Dan Plăesu - "Vinovatele meandre"
Mi-a "picat" în mână una din cărtile scriitorului Dan Plăesu. Un roman, considerat ca fiind unul "de sertar". Scris înainte de 1989, dorit să fie publicat atunci, însă, probabil, din varii motive, autorul a găsit de cuviintă să-l arate lumii după douăzeci si ceva de ani, în 2011, la Editura "Junimea" din Iasi. Mărturisesc faptul că la început n-am fost tentată să zăbovesc prea mult asupra continutului acestei cărti. De ce? Fiind în vacantă, nu aveam chef să mă întorc în umbra si tenebrele anilor trecuti si nici nu mai voiam să aud judecăti si condamnări ale regimului trecut.
Pe de altă parte, din mai multe considerente nu voiam să renunt la ideea de a lectura cartea. Este vorba de un volum al lui Dan Plăesu, nume de rezonantă în literatura română. Titlul cărtii este deosebit de inspirat si atractiv în aceeasi măsură. Materialul întroductiv scris mai mult decât onorabil de Elena Leonte recomandă cartea spre lectură. Mai adaug si faptul remarcabil că acest roman a primit premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est Galati pentru anul 2011. Toate acestea fac parte din "cartea de vizită" a romanului. Asa că, am mai făcut un pas si am citit pasaje, pagini la întâmplare, care m-au captivat prin stilul deosebit de elegant al scriiturii si dialogul limpede, lin, firesc. Am început să citesc cartea de la prima sa pagină, ca după o oră să mă simt confortabil în textul său. Actiunea romanului curge asemenea unui fluviu, uneori molcom, potolit, alteori cu intensitate si iuteală. Poate, asemenea Dunării pe care autorul o cunoaste atât de bine si de la care a împrumutat ceva din comportamentul ei. Si, uite asa m-am cufundat serios în Vinovatele meandre.
Prin aprecierea că această carte este "de sertar", de la prima vedere suntem tentati să credem că este un roman de moravuri, de politică. Nimic mai neadevărat. Este un roman de dragoste, cu trăiri profunde, cu atingeri si conotatii psihologice si sociale. Romanul prezintă o poveste de dragoste între Adrian si Livia, cu lumini si umbre, cu frici, angoase si bucurii mărunte, vremelnice. Acest lucru sporeste profilul psihologic, umanist si romantic al romanului. În jurul iubirii si vietii celor două personaje, autorul zugrăveste un tablou amplu si veridic al societătii. Prezintă o epocă în desfăsurare, cu mentalitatea si cu moralitatea ei si, mai ales, cu tipicurile si cu tertipurile de manipulare a oamenilor. Dan Plăesu prezintă starea de fapt a unei societăti care mimează bunăstarea, umanismul, egalitatea. Maniera de prezentare este plină de umor de mare finete si de ironie subtilă, stil ce caracterizează întreaga scriitură a autorului, ceea ce dă savoare naratiunii, în esentă sobră si serioasă.
Dan Plăesu conturează personaje pline de naturalete, unele cu un sarm aparte care tânjesc după libertate si au dorinta de a evada din custile morale ale socialismului.
Adrian, absolventul de studii ingineresti împlineste ambitia tatălui său, omul simplu, muncitorul harnic si gospodar, de a-si purta băiatul la scoli înalte pentru a avea un viitor luminos. "Să fii inginer, nu-i de colea si nici la îndemâna oricui", tot spunea mândru tatăl. După absolvire, inginerul nu practică o muncă în domeniul tehnic. Se implică pe plan politic, slujind cu devotament regimul, neiesind din tiparele moralitătii impuse. "Navalistul lui Dan Plăesu ne prezintă pe noi, cei născuti după ultimul război, cei cu mândria inocentă de pionieri fruntasi, de premianti si bursieri cu aspiratii atât de false, cei care si-au irosit vietile cu inconstientă si totală neputintă sub tăvălugul uniformizator de destine si strivitor de ipotetice eroisme" - Elena Leonte în Firescul despre care merită povestit. Ajuns inginer în construirea navelor, în forul său intim, Adrian Teodoru este constient de labirintul în care trăieste, doreste să depăsească tiparul croit de epoca socialistă, însă n-are curajul si puterea să rupă lanturile morale atât de bine zăvorâte.
