Imblânzirea naturii
As vrea să mă prinzi din alunecare
În peisajul verde cu vânt
Când mintea mea glisează din basme
Într-un teren safari
Cu frunze sălbatec dansând.
Când terenul nesfârsit al închipuirii
Devine un orizont strâmt
Percutând înstrăinat lumea
Care dansează în juru-mi
Sălbatec ca pe un alt pământ,
Te chem în gând
Pentru a mă prinde de mijloc
Si a mă face să plec mai departe cântând,
Să-mi spui iarăsi că lumea e rotundă
Si că tot ce-am închipuit în vis
Se-ntinde aievea si sub pasul meu
Asteptând calm ca drumul să-l reiau.
Tot ce-am descris- eu poate râdeam si glumeam-
Spune! Era si desenul pe care tu îl schițai
Doar pentru a ne-ntâlni
Sub eclipsa de soare
Sub acest «ring of fire»
Pentru a ne lăsa furați
De-a lumii splendoare?
Dedicatie
Stabilopozi pe care vantul, marea
I-decoloreaza-ncet insa nu-i doare,
Asa si gandul catre tine
Statornic, insa din ce in ce mai palid
Palpaie in asfintit ducand chemarea.
De ce n-ai venit astazi
Cand insula noastra
Se contopeste cu tarmul
Si pasi necunoscuti scruteaza azi salbaticia
Care-o data insemna Pamantul Sfant, Vecia.
Sarate buzele idolilor de piatra
Din insula noastra
Ce inca duc pe picioare
Carafe unduitoare de apa
In arsita verii
Arzand foc in bratele de piatra
Idoli umani si casti, insa cat de departe
De o mana de gloata,
Cat de departe de a-si racorii
Si ei gura, muscand din fructele
Ce-anina inchise
In gradinile tainice ale iubirii tale.
Marea adoarme, o briza calda
Ma rastoarna pe cealalta parte molcolma,
Am visat c-am strigat catre cer, catre tine,
Prin cornul alungit de la gura
Pana la Dumnezeu, acum in nocturna,
Acum in nocturna.....
Oda tacerii
Odalisca ingalbenita de timp
Ridicata undeva intr-un crang, unde eu numai sint
Izvoraste din ea primavara-
-fire de iarba din gand.
In crang copiii se joaca razand
Din ochiul meu inmarmurit de piatra
Curge o lacrima-izvor de apa
Si as vrea sa rad la rasetele lor
Din simtirea mea si pietrele dor.
Numai vantul si soarele
Imi cauta poezia
Luminind umbrele marmurei
Strecurand licurici pe venele de piatra
Spre-nserat.
Toti ceilalti ce-au fost
Purtati in sufletul meu si-nvatati pe derost
In crangul ce-anina luna
Nu mai descind cand cade bruma.
Numai un tipat de pasare singura
Curma misterul tacerii si-al noptii, deodata
Amintind lumii ca si fapturile ce-adesea tac
Au in adancuri izvoare nesfarsite de viata.
Dorinta
Acosteaza la tarmul primaverii
Ce se-ntinde sentinela la iubirea ta
Impodobita cu straie de iarba si lumina
Chiar de va cadea o stea
De colturile crizantemelor se va prinde
Renascand o galaxie
Doar stapan de ar avea…
Dar tu te lupti inca cu lupii iernii
Ce limbile isi scot printre dinti de troiene
Acosteaza, iti spun, fii iarasi copil
Caci vine primavara alene
Ca o curtezana ce-apare fara de teama
Ca lumea o s-o ia la fuga cu pietre, prietene.
Graurul in vechi grai canta
Ragusit de-atata boare
De-i raspunzi numai sa stie
Ca in lume-i poezie.
Este primavara iara!
Primele doua poezii sunt din volumul «Fragmente», publicat in 2012, la Editura Reflections, California.
Ultimele doua sint dintr-un volum aflat in lucru, numit «Mvsa descompvsa».
Nota Observator:
Pictorita, jurnalista si poeta, Eva Halus, se defineste ca fiind o artista Zen, intotdeauna in ritm cu natura. A publicat volumul de poezii «Fragmente/Fragments» (poezii in l. romana si franceza) si pregateste volumul de poezii «Of me and you», cu poeme in engleza.
Toate cartile ei sint in totalitate ilustrate de catre autoare.
Cartea «Fragmente» este disponibila la www.amazon.com si se poate procura si direct de la autoare (evahalus@yahoo.com_.
|
Eva Halus 4/15/2013 |
Contact: |
|
|
