Jane Jacobs, jurnalistă si scriitoare
Jane Jacobs, OC OOnt (1916 – 2006) a fost o ziaristă americancă si canadiancă, autoare si activistă foarte cunoscută pentru influenta sa în legatură cu studiile urbane.
Cartea sa The Death and Life of Great American Cities (1961) ( Moartea si viata marilor orase americane) arată că reinvigorarea urbană nu respectă necesitatile orăsenilor.
Cartea introduce de asemeni concepte sociologice ca ”ochii pe stradă” si “capitalul social”.
Jacobs este foarte cunoscută pentru organizarea comitetelor formate din cetăteni pentru a proteja comunitătile existente contra eliminării lor si obiectia sa contra planurilor lui Robert Moses care voiau să dărăme comunitatea în care trăia Greenwich Village. De asemeni tot ea determinat renuntarea la constructia unei autostrăzi în partea de sud a insulei Manhattan Lower Manhattan Expressway, care ar fii trecut prin Washington Square Park si a fost arestată în 1968 pentru că a incitat lumea în cadrul unei adunari cu acest scop. După ce s-a mutat în Canada în 1968 se opune construirii Spadina Expressway si a unei serii de autostrazi care se proiectau sau erau in constructie.
Ca scriitoare si mama, ea critică expertii si lumea dominată de barbati din domeniul planificării urbane. Jacobs a trebuit să îndