Breviarul marelui Hidalgo
La procesul de la Nürnberg psihologii erau surprinsi de mediocritatea
si lasitatea elitei Reicprimul volum al h-ului III cu o singura
exceptie, a seful serviciului de spionaj, generalul Walter
Schellenberg. Cine ajunge intr-o astfel de pozitie si este confruntat
cu analize si informatii inteligente, are o alta perceptie a
realitatii, un alt Weltanschauung, decat oamenii care cred ce vad sau
ce li se spune. Aceasta remarca se potriveste atat elitei PCR de dupa
1989, cat si cartilor seful serviciului de spionaj, generalului Ioan
Talpes.
?In umbra marelui Hidalgo, conditia de a fi, din intamplarile unui
istoric militar, 1978-1989. Rememorari consemnate de Horia
Alexandrescu?, ed. Vivaldi, Bucuresti 2009, vo. I, 251 p. si in
?Breviar laic?, ed. Militara Bucuresti 2010, 255 p., Talpes pune in
umbra cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a lui
Ceausescu, anul 1968, deceniul 1978-1989, revolutia din 1989 si
tranzitia spre vest. Cartle lui se deosebesc de cele ale fostei elite
a PCR, cum se deosebea pozitia lui Schellenberg fata de psihologii
americani, in comparatie cu balbaielile fostei elite a Reich-ului.
1968 a fost anul in care Romania refuza sa participe la ocuparea
Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia si castiga sprijinul
occidentului timp de un deceniu de bunastare si de prestigiu in lume.
Rusii sunt insa socati de tradarea subalternului ortodoxo-comunist
Ceausescu, dar incep si ei sa trateze in secret cu asa zisii
imperialisti vestgermanii. Dupa succesul acestui contact "back
channel" Brejnev inceape prin KGB tratative si cu anglo-americanii, cu
care avusese bune relatii in razboi. Dupa ce Hitler si Stalin ataca
Polonia, Anglia incepe razboiul numai cu Germania, UdSSR-ului nici nu
s-a pus problema unei declarati de razboi. Cartile de istorie trec cu
vederea si azi duplicitatea.
1978 a fost anul in care SUA ofera Romaniei sansa integrarii in
economia libera cu ajutorul a 170 miliarde $. Dicatura de dezvoltare
era un fel de cantonament, de ascetism planificat in care printr-o
acumulare primitiva de capital, economia se antrena pentru a ajunge la
nivelul de a concura in lume. Oferta, o recunoastere a succesului
economic si diplomatic romanesc, e insa respinsa de Nicolae si Elena
Ceausescu exact in momentul in care KGB-ul incepe tratative secrete cu
SUA. Asa ca Romania e data brutal la o parte si Calul Troian din
Lagarul comunist devine Polonia. Si faptul ca 1978 este ales papa
polonezul, Fericitul Ioan Paul II, e de bun augur pentru cei care
luptau inpotriva ereziei marxiste si pentru drepturile omului. Apoi
Moscova sub Gorbaciov renunta la Razboiul Rece, marxism, Lagar,
Cortina de Fier si in 1989 incep o nou era istorica.
1978-1989 e un deceniul dezastruos din cauza miopiei conducerii
statului privatizat de Nicolae si Elena Ceausescu. Ei intra in
conflict si cu vestul si cu estul, care se razbuna. Vestul pe fata,
economic. KGB-ul, mai subtil, il pune pe omul lor Pacepa sa fug in USA
si sa compromita Romania. In timpul ocupatiei serviciile secrete erau
conduse de rusi. Pacepa pus de atunci pe orbita de KGB era 1978 adj.
DIE. Vanat de toti, Ceausescu nu mai intelege lumea, nu mai poate
evita dezastrul din dec. 1989 si reinstalarea controlului Moscovei la
Bucuresti, Chisinau si Cernauti, care ca duupa 23 august 1944, se face
cu ajutor din vest.
1989 a fost anul in care succesele dictaturii de dezvoltare se
degradeaza in democratia originala ... ?Nu ne fura sau cumpara altii
tara! Noi ? romanii ? suntem cei care ne lepadam de ea. Si asta o
facem in fiecare zi, necontenit, de douazeci de ani, de rusine de a ne
fi eliberat de comunism. Altii. Ne vom desprinde de aceasta stare, se
pare, chiar cand vom avea curajul sa-i intrebam, pe ultimi
eliberatori, de ce ne-au bagat in si mai mari nevoi.? Securitatea ?
