Făclia de Paste a Mielului
Oare ce face Sfintele Pasti ca în fiecare an să fie cu totul nou ca si cum l-am sărbători pentru prima dată?
N-am auzit de absolut nici o singură persoană care să nu astepte cu emoție Sfintele Pasti, să nu se veselească de lumina Invierii.
Nu e om care să nu tresară de bucurie ori de câte ori rosteste Hristos a înviat!. Argumentele existenței lui Dumnezeu nu e nevoie să le luăm din cărți.
In noaptea Invierii ele strigă de pretutindeni în coruri de îngeri, de oameni si întreaga natură , primenită în stihare de lumină crudă cântă împreună: Hristos a înviat! Cine se mai poate îndoi de Dumnezeu când Dumnezeu sa întrupat si omul a înviat? Cine poate să mai rămână orb în împietrirea sufletului când cu toții suntem chemați: Veniți de primiți lumină din Lumina lui Hristos! Cine poate să mai rămână în noaptea ignoranței astăzi când toate sau umplut de lumină: si cerul si pămânul si cele de dedesubt, când celor din latura si umbra morții Lumina le-a strălucit? Cât de originali am fi dacă repetăm din nou după Toma: vreau să pun degetul meu în semnul cuielor numai de dragul de a poza în omul modern? De ce uităm si ultimele cuvinte a lui Toma: Domnul meu si Dumnezeul meu! De ce căutări sterile când Dumnezeu ne-a invitat la cina Fiului de Impărat , când Hrisos merge cu noi spre Emaus? Am putea noi la Frângerea Pâinii să-L lăsăm cu mâna întinsă spre noi si să-I refuzăm darul?
Imaginați-vă noaptea Invierii! Impărăția lui Dumnezeu a coborît între noi. Prin Hristos a înviat! ni sau deschis usile raiului. Toți au lumânări aprinse în mâini. De Florii aceste lumânări erau de salcie. In Duminica Ramurilor I-am cântat Impăratului la coborîsul Muntelui Măslinilor spre Ierusalim:Bine este cuvântat Impăratul care vine întru numele Domnului! In ceruri fie pace si slavă întru înălțimi! (Luca 19,39)De Paste si înconjurăm biserica în chipul celor trei zile. Stâlpările , de data aceasta, nu mai sunt de salcie, ci stâlpări de ceară asa cum mergem cu lumânarea în mână să primim sfânta împărtăsanie. De fapt, biserica înconjurată de noi în noaptea de Paste a căpătat un sens mult mai adânc, un sens nou, transfigurat , mistic, adică sensul chivotului de pe sfânta Masă. ( Chivotul este o bisericuță în miniatură în care se păstrează în timpul anului Trupul si Sângele Domnului). In noaptea Pastelui întregul cosmos devine un sfânt altar, iar fiecare bisericuță nu este altceva decât chivotul prezenței divine. In cele trei ocoliri ale bisericii se realizează pentru prima dată misterul morții si învierii lui Hristos ca împărăție care nu este din lumea aceasta, împărăție a Pastelui . In cântarea de ocolire a bisericii mărturisim liturgic exact acest lucru: Invierea Ta Hristoase îngerii o laudă în ceruri, iar pe noi pe pământ ne învredniceste cu inimă curată să o mărim. Deci intrăm în ziua a opta a vesniciei divine si împreună cu îngerii lăudăm Invierea si pentru prima dată oamenii si îngerii devin un singur cor interpretând imnul de biruință asupra morții: Hristos a înviat !
Noaptea Pastelui ne oferă vederea lui Dumnezeu, este fericirea dăruită celor cu inima curată. Poate că făcliile din mâinile noastre ascund si acest simbol al inimii curate . In orice caz ele nici pe departe nu înseamnă ceeace neortodocsii cred despre ele. Folosim lumânările în noaptea de Paste nu pentru lumina fizică. In cazul acesta am apela la lămpi, felinare, becuri, lanterne,etc. , ca să vedem pe unde mergem.Nici pe departe. Cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o si făclia ei este Mielul. (Apoc. 21,23) Lumânările ne reprezintă inima noastră de fecioară înțeleaptă care au iesit cu candela aprinsă întru întâmpinarea Mirelui. Lumânarea e sceptrul nostru împărătesc, sceptru dătător de lumină si prin care ne identificăm ca fii ai Luminii. Făclia e făcută din ceara culeasă de albine din cele mai curate flori, iar făclia de Paste si de aceea o folosim ca simbol al al faptelor bune, iar pe de altă parte ca simbol al jertfei umane ca ardere si dăruire de lumină celui care sa identificat cu Lumina lumii.
Dacă de Florii făcliile noastre de întâmpinare a Impăratului au fost ramurile de salcie cu cetele profeților de motocei prevestind primăvara, de Paste ținem în mână stâlpările de ceară exprimând bucuria Invierii. Au trecut numai câteva zile de când jeluiam cu Fecioara :Primăvară dulce , / Fiul meu prea dulce / Frumsețea unde Ti-ai ascuns? si iată astăzi Ingerul a strigat celei pline de dar Curată Fecioară bucură-te că Fiul Tău a înviat din mormânt. Cât de mică ar fi făclia de Paste din mâinile noastre, chiar dacă ar avea subțirimea unui tril de privighetoare, ea este un Hristos a înviat!, afirmarea ființei noastre, întărirea si manifestarea țesuturilor ontologice ale persoanei umane, bucuria ca Primăvara dulce ne începe ființa si rostul nostru printrun motocel de lumină cusut cu fir din lumina Invierii. Impărăția Cerurilor,trecerea de la moarte la viață si de pe pământ la cer începe cu aprinderea lumânării sufletului nostru din Lumina lui Hristos.Un fir de lumânare, cât o crenguță de salcie, rezumă întreaga Biblie pentru că făclia de Paste este făclia Mielului , credința si adeverirea bucuriei noastre asa cum îngerul a strigat Fecioarei:Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând si celor din mormânturi viață dăruindu-le.
Kitchener, Ontario / 5 mai 2013
|
Pr.Dr.Dumitru Ichim 5/5/2013 |
Contact: |
|
|
