O clipă la Cruce
Cu bratele încărcate cu flori, primăvara a coborât usor pe pământul încă înghetat si zgribulit, ascuns sub mantia subtire a unei zăpezi târzii. La atingerea ei, ghioceii au iesit să se scalde în lumina palidă a soarelui si firele de iarbă au început să înverzească.
Grădinile s-au trezit din amorteală si au privit cu mirare covoarele de viorele si brânduse, lalele si zambile, frezii care se asterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat usor sub atingerea vântului si-au început să se îmbrace cu muguri proaspeti. Doar păsările uimite îsi scuturau penele ciufulite, nestiind dacă ar trebui să înceapă să cânte…
Am auzit si eu soapta primăverii si am iesit în curte s-o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viată, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu oamenii praznicul Învierii Domnului Isus Christos! M-am desprins cu greu din visare si am încercat să intru în rutina zilei. Gândurile poposeau câteva clipe în prezent, apoi zburau neobosite acasă, în România. Acolo, cei dragi se pregăteau si ei pentru sărbătoarea Pastelui. Amintirile din vremea copilăriei au rămas adânc săpate în mintea si inima mea! Parcă auzeam din nou glasul mamei care repeta aceleasi cuvinte în fiecare an „Să nu uitati că duminică Îl sărbătorim pe Christos cel Înviat din morti. Să nu uitati crucea, suferintele, moartea răscumpărătoare. Să nu uitati că Dumnezeu a dat totul, din dragoste pentru fiecare dintre noi! Să nu uitati….!” Am plecat să cumpăr cele de trebuintă. În jurul meu era atât de multă grabă, încât părea că fiecare om aleargă să prindă ultimul tren. M-am întors târziu acasă, bucuroasă că scăpasem de multime. Urma să încep pregătirea bucatelor pentru masa de sărbătoare, însă mintea mea se întorcea la acelasi gând „Să nu uitati crucea, suferintele, Învierea!”
Seara am iesit în curte să mă odihnesc si am hotărat să mă duc pentru o clipă la cruce. Gândul a plecat fără sovaială si s-a oprit pe culmea unui deal plesuv. Nici-un fir de iarbă nu îndrăznise să răsară acolo. Nici-o floare nu-si răspandea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani si pietre. În sufletul trecătorilor erau tot numai bolovani si pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare, Isus Christos plătea pretul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită, zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite, ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu, lăsau acum să cadă pe pământ sângele Răscumpărării. Suferinta era atat de cumplită încat n-o puteai privi fără să te cutremuri. Gândul a plecat îngrozit de acolo si s-a întors în curtea acoperită de iarbă primăvăratecă. Am fost o clipă la cruce… Apoi a fost noapte…
Dimineata Învierii s-a arătat veselă si plină de pace. În timp ce priveam natura îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-a întors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Câtiva trecători plictisiti îsi cărau poverile pe drumul prăfuit. La poalele dealului, o grădină frumoasă adăpostea un mormânt gol. Pietrele, iarba, florile, vântul spuneau tuturor „A înviat Christos!” Doar Maria mai căuta trupul pentru îmbălsămare, dar cand L-a întâlnit pe Domnul, a văzut si a crezut. Ne apropiem si în acest an de sărbătoarea Învierii Domnului Isus Christos. În iuresul pregătirilor, te invit să te opresti o clipă la cruce. Acolo a fost plătit pretul păcatului tău. Apoi du-te la mormântul gol, priveste si crede! Bucură-te căci Christos a Înviat, ca fiecare dintre noi s-avem Viată!
CHRISTOS A ÎNVIAT!
Tempe, Arizona, SUA
Pasti, 2013
|
Liliana Botea 4/23/2013 |
Contact: |
|
|
