Locuri spirituale si orase din România ( 114) : Mānāstirea Suzana si orasul Moinesti
Situatā in arealul satului Mânāstirea Suzana din comuna Māneciu-Ungureni, judetul Prahova, intr-o poianā fermecātoare de pe valea Teleajenului, strājuitā de mai multe masive muntoase si deluroase, la 60 km Nord de municipiul Ploiesti, mānāstirea Suzana adāposteste 50 de cālugārite care duc o viatā de obste sub stāretia monahiei Mitrodora Fertu. Prima bisericā a acestei mānāstiri, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construitā din lemn in anul 1740 prin efortul si pe cheltuiala credincioasei Stanca Arsic (cālugāritā cu numele Suzana) pe locul unui vechi schit distrus de turci. {n 1839-1840, pe vatra bisericii din lemn care se afla intr-o stare avansatā de degradare, a fost ziditā o bisericā prin grija episcopului Chesarie al Buzāului cu sprijinul credinciosilor, dar dupā circa 40 de ani aceastā bisericā a cāzut in ruinā fapt ce a determinat construirea unei noi biserici in 1880-1882, pe locul celei vechi, din initiativa mitropolitului D.D. Calinic, cu contributia regelui Carol I, a credinciosilor si a guvernului de atunci. La sfintirea noii biserici, care a pāstrat acelasi hram Sfântul Nicolae -, la 25 iulie 1882, staretā era Natalia Perlea, mātusa viitorului dirijor Ionel Perlea. Biserica actualā are trei turle asemānātoare una mai mare, plasatā pe naos, luminatā de patru ferestre terminate cu arcade, si douā turle mai mici pe pronaos, cu ferestre oarbe, acestea din urmā dominând pridvorul care este inchis. Picturile murale interioare, originare, au fost executate in ulei de cātre Petre Nicolau din Ploiesti unul dintre cei mai buni elevi ai lui Gheorghe Tattarescu. Biserica a fost reparatā in 1976, iar picturile murale restaurate tot atunci de cātre Gheorghe Vânātoru. {n perioada 1965-1970, intreg ansamblu monahal, alcātuit din 26 de chilii, casa stāretiei, clopotnita, arhondaricul (destinat gāzduirii pelerinilor), bucātāria, trapeza (sala de mese) s.a., a fost supus unor importante lucrāri de restaurare. Paraclisul mānāstirii Suzana, cu hramul Acoperāmântul Maicii Domnului, construit in 1911, precum si clopotnita si casa stāretiei au fost afectate de incendiul din noiembrie 1971, dar reconstruite in anii 1972-1974 la indemnul preafericitului Iustinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acel timp. O datā cu sfintirea paraclisului cu hramul Acoperāmântul Maicii Domnului, la 7 decembrie 1974, acesta a primit un al doilea hram cel a Sfintei mucenite Filofteia. Totalitatea clādirilor care alcātuiesc ansamblul monastic este inconjuratā de un zid de incintā construit din piatrā de râu. Mānstirea posedā un muzeu care adāposteste o colectie de icoane vechi pictate pe lemn si pe sticlā, cārti vechi bisericesti, obiecte de cult s.a.