?Fiecare Tara isi creste si pregateste cainii de paza, carora le si
garanteaza conditiile pentru a-i asigura Ordinea. Cand Ordinea este
schimbata, prin acordul si cu participarea cainilor, atunci acestia
incep sa se transforme in lupi. Asa s-au petrecut lucrurile si in
Romania, incepand cu decembrie 1989. (Breviar, p.36, 32)
In ceea ce priveste intalnirea lui Gorbaciov cu Fericitul Ioan Paul II
la Roma si cu Bush la Malta: ?o completare esentiala ? soarta Romaniei
a fost convenita pe relatia dintre Paris si Moscova?, la intalnirea de
la Kiev dintre Gorbaciov cu Mitterand, in anul 1989, cad s-au stabilit
si ?cadrele de evolutie a Romaniei?. (Hidalgo, p.202) Si e foarte bine
ca nu s-au amestecat americanii. Pentru a nu lasa nici un dubiu in
aceasta privinta, a teoriei conspiratiei ? ?Nu este nimic mai
dezastruos, in existenta unui popor, decat momentul in care ajunge sa
creada ca minciunile altora sunt adevarurile lui. Priviti la momentul
decembrie 1989 si la anii care au urmat!? (Breviar, p.51)
La aceste evenimente istoricul Talpes cu doctoratul ?Diplomatie si
aparare. Coordonate ale politicii externe romanesti, 1933-1939?, ed.
Stiintifica 1980/88 (30.000 ex. epuzate in 10 zile), este int-un fel
sau altul implicat si le analizeaza acuma cu experienta unui
viceprim-ministru, general de corp de armata, sef de Intelligence
Service si cu detasarea unui filozof al istoriei si literat.
Rezultatul sunt carti, deja epuizate, care s-ar citi ca cele
politiste, daca nu ne-ar inpiedica seriozitatea informatiilor, tezelor
si a unei bibliografi remarcabile. Multe lucrari de doctorat sund sub
acest nivel.
Dupa toate probabilitatile istoria oficiala va fi rescrisa pe masura
ce vor apare volumele colaborarii Talpes / Alexandrescu, ele vor
scoate la lumina ceea ce este in penumbra. Iata cuprins vol. I. Cap.:
1, Stuttgart 1985 - Congresul Mondial de Istorie; 2, Sfarsitul
inceputului si inceputul sfarsitului; 3, Intre tradare si cacealma ?
strategica. Lovitura Moscovei; 4, Sfidarea ?marelui Urs?; 5, Doctrina
Brejnev, ultima strigare; 6, Soarta Romaniei, nu la Malta, ci la
Kiev!; 7, Proiectul lui Ceausescu venea de la ? Carol II-lea!; 8,
Berlin ? august 1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop
? Molotov; 9, Intre ?Stihiile trecutului? si Razboiul stelelor?.
Daca autorul continua dezvaluirile ?din umbra marelui Hidalgo? si
publicarea originalelor ideii, a meditatiilor de filozofia istoriei,
privind soarta romanilor, ?literatura noastra post dictatoriala (dupa
cum remarca Astalos) isi rotunjeste conturul, oxigenandu-se. Si avem
mare nevoie!?
Pentru a intelege ?... Hidalgo? este necesara daca nu chiar
obligatorie lectura ?Breviarului?, pentru el ne dezvalui
Weltanschuung-ul filozofic si literar mai putin obisnuit al autorului.
George Astalos de la Paris vede in modul sau de abordare a realitatii
in general si a celei romanesti in special un paralelism cu
?Inconvenientul de a te fi nascut? a lui Emil Cioran. Talpes e
autohton, departe de pesimismul lui Cioran in exil, chiar atunci cand
constata la contemporani sai o ?incredibila stare de delasare si
nedorinta de asumare a propriei conditii actuale si viitoare?
(Breviar, p.255)
Notitele lui scrise parca in fuga, rar depasesc 10 randuri, sunt
rezumate de articole sau chiar de carti. In cel mai rau caz sunt
fotografi spontane facute cu blitzul, mai usor sau mai greu de
decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru. Centrul de
greutate a meditatiilor este insa soarta tarii pentru ca patriotismul
este un ?defect profesional? al militarilor. Cum ar putea ei altfel sa
serveasca patria chiar cu pretul vietii?
