Ziua păcălelilor
Plouă cu bani. Uitati-vă afară,ce mai asteptati? Să cadă frunza?
Dacă s-a lăsat întunericul înseamnă că ati scăpat ocazia,dragilor ...
Astăzi am zis că nu scriu un rind măcar dar nici nu s-a făcut bine dimineata că nevasta m-a si dat jos din pat cu piciorul ,m-a pus să mă îmbrac si mi-a adus aminte că trebuia să mergem la laborator pentru analize.
După ce m-am îmbrăcat mi-a spus că asteptăm taxiul afară dar așteptarea s-a lungit la 25 de minute pline de gerul unei ierni care aflase de mica noastră excursie.
După o vesnicie a apărut si soferul care a lăsat geamul jos, a scos un cap zîmbitor si ne-a întrebat dacă nu era cumva 1 Aprilie.
Ba da,cu totul si cu totul ba da .Ajunsi în fata clădirii medicale omul nostru mi-a spus mie, chiorului, că ajunsesem si a oprit masina la care eu am deschis portiere pe jumătate ca să cobor dar soferul a mai înaintat cîtiva metri pentru o pozitie mai convenabilă, moment în care portiere mea a lovit usor un stîlp de beton,mama lui de stîlp. Norocul meu a fost că nu am pătit nici măcar o zgîrietură. Incepea ziua păcălelilor.
La laborator am intrat la toaletă si după ce am terminat mi-am strigat consoarta care a deschis usa exact în momentul în care capul meu se găsea în dreptul cantului de lemn, potriveală în urma căreia m-am ales cu un cucui de toată frumusețea. Si-l port sănătos.
Mai trebuia să mai asteptăm pînă la plecare asa că i-am cerut partenerei de cameră să îmi cumpere o cafea si cît timp era plecată mi-am zis că nu mai era posibilă nici o surpriză.
S-a întors veselă si mi-a întins cana care avea un capac protector.
Nu am desfăcut-o. Am mai lăsat lichidul să se răcească.
Peste zece minute am dat capacul la CĂTEI.
Doamne, era ceai, nu cafea după cum cerusem. Către casă ne-a dus un alt taximetrist.
Mi-am zis că aveam să ajung în Rai si urma să mă vîr în pat, să nu mai pătesc nimic, sfinte Petre .
La naiba de zi a ÎNSELĂTORIILOR.
Iar sub plapumă a fost totul perfect pînă aproape să adorm, clipa în care femeia de serviciu care are grijă de mine a uitat că era Lunea Pastelui catolic si a început să orăcăie că venise să mă aranjeze.
Si abia adormisem.
Nici vecinul de mai sus, portughezul de Armando, nu cred că aflase că era sărbătoare căci exact la o jumătate de oră după ce adormisem a început să îsi repare motocicleta, o nebunie de Yamaha de o mie de centimetre cubi.
Mă dusese săptămîna trecută cu masina în oras asa că nu puteam să îi reprosez zgomotul.
Si nici să îl bombănesc,că era băiat bun.
Si mă gîndeam că dacă as fi iesit la o bere în centru, précis că avea polttia să mă prindă.
Mai rămăseseră doar cîteva ore din această zi plină de glorie asa că am luat hotărîrea plină de înțelepciune de a mă închide singur în camera si de a mă ruga la icoană pînă spre miezul noptii cînd avea să dispară orice pericol.
Ruga mea fu îndelungată si cu ochii pe ceas.
Si cînd mai aveam doar cinci minute pînă la douăsprezece, am simtit icoana de pe perete căzînd si singurul loc pe care putu să aterizeze fu capul meu pătrățos .
Si după un minut sună de miezul noptii
Prea tîrziu.
|
Francisc Pal 4/2/2013 |
Contact: |
|
|