Scrisoare din Melbourne
Emisiunea de azi - TARA DISPARE
În emisiunea trecută am prezentat reactia de nemultumire a românului fată de schimbare - Jean Moscopol împotriva stăpânirii comuniste cu melodiile; Petru Groza Sluga, Gheorghiu-Dej si Hrusciov iar Horatiu Mălăiele împotriva democratiei de azi cu trei poezii de dragoste: Ceausiva si reformoiu, Haideti să bem totu-i degeaba si Colonie de ocară.
Si pe nea Stelică în încercarea sa de a pune de-o echipă de fluierasi.
Amândouă orânduirile au în comun acelasi lucru: distrugerea valorilor individuale si de familie, distrugerea respectului pentru justitie si credintă, izolarea individului si dezbinarea familiei, nepăsarea si ruperea de aproapele.
Cum ajung la putere îsi asigură spatele si apoi încep să devoreze, încep să dizolve tara prin privatizarea sau izolarea institutiilor de stat fată de natiune. Odată ce institutiile de stat, scoli, spitale, infrastructura sanitară, de transport si servicii existentiale - biserica, electricitate, apa, comunicatii dispar, dispare si tara si apare izolarea, dezinformarea si tiranul cu ciomag mare, ajungem oi, turmă. Ori institutiile de stat în democratie ar trebui să functioneze în paralel cu cele private, în concurentă.
Valorile patrimoniului national, valorile traditionale, strămosesti. Sufăr că media nu poate vorbi deschis despre aceste valori, valori dobândite de-a lungul istoriei. Sufăr că media nici nu mai apartine tării si că nu mai este neutră si apărătoare a bunului national, nu mai e a noastră, nu mai e protejată si garantată de constitutia tării. Azi s-a ajuns ca mereu să fie dependentă si la cheremul celor cu bani. Institutiile unui stat trebuie să rămână ale statului altcum el dispare. Taxele noastre asigură existenta statului iar destinul tării nu trebuie lăsat pe mâna câtorva indivizi alesi să administreze si să supravegheze functionarea guvernului. Nimic major nu se întâmplă fără votul cetătenilor. Oricât de strălucit ar fi un conducător el nu va fi niciodată capabil să hotărască de unul singur soarta unui popor, iar cel care o face va trebui amendat în aceeasi măsură în care este gratificat.
Nu sunt de profesie judecător, avocat, procuror sau politist si nici nu doresc să ajung politician sau conducător comunitar, sunt doar un simplu crestin cumpătat cu “cei 7 ani de acasă”, crescut rezonabil într-o familie de oameni modesti, harnici, cu frică si dragoste de Dumnezeu, si care, ca scripcarul care a învătat să cânte după ureche omenia si relatia cu oamenii, care atunci când aude un falsetto, un scârtâit, tresare si se miră când vede că marea majoritate din jurul său stă pasivă si se lasă călcată în picioare, se lasă insultată de niste oameni bolnavi cărora li s-a urcat la cap puterea - nu ia pozitie. Nu protestează de frică sau au renuntat la a mai crede în puterea valorilor sale si tace. Si asteaptă ca să apară salvatorul.
Salvatorul este în fiecare dintre noi si avem datoria să contribuim cu idei si sugestii să găsim o solutie, iar dacă Solutia dată de mine sau oricare dintre noi nu e potrivită nu trebuie să ne dezamăgim pentru că sunt sigur că din întreaga multime va apare Solutia Salvatoare. Că va veni unul cu Solutia potrivită care ne va salva pe toti. Este foarte important să nu încetăm de a veni cu idei. Să participăm cu claritate, sinceri si directi ca să ne apărăm credinta si valorile în care am crezut si crescut din mosi strămosi, în care am crescut cu părintii si copiii nostri.
Ce îmi doresc cel mai mult e să înteleg lumea în care trăiesc. Să nu umblu prin ea orbecăind, lovit mereu de neadevăruri si nesigurantă, fără să stiu de unde vin si încotro mă îndrept. Ce-i cu atâta secretivitate? Neîntelegând-o mă face să cred că am trăit degeaba. Că nu sunt decât un vierme de mătase. Că părintii si învătătorii mei si-au irosit timpul degeaba cu mine. Învătătura lor, sunt convins mai mult ca niciodată a fost darul cel mai de pret de pe pământ, a fost cel mai mare cadou venit de la Dumnezeu.