In Breviar, cele circa o mie de idei sunt intentionat nesistematizate
pentru al obliga pe cititor sa faca o ierarhizare proprie. Bineinteles
ca se poate incepe cu Dumnezeu si transcendenta. Cu Vechiul si Noul
Testament. Cu popoare imperiale, de limes si barbare. Cu ortodoxia si
occidentul. ?Romania: Occident refuzat si Orient refulat reprezinta
cele doua determinari ale unei existente in care ? negasindu-ne masura
? vom sfarsi prin a ne pierde identitatea?. (p.189)
Cu vede autorul situatia de astazi a romanilor? ?Dupa 1989,
instrainarea a ajuns sa li se prezinte a fi singura lor sansa.? ?
pentru ca ? ?Radacinile neamului nostru se vad in alegerile pe care
la face. Ma doare crunt nevoia lui de fanarioti.? ? si continua pe
aceasta ideie ? ?Astazi, accesind modelul european, am ajuns sa ne
alegem ciocoii, sperand ca vor ajunge sa fie obligati la conditia de
fanarioti controlati si judecati.? (p.8,86,34)
Banateanul Talpes se face si purtator de cuvant al ortodocsilor din
Transilvania, care terorizati de unguri de o mie de ani nu pricep nici
acuma de ce pana in 1863 au avut statutul de ?tolerati?, nu aveau
?dreptul de a se instala in orase, de a construi biserici din piatra
si a-si face case din acelasi material?. Mai mult chiar, situatia de
azi a tuturor greco-ortodocsilor din UE nu numai ca-i foarte apropiata
de cea din trecut, dar ? ?Avem si noi dreptul macar la un raspuns? ?
Cine sa ni-l dea daca ai nostri (cei care se pretind si chiar i-am
ales a fi asa) nici macar nu stiu a intreba (la C.E. de la
Strassburg).? (despre romani si cei care se pretind a fi)? (Breviar,
p.20).
Bazandu-se pe succesele dictaturii de dezvoltare in colaboarare cu
vestul, Ceausescu si ortodocsi lui moldo-valahi s-au folosit o scurta
perioda de timp de o oare care libertate generata de destinderea de
dupa ridicarea anatemei dintre ortodocsi si occidentali, dupa
Conciliul Vatican II, pentru a realiza la Bucuresti o a patra Roma. Un
proiect istoric fara nici o sansa de realizare. ?La ortodocsi, dupa ce
li s-a rapit Constantinopolul, iar cea de a treia Roma a esuat in
retardari feudale, se continua rataciri confesionale prin negari
doctrinare, pendulari intre vest si est, pana la poarta Pacificului.?
(p.159)
Ideia construirii Casei Poporului si Mantuirii Neamului exista deja
sub regele Carol II, si era reverenta facuta Parisului, Occidentului,
iar cea a Bizantului dupa Bizant e inca si mai vechie, exhausiv
analizata pe toate fetele de Nicolae Iorga, era o plecaciune
Orientului. Pentru ca si la moldo-valahi, ?Intre ?virtute si
?toleranta? s-au consumat acuplarile, decuplarile si confruntarile
dintre romani si helenici, ?latini? si ?bizantini?, catolicism si
ortodoxism.? (p.203)
De aceea nu-i de loc surprinzator ca proiectele dambovitene, demne de
El ingenioso Don Quixote de la Mancha de Miguel de Cervantes, care
numi aparent apartin lui Nicolae si Elena Ceausescu, s-au s-au izbit
de rezistente, chiar atunci cand era vorba numai de mori de vant
propagandistic. Atat Roma, a doua Roma, Constantinopolul, a treia
Roma, Moscova, cat si neo-protestantii anglo-americani, nu puteau
tolera in nici un caz un experiment greco-ortodox, pentru ca ar fi
fost un pas inapoi in misiune lor sfanta de a refacere unitatea
crestina a lui Iisus Hristos.
