Simfonia vietii
Versul tese cu fuiorul, azi o muzică mai vie
Parcă viata-ntreagă pare doar o scurtă parodie.
E atâta pace-n stihul bucuriilor din astre
Că si pânza de iubire e mai albă, mai albastră.
Chiar oftând culoarea lunii nu se schimbă...
Noaptea tot asa păleste-n fata zorilor de ziuă.
Soapta sacră ce colindă ochii, buzele, făptura
E ca zâna din poveste ce-ti aduce mângâierea.
Si cu haina luminoasă, versul îmbrăcat arată,
Ca un Făt Frumos cu vise si cu trenă diafană.
Si cu gingăsie bate la o usă de poet
Ca să-l facă autorul unui nou portret.
Si să-nchege împreună simfonia cea mai dragă...
Să vestească-ntruna viata si a ei vesnică paradă.
Artistul
Oftă adânc Artistul si ochi în ochi cu Omul,
Cutreieră prin lacrimi atâtea dalbe versuri.
Să plângi de mila unei făpturi ce ai creat-o
E chiar o tragedie ce inima n-o-ncape.
În ochii limpezi formati de raze calde
Revarsă peste lume doar râuri mari de ape.
Si focul alb de-acolo de pe tron din cer
Îl Împrăstie prin lume ca un reper etern.
Si sterge chiar cu sânge din calea Omului
Tot răul ce se zbate să curme viata lui.
De undeva din astre, din sfere-ndepărtate
Călăuzit de oaste veni aici să afle
Cum Omul devenit-a atâta de hain
Că semenul cu ură si-l arde pe un rug...
Când El creatu-l-a cu taină si dragoste - arzând
Să-l pună peste toate aici de pe pământ.
Oftă din nou Artistul si parcă regretând
El mâinile-amândouă le pune-ncrucisând.
Strângând la pieptu-i haina de Preamărit Maestru,
El dovedeste astăzi că El e Creatorul.
Nu-i omul Suveranul! Nu el conduce lumea!
Ci însăsi Savaotul, chiar El este Lumina!
Desi cu lacrimi udă azi rănile-omenirii
El e Arhitectul de drept în univers
Si chiar de trebuie să mai aplice-n vreme
O mică corectură în calea sa lactee,
Iubirea... este tehnica prin care El lucrează
Si-nvată-n scoala-I sacră si vesnică de artă
Să fim sensibili, tandri si mai curati în lume
Să spunem tuturor prin tot ce-nfăptuim,
Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit.
|
Marina Angela Glodici 4/6/2013 |
Contact: |
|
|
