Crucea dreaptă
Motto:
34.Oricine voieste să vină după Mine să se lepede de sine,
să-si ia crucea si să-Mi urmeze Mie. (...) 38. Căci de cel ce se
va rusina de Mine si de cuvintele Mele, în neamul acesta
desfrânat si păcătos, si Fiul Omului Se va rusina de el, când
va veni întru slava Tatălui său cu sfintii îngeri.
(Marcu 8)
Crucea este blazonul, scutul si arma crestinului. Dintr-un instrument de tortură, producător de moarte, Iisus Hristos a făcut cheia cu care se deschide usa Ȋmparatiei Ceresti. Dintr-o unealtă de rusine, Dumnezeu Si-a făcut Siesi sceptru de cinste. Pentru crestini, crucea este dătătoare de viată; pentru diavoli, rană dureroasă, nesuferită.
Doamne, armă asupra diavolului crucea ta o ai dat nouă. Că se îngrozeste si se cutremură nesuferind a căuta spre puterea ei. Că mortii a sculat si moartea o a surpat. Pentru aceasta ne închinăm îngropării tale si învierii. (Din slujba Sf.Maslu)
Crucea este piatra de hotar între Vechiul Testament si Noul Testament. Probabil de aceea un rabin a cerut unui papă să se renunte la cruce, pentru ca si evreii să devina crestini! Dar tocmai evreii au fost primii care si-au luat crucea si au urmat lui Hristos.
De la nastere si până la moarte, viata crestinului curge sub zodia crucii; este “umbra” care-l însoteste pretudindeni si permanent. Este parafa Impăratului Impăratilor, lăsată la îndemâna fiecărui crestin pentru a-si însemna toate actele vietii, spre autentificare. Având în vedere Cine-i Stăpânul, si că nu există nicio autoritate deasupra Acestuia, semnul crucii trebuie făcut cu cea mai mare grijă, deoarece este o mărturisire de credintă.
“Multi din cei fără de socoteală fluturând cu mână, îsi fac semnul crucii pe fetele lor, dar în desert se ostenesc, de vreme ce nu închipuiesc crucea dreaptă si astfel, numai dracii se bucură de îngâmfarea aceea. Iar dacă îsi va face cineva crucea dreaptă avându-si împreunate cele trei degete ale mâinii drepte si punând mâna sa la frunte, apoi la piept si de aici la umărul drept, iar la urmă la umărul stâng… atunci îngerul văzând se veseleste de adevărata închipuire a Sfintei Cruci pe fetele noastre. Asa, îngerul Domnului, scrie pe cei ce intră în Sfânta Biserică, cu frică si credintă” (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Deocamdată să ne multumim a sti că asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului si al Maicii Domnului despre care zice Sf. Ioan Scărarul că „Armă mai tare în cer si pe pământ nu avem, ca numele lui Dumnezeu”. Iar a doua armă pe care o avem împotriva armei vrăjmase este Sfânta Cruce. (As întreba pe cei ce nu au cruce cu ce semn vă apărati voi de diavol?) Ei însă n-au semn, că nu-i lasă să-l facă. Nu în zadar semnul Crucii îl numeste Biserica: „Armă nebiruită asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat”. Iar a treia armă de apărare este smerenia sufletului. Deci chiar în ceasul tulburării tale, să zici în adâncul inimii: „Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, izbăveste-mă de cel rău.” Si întoarce-te cu inima bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ti mintea, căci vede Tatăl osteneala fiului si nicidecum nu-l lasă.” (Păr.Arsenie Boca)
Hulită, scuipată, călcată în picioare, incediată, înclinată, culcată, răsturnată si cu bratele rupte, ansată, legată, îndoită, uitată etc., crucea nu poate fi nici distrusă, nici contrafăcută, pentru că este structura de rezistentă a creatiei. Crucea este altarul pe care Dumnezeu înomenit s-a jertfit ( si se jerfeste în fiecare liturghie) ridicând păcatul lumii. Dragostea, numai în dimensiunea sa orizontală, omenească, umanistă, naste monstri dacă peste aceasta nu se suprapune dimensiunea verticală, dragostea jertfelnică izvorând etern din Dumnezeul Trinitar.
“Crucea nu este doar simbolul abstract, ci as indrazni să spun este chiar expresia mecanică a nesfârsitei energii a lui Hristos, a împătritei forte de atractie care se exercită si la dreapta si la stânga, si sus si în adânc, expresia Unitătii unificatoare, a lucrării cosmice. Este o masinărie care funtionează în văzul nostru fără să se oprească. Este aluatul care necontenit îsi plămădeste cele trei măsuri de făină. Este priza puternică, tractiunea fundamentală.
Crucea este Dumnezeu în lucrare. Nu este doar unealta pe care o foloseste, ci însăsi forma Sa activă; lucrarea extractoare si unificatoare, extensia Sa între cele patru puncte cardinale: Nordul sau Zenitul, rădăcina în tăria cerului; Sudul sau Nadirul, materia încinsă de harul ce lucrează intens asupra ei; cele două brate, la dreapta si la stânga, instrumentele energiei temporale.
Astfel, nu numai despre făptură se poate spune, împreună cu Sfântul Pavel că geme si e în durerile facerii până acum (Rom. 8,22), ci despre Ȋnsusi Creatorul (asemenea lui Samson căzut în puterea filistenilor, fără coroană si pus “la treabă”).
De când Dumnezeu a fost răstignit în mijlocul ei, lumea nu mai are decât un singur lucru de făcut: să ia ia tot mai mult si mai clar aminte la această inima care bate si o atrage la sine.” (Paul Claudel – Un poet priveste Crucea)
Cel mai pretios dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu este viata, iar felul în care o trăim este darul nostru făcut Creatorului. Suflarea de viată, sufletul viu, este tarina cu care am fost împroprietăriti pentru a o ara si a o semăna cu grâu sau cu … neghină, pălămidă etc.
Tu Cruce, dulce jug al lui Christos,
De Tine-n veci acuma nu mai fug,
Adânc cerbicea inimii-mi plec jos
Si sub povara Ta cerească mă înjug.
Stau să mă mâne Domnul unde-o vrea
Cu biciul Său de Duh atât de drag;
Si nici o muncă nu-mi mai pare grea
Când stiu că brazda mântuirii trag.
(Vasile Voiculescu – Crucea-Jug)
Ȋn lume au iesit, ies si vor mai iesi o vreme multi hristosi mincinosi, ademenind cu tot felul de cruci contrafăcute, dar acestea sunt moarte si dătătoare de moarte, pentru că înselătorii nu au Duhul lui Hristos. Ȋnselătorii cu crucile lor nu merg sus pe Golgota; nu se răstignesc si nu mor cu Hristos. Prin urmare nici nu vor învia cu El.
Somerville,MA
Duminica Crucii
|
Nicusor Gliga 4/6/2013 |
Contact: |
|
|
