Stompin’ Tom Connors ( 9 feb 1936 - 5 mar 2013)
Stompin’ Tom Connors a încetat din viată la 77 de ani
Renumitul cântăret folk canadian Stompin’ Tom Connors, al cărui spirit muzical deosebit si patriotismul puternic au făcut din el una din cele mai puternice figuri culturale ale Canadei, a murit. Avea 77 de ani.
S-a născut la Saint John, N.B., pe 9 feb 1936 dintr-o mamă adolescent, nemăritată. Potrivit autobiografiei sale “Before the Fame” (Înaintea celebritătii), el a trăit adesea “hand-to-mouth” ca tânăr, făcând autostopul cu mama lui de la vârsta de 3 ani si cersind pe străzi de la 4 ani.
La 8 ani a fost plasat pentru îngrijire la “Children’s Aid” (Ajutorul copiilor) si mai târziu adoptat de o familie în Kinner’s Pond, P.E.I. Patru ani mai târziu,el a fugit pentru a face autostopul în toată tara. Connors si-a cumpărat prima chitară la 14 ani si s-a angajat în diverse joburi, pe cand călătorea din oras în oras, uneori lucrând pe bărci de pescari, sau ca gropar, sau culegător de tabac, sau bucătar. Legenda spune că tânărul Connors a început cariera muzicală când i-au lipsit zece centi pentru o bere la hotelul “Maple Leaf” din Timmins, Ont., în 1964 la 28 de ani.
Barmanul a aceptat să-i dea o băutură dacă el va cânta câteva cântece si asta s-a transformat într-un contract de 14 luni să cânte la hotel. Trei ani mai târziu, Connors a scos primul album si acumulat primul hit în 1970 cu “Bud The Spud.” Au urmat sute de cântece, multe bazate pe evenimente actuale, oameni si orase pe care le-a vizitat.
“Sunt omul patriei, merg la tară si vorbesc cu oamenii si stiu cum muncesc si ce simt ei despre jobul lor” a spus Connors. “Si am făcut asta toată viata, de aceea cunosc Canada ca în palmă. Nu am nevoie hărti ca să merg oriunde în Canada, o stiu pe toată!”
În 1988, Connors a apărut din protestul lui care a durat un deceniu cu albumul “Fiddle and Song” (Vioară si cântec), prezentând un nou stil de vioară si cântecele “Canada Day, Up Canada Way,” (Ziua Canadei, Sus Ziua Canadei)“, Lady kd lang” (Doamna kd lang) si “I Am the Wind” (Eu sunt vântul). A fost urmat în 1990 de un tur canadian în 70 de orase care l-a consacrat ca pe unul din cei mai iubiti trubaduri ai tării.
Dar convingerile lui despre industria muzicii au rămas. În 1993, Connors a refuzat introducerea lui în “Canadian Country Music Hall of Fame. Din realizările lui se numără obtinerea Ordinului Canadei în 1996 si timbrul său postal.
“Orice as face în scrisul meu, o fac pentru altii” a declarat Connors într-un interviu în 2008. “O fac pentru tara mea si pentru compatriotii mei si asta e de fapt singura valoare pe care o am. Daca n-ar fi pe bani, tot as face-o. Am fost întotdeauna asa. Pentru că ăsta sunt eu.” “Doresc ca toti fanii mei trecuti, prezenti si viitori să stie: fără voi n-ar fi existat niciun Stompin’ Tom,” a scris Connors. “A fost un drum lung si greu, dar aceasta mare tară m-a inspirat cu frumusetea, caracterul si spiritul ei, determinându-mă să continui să călătoresc si să cânt despre oamenii si locurile care fac din Canada cea mai minunată tară din lume.”
Muzicianul a spus că speră ca opera lui să continue să aducă putină lumină în vietile oamenilor si după moartea lui si i-a rugat pe fani să continue să poarte Canada în lume. “Acuma trebuie să vă pasez torta vouă, tuturor, pentru a păstra sus steagul cu frunza de artar si să fiti patriotii de care Canada are nevoie si azi si în viitor”.
Connors a lăsat în urmă pe sotia sa Lena, doi fii, două fiice si câtiva nepoti.
|
Veronica Lerner 3/7/2013 |
Contact: |
|
|