Pe de alta parte, o dictatura de dezvoltare capabila sa scoata o tara
ortodoxa din mizerie, o a patra Roma in Balcani, submina autoritatea
Moscovei si periclita legatura ei directa cu fratii lor sarbii si
bulgarii. Cu toate ca sunt urmasii au Romei, de la Marea Schisma,
ortodocsii moldo-valahii sunt de o mie de ani in lanturile grele ale
duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, care ca
si panortodoxia si panslavismul, de data mai recenta, sunt toate
incompatibile cu aspiratia romanilor la independenta si la o afirmare
pe plan mondial in afara tutelei celei de treia Roma. Sub Ion Iliescu,
1989-2004, vizita a papei Iona Paul II a fost exclusa. Steua polara
(rosie) era Moscova.
Singura cale de emancipare nationala si sociala, proiectul Corifeilor
Scolii Ardelene, Unirea cu Roma, este strict interzisa de Moscova si
neintaleasa la Bucuresti pentru ca numai cultura occidentala a trecut
Carpatii. Nu si teologia. Izolarea de Roma, in calea tuturor relelor
si mereu sub vremuri, cum ne spune cronicarul, l-au condus pe Cioran
la pesimismul caracteristic mai tuturor exilatilor, incepand cu Ovidiu
trist la Pontul Euxin, si pe Talpes la prudenta fata de
sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocsilor, nu de rare
ori complet absurd.
Cum ar putea fi altfel, daca tradatorii, spionii Pacepa, Mircea
Raceanu, Nicolae Militaru sunt reabilitati si revolutionarii din dec.
1989, mai ales tiganii romanes, sunt promovati. Tiganiada statului
este oricum la ordinea zilei, ea dau deja tonul in toate, de la
normele de comportament la manele. ?Daca nu mi-ar fi fost dat sa
traiesc dupa 1989, n-as fi inteles cat de mare a fost Ion
Budai-Deleanu. Ce opera fabuloasa este ?Tiganiada? si ce se poate,
prin timp, intampla, cu noi, cei de la est de Huran Hásza.? (Breviar,
p.174)
Ideia degradarii statului roman o regasim si cand autorul se refera la
meseriea de spion, care sunt eroi nu numai in romane si seriale.
Pentru ca el o cunoaste din proprie experienta ? ?Vreti sa masurati
gradul de aderenta si sustinere a ideii de stat? Priviti cum sunt
tratate si asumate notiunile de spion si spionaj. Cat despre
purtatorii acestor atat de onorabile si nobile indeletniciri, numai in
? si ai Romaniei sa nu fi. Desi, priviti, la spionii altora care fac
cariere impresionante. Desigur, pentru altii, in aceasta tara a
nimanui.? (p.174)
Rezultatul, ?o tara din lumea a treia nu putea produce decat cetateni
de conditia a treia. Spre asta a si fost indreptata si ajutata
Romania, in periplu actual european. (Romania, 1989, si romani ca
experiment, 2009)? (p.16), pana cand presedintele si patriarhul incep
dialogul in vedera unirii cu Roma si romanii vor iesi din cercul
vicios, subdezvolatare, dictatura, revolutie, haos, democratie,
subdezvoltare, dictatura, revolutie, haos ?
Si pentru ca in Europa de vest confuzia sa fie totala, cei alesi merg
atat de departe pe urmele fanariotilor, ca pe ex-regele care a predat
comandantul armatei inamicului, pe spionii tradatori, pe tigani care
ii compromit, ii supun paradoxal, politic corect, unei discriminari
pozitive cu spaga si comision. Tradatorii straini de neam ca si si
tiganii sunt reabilitati, recompensati, li se retrocedeaza palate si
aur, primesc certificate de revolutionai, scutiri de impozite, spatii
comerciale, teren agricol si intravilan, sinecure si decortii.
Comportamentul absurd e o forma de neputinta si automutilare a celor,
care nu mai vad luminita de la capatul tunelului. Numai cu ajutorul
literaturii absurde mai pot fi intelesi Lunatecii lui Vinea din
Bucuresti. Urmuz se sinucide la sosea, Ionesco si Tristan Tzara fug in
absurd la Paris.
Acest exotismul orintal a la Don Quixote pune insa nolens volens la
indoiala vointa ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta rationalitatii
statale din occident, normelor si valorilor romano-catolice. Mai ales
ca vizita Fericitului papa Ioan Paul II la Bucuresti, mai 1999, mana
de ajutor intinsa generos de Roma, a ramas fara raspuns.
Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.
Bremen,
|
Viorel Roman 4/4/2013 |
Contact: |
|
|
