti pentru el decât el însusi.
Muguras Maria Petrescu,
Membru UZP - România
|
Muguras Maria Petrescu 5/11/2013 |
Contact: |
|
|