Livia, tânăra si ambitioasa regizoare, spirit liber, îndrăzneste să creadă că ar putea schimba ceva în viata socială de atunci. Având la îndemână arme culturale, doreste să imprime teatrului o tendintă cumva nonconformistă, ceea ce nu este tocmai potrivit în ochii aparatului de stat si nici în mentalul colectiv al epocii. Se simte încorsetată de regulile si cutumele pe care trebuia să le respecte într-un oras de provincie, preponderent industrial si visează să zboare spre libertate personală si profesională si să ajungă la un teatru din Bucuresti. În vointa ei egoistă si oarecum arogantă de a-si vedea visul împlinit nu se sfieste să actioneze si pe căile mult uzitate în socialism (pile, cunostinte, relatii), înterventii la cei suspusi care detineau cheia cu care puteau deschide orice usă, oricând. Din dragoste pentru sotia sa, Adrian încearcă s-o ajute mituind un director de teatru din Bucuresti, lucru ce-i aduce o adevărată povară existentială, pe lângă cea a neîmplinirii în iubire.
Iubirea celor doi se spulberă usor precum puful de păpădie în bătaia vântului. Fiecare încearcă să se regăsească pe sine, să-si reinventeze drumul în viată. Adrian "plecase de acasă, în urmă cu o săptămână, cu dorinta de a se limpezi. Nici el nu stia cum, dar sperase că drumul îi va decanta gândurile, îl va ajuta. Nu nădăjduia în ajutorul cuiva, însă acesta a apărut, totusi. Fără să-l ceară, aproape împotriva dorintei lui. Da, se întâmplase o minune. Si Mariei îi era cu totul îndatorat pentru asta. Desigur, trebuie s-o caute, s-o cheme la el. Un alt gest necugetat de necinste nu mai poate face. A fost prea de ajuns unul..." (p. 296) Însă în călătoria dorită a fi salvatoare, Adrian întâlneste "bratul iernii" care îl îmbrătisează.
Actiunea romanului este unitară, bine închegată, manifestarea personajelor este firească, ceea ce face ca cititorul să întrevadă blândetea si respectul moldoveanului de pe malul Dunării de jos fată de semeni, iar pe de altă parte, rafinamentul stilului său de scriitor. Acest lucru nu-l împiedică să sape în locuri mai ascunse si să scoată la lumină fapte obscure si meschine ale regimului. Abilitatea de bun condeier si inteligenta îl ajută pe scriitor să prezinte detasat faptele, nu interpretează, nu face judecăti de valoare, nu condamnă. Dă larghete cititorului să citească si să aibă propria întelegere. Unii să facă apel la memorie care este încă vie, pentru readuceri aminte. Pentru altii, cei mai tineri, cartea este o provocare de a căuta informatii sau poate martori oculari ai regimul prezentat pentru a-si forma propriile convingeri.
Gălătean prin nastere, Dan Plăesu, după terminarea studiilor revine în orasul dunărean. Filolog, profesor, ziarist profesionist, director de teatru, scriitor, dramaturg, poet, fabulist, această vastă paletă de preocupări întregesc profilul literar si cultural al lui Dan Plăesu. Prin întreaga sa activitate aduce un plus vietii cultural-artistice gălătene. Opera sa scriitoricească (poezii, fabule, povestiri, piese de teatru, scenete, cronici literare si dramatice, romane, reportaje) este publicată în diverse aparitii periodice locale si nationale. De asemenea, dăruieste publicului cititor mai multe publicatii editoriale de mare valoare literară, dintre care amintim: Colectionarul de exercitii, fantezii satirice, Editura Junimea, Iasi, 1983; Veghea, roman, Junimea, Iasi, 1885; Lucrare de control la istorie, roman, Cartea Românească, Bucuresti, 1989; Gând de arici liber, fabule sexy, Hypatya, Galati, 1995; Muntele personal, teatru, comedii, Pax Aura Mundi, Galati, 2005; Crocodil-Show, fabule cu fitil, Pax Aura Mundi, Galati, 2007; Consulting & love, proze de dragoste, Pax Aura Mundi, Galati, 2009. Numeroase lucrări dramatice sunt reprezentate pe scene profesioniste, pe scene de amatori, radiofonic, în lectură profesionistă la diferite cenacluri, publicate în volum de autor sau în reviste si antologii.
După începutul sovăielnic al lecturii, am parcurs pe nerăsuflate întregul roman "Vinovatele meandre" al scriitorului Dan Plăesu si-l recomand cu sinceritate spre lectură.
|
Vasilica Grigoras 4/14/2013 |
Contact: |
|
|