Vă întrebati poate de ce vă zic toate acestea? Poate de vină sunt cei 7 ani de acasă pe care societatea din ziua de azi încearcă să-i fure complet, să-i extermine din existenta noastră. Să ne facă sterili în atitudinea fată de seamen, de umanitate, să ne facă să trecem pe lângă omul accidentat nepăsători. Adică să vezi o casă în flăcări, copii în tipete si tu să treci pasiv ca prin fata unui ecran de film, să nu-i ajuti. Oare as mai putea dormi noaptea? Oare cum dorm ei, acei ce instigă natiunile unele împotriva altora cu scopul de a le vinde arme, îi pune să se omoare soră cu frate, tata cu fiu, strigând în gura mare că ei aduc pacea pe pământ.
Nu mă miră faptul că se întorc ticniti în mare număr soldatii de pe front. Oare-i normal să tragi în mame si copii asa aiurea???..., să calculezi la maximum, cu precizie chirurgicală profitul de pe urma jefuirii unei natiuni dar să nu ai în plan nici un gând despre soarta victimelor lăcomiei tale?! Oare mă mai pot numi crestin? Mă pot numi crestin atunci când mă laud în biserică cu fiul meu care pilotează un bombardier deasupra unei tări care nu mi-a făcut nimic? E ca si mafiotul care face prăpăd toată săptamâna iar duminica la biserică este iertat contra unei donatii si luni o ia proaspăt de la capăt fără simtul vinovătiei. Ne mai putem numi crestini??? Sunt aceste învătăminte rezultatul bibliei?..., că mă trec fiori de ghetă, mă cutremur. Oare de ce tolerăm???
Este adevărat că, rational poti învăta să treci dintr-o tabără în alta justificându-ti cu usurintă decizia si tinta îndeplinirii visului, însă problema e că toti avem vise si dreptul de a le împlini, că toti avem dreptul de a ne bucura de experienta pe care ne-o oferă creatia lui Dumnezeu. Si sigur îi înteleg si pe acei care nu mai au răbdare, si vor să ajungă cât mai repede pe Lună sau pe Martie, însă vă spun că aceste dorinte acceleratoare nu sunt altceva decât niste obsesii lacome si pline de actiuni irationale, paranoice. Căci prin natura de om obsedat “alcholicul” nu se poate opri niciodată. Conducătorii care prezintă astfel de simptome ar trebui schimbati din functii si internati imediat.
Sigur, fără sacrificiul a zeci si sute de milioane de vieti, azi nu am fi avut avioanele Boing si transportul intercontinental, nu am fi avut calculatoare, rachete, nu am fi avut morfină si alte zeci si zeci de împliniri tehnologice care au fost inventate din necesităti majore, însă, oare s-a meritat sau se merită sacrificiul miliardelor de suflete pierdute în războaiele istoriei? Mao ar spune că “da”, s-a meritat sacrificarea a 70 de milioane de chinezi folositi ca îngrăsământ pentru fermele de stat care au hrănit Rusia în schimbul bombei atomice conservând astfel China intactă. Stalin ar zice “da “ si el. Bush spune că “da”, Blair spune că “da”, Obama spune că ”da”, etc, etc. Dumneata cititorule ce spui?
Nu există orânduiri bune sau rele. Toate sunt la fel. Ne nastem în ele, ne făurim visele, ne formăm ca oameni, ne adaptăm, muncim si iubim. Priviti pe întreg pământul si veti vedea cum toate orânduirile stiute în viată, de la canibalismul din Papua Noua Guinee si până la democratia americană toate functionează. E doar diavolul care ne ispiteste si ne învrăjbeste ca să ne învârtim în cercuri. Să dansăm cum cântă el. El nu e fericit să vadă omul independent si realizat în drumul său spre înăltimi. De vină nu e orânduirea, ci caracterul omului.
Este de datoria fiecăruia dintre noi să participe si să contribuie CU VOTUL SĂU la societatea în care trăieste. Asta ne asigură pace si bunăstare continuă în balantă cu sufletul si planurile noastre. Tata avea o vorbă: BĂIETE CUM ÎTI ASTERNI, ASA DORMI.
Cat despre nea Stelică si echipa sa de fluierasi din Balta. Fluierasii, ei însisi mesteri împătimiti ai fluierului si ai cântecului popular Am sa-l propun pentru premiul Noble pentru ce-a mai veche meserie, pastoritul. Ciobanul ne hraneste si imbraca de milioane de ani.
S-ascultăm o doină.
Melbourne
|
Ben Todică 4/19/2013 |
Contact: |
|
|
