Peisaj
Peisaj 2;flautul desprins de tobă
Văz cu lesuri luminale ,întelesuri …
Ochiul stă-n ocolul nuntilor barbare
Flautul încinge hora,cercul desfătare,
Si ,desprins de tobă ,sare, mut în sesuri
Calcă noaptea sânge ,proaspăt risipit,
scurs din mâna ce s-afundă
într-o umbră lung-prelungă si-n cutit:
doi flăcăi si-mpart mireasa,…nefecundă
Turmentatii. Vânăt,rosu,fluierul tresaltă-n plopi
un călcâi mărunt horit,sus pe scândura de brad.
Vinul curge în ulcică,năpădind suflării gropi
si colindă în sudalmă, mortii vad
Nu-nteleg cum poate crede magistratul-timp fatal
interogatoriul politistului Sân’Petru si procesul lui verbal
Strigă, veseli strânsi de gât,doar primarul si cobzarul
Doamne,azi te-am cunoscut,să-ti dau darul!
Peisaj 3 : sevalet stejarul
Fiecare clopot răsturna egal,
sunetul transcendental
Prin lumina de cristal ,
fug în crin.
Orizontul strânge slove
în făclii de supernove
Ne-mplinită, la începutul lumii ,
re-fac înnoptarea.
Dorm în ulii…
„Scorburi cu pupile-adânci,rătăcesc înfumurarea
vântului ce varsă dungi, frunzei galbene din crâng
Nemiscare amplă,suplă,cerbul paste înserarea,
ocolind piatra tăcerii,roată-n cânt.
Sevalet stejarul prinde nori de tus în pânze mate
inului spoit să-i placă ,o idee, venerată
Ce culoarea fac din sânge,cât paianjenul se vaită ?
Că-i destul, pe gura mea, frigul gri si gri de moarte!”
Trag nădejdea de mână
să mă nădăjduiască…
Soarele-i dezbracă ochiului de iască
nevederea cea din urmă.
Străbat grădina bunicului Adam,
nepăsător si mândru de cât lumină am
Peisaj 4 :trag de cumpene ,privirea
Trag de cumpăna privirii…
Înalt fântânii timpului suflare…
Dumnezeu,se pare,are timp s-astepte
Om verde, pădurarul Alior,
împerechea stejarii în pereche
Trecusem râpa cerului boltit
de lilieci uituci-
-năstrusnici,
Avea vuietul să doarmă,
poala lacului de stană,
cel frumos înmlăstinit.
Cânt de broască ,
ochi de nuferi- nevăstuici…
Stau de vorbă c-o satană…
Suntem chit!
„Treceam prin vii si morti,neispitit
Să tulbur clopot pândelor cărării
Cu sunetul cuvântului dogit,rostit
cândva, prea mut, necuvântării
Ea poticni,să-si amintească urma
asemănărilor fiintei cu un sarpe
Ori, numai,peste toate,turma
neînrudirilor bastarde lăudate.”
Trag nădejdea de călcâi ,(ne)nădăjduind
Soarele-si făcuse ochi profunzi,
să mă privească pe îndelete.
Dumnezeu e mare,are timp s-astepte!
Înalt ,fântâna timpului, suflare
În ceasul cel din urmă,
străbat grădina
stră-stră-bunicului Adam
nevăzător de mândru,si cât lumina,
am
Peisaj 5:mama
Chinuită de păcate
stătea-n somn pe săturate..
Urma să trăiască un gerunziu orb ,un indicativ multiplu,
Pur si simplu…
Cu diateze calde ,active-parsive,si substantive-n colt,
în colb,să lege.
Foc din apă,asudat,
timpului să-i facă stare…
o lungime-n dreapta care
nesfârseste punctul plat
„mama împleteste gând solemn de moarte
Cu andrele boante,muiate în iod,
fir de lână verde,alungit o noapte,
tălmăceste sârma degetului nod
doi pe fată,doi pe dos,odihni împletitura
viata ei în psalmi cântată
de cum cată biblii gura ,udătura
si măsura cuvântărilor în soaptă”
doi ochi de pisică,fără sprâncene,
mâncau siliciul vânăt,al geamului crăpat
lumânări aprinse în sălbăticie
îmbunează cerul să ne stea pe cap.
Moartea ni-i misterul
Chinuită de păcate în somn
m-a făcut din noapte om.
|
Ioan Toderită 4/23/2013 |
Contact: |
|
|