MOINESTI
Municipiu in Estul României, situat in partea de Nord-Vest a judetului Bacāu, in Depresiunea Tazlāu, la poalele culmii Berzunti, la 480 m altitudine, pe râul Ormenis, la intersectia paralelei de 46ē28 latitudine nordicā cu meridianul de 26ē28 longitudine esticā, la 49 km Sud Vest de municipiul Bacāu. Din punct de vedere demografic, Moinesti face parte din categoria municipiilor mici cu o populatie de 23 472 locuitori (la 1 ianuarie 2011), din care 11 414 de sex masculin si 12 058 de sex feminin. Dacā raportām numārul total al popu-
latiei la suprafata orasului in intravilan (8,8 kmp), rezultā o densitate de 2 667 locuitori pe kmp. La recensāmântul populatiei din perioada 20-31 octombrie 2011, in municipiul Moinesti locuiau 20 855 de persoane, din care 19 685 (94,4%) erau români, 1 075 (5,1%) rromi, 74 (0,3%) maghiari, 7 germani si 5 persoane de alte etnii. Moinesti este unul dintre principalele noduri rutiere ale judetului Bacāu si dispune de o statie finalā de cale feratā pe linia Adjud Onesti Târgu Ocna Comānesti Moinesti, inauguratā in 1899. Moinesti este unul dintre centrele importante de exploatare si rafinare ale petrolului. Prima mentiune documentarā referitoare la existenta zācāmintelor de petrol de aici (pācura) dateazā din 1440. Principalele activitāti economice ale municipiului Moinesti sunt exploatarea si prelucrarea petrolului, constructiile de utilaje pentru foraj, exploatarea si prelucrarea lemnului (mobilā, cherestea s.a.), productia de incāltāminte, de confectii, de dispozitive, aparate si instrumente medicale si de laborator si de produse alimentare. Muzeu de istorie. {n perimetrul municipiului Moinesti sunt mai multe izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, cunoscute din 1860 si valorificate din 1885, cu efecte terapeutice in tratarea afectiunuilor tubului digestiv.
Istoric. Având o existentā ruralā indelungatā (localitatea apare atestatā documentar, prima oarā, ca sat la 10 aprilie 1437), asezarea a fost ridicatā la rang de târg prin hrisov domnesc in 1832. {n 1864 apare mentionatā in categoria comunelor rurale, iar in 1912 in cea a comunelor urbane (oras) dupā ce in 1910 inglobase asezarea Gāzārie formatā prin stabilirea aici a mai multor familii in jurul unei instalatii de distilare a titeiului. {n 1934, Moinesti a fost recunoscut ca statiune balneoclimatericā, iar la 5 noiembrie 2001 a fost trecut in categoria municipiilor. {n secolul 19 si prima jumātate a secolului 20 la Moinesti a existat o puternicā comunitate de evrei din rândul cārora s-au nāscut, printre multi altii, Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, 1896-1963) poet francez de origine românā, fondator (la Zürich, 1916) al curentului Dadaist si Moses Rosen (1912-1994), }ef Rabin al Cultului mozaic din România (1948-1994). Comunitatea evreiascā din Moinesti a evoluat de la 193 de evrei in anul 1836, la 2 398 in 1899, 2 410 in anul 1910 (circa 50,6% din totalul populatiei orasului), iar dupā deportārile din timpul celui de-al Doilea Rāzboi Mondial mai rāmāseserā 480 de suflete in 1947, apoi 15 familii in 1969 si doar 5 evrei in anul 1999.
Monumente: biserica Sfânta Cuvioasā Parascheva (1702, refācutā in 1768, cu transformāri la fatadā din 1840-1847 si pridvor adāugat in 1896, restauratā si repictatā in tempera de Jan Zārnescu in 2002-2003); bisericile cu hramurile Sfântul Ioan (ante 1839), Sfântul Gheorghe (1856-1860), Nasterea Sfântului Ioan Botezātorul (20 mai 2003-23 aprilie 2012); Catedrala ortodoxā cu dublu hram Sfântul Nicolae si Nasterea Maicii Domnuluii construitā in perioada 1998-2010 dupā proiectul arhitectului Viorel Dorneanu din Bacāu pe locul unei biserici care data din 1808 afectatā grav de cutremurele din 10 noiembrie 1940, 4 martie 1977, 30 august 1986 si 31 mai 1990; biserica romano-catolicā (32 m lungime, 18 m lātime, 36 m ināltimea turnului) construitā in anii 1990-1996; Casa de rugāciune a cultului mozaic construitā in 1966-1967 (inauguratā la 9 septembrie 1967) pe locul uneia mai vechi din 1882; monumentul DADA, operā a sculptorului german de origine românā Ingo Glass, realizat din otel si beton, compus din patru litere (DADA) care au 10 m ināltime si 2,6 m lātime fiecare literā si inchinat centenarului nasterii poetului. Acest monument este inclus pe lista monumentelor UNESCO.
Nota Observator :
Preznrea locurilor spirituale si oraselor din România , se face in ordine alfabeticā.
Rubricā de Dan Ghinea din Toronto
|
Dan Ghinea 3/15/2013 |
Contact: |
|
|
