O nouă primăvară
Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în noptile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceata albă a drumurilor senile.
Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.
Îmbrătisat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzeste amintiri,
stelele renasc si fără ceată ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.
Arborii sterpi îsi alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar si furtunile îsi scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.
Astept ieburile mângâiate de vânt
o lumină pe lăstari, atât am vrut,
dar doi îndrăgostiti îi văd trecând
vestind azi primăvara cu un sărut.
În noaptea primăverii
În noaptea primăverii adun cuvintele
care îmi leagănă visele uitate
si le clădesc într-un văzduh stingher
pe zborul de cocori veniti în taină.
În noaptea primăverii asez cuvintele
pe trilul nedeslusit al ciocârliei,
care din ramul înverzit al pomilor
îmi trimite florile care aduc viata.
În noaptea primăverii sfintesc cuvintele,
pe care le las în testamentul meu,
cu amintirea trecerii în memorie
a versului pe drumul către rugăciune.
În noaptea primăverii astept cuvinte,
dacă ele se vor naste printre stele,
pentru cărarea blândă a toamnei
cu zborul de cocori plecati în taină.
|
Constantin Rusu 3/10/2013 |
Contact: |
|
|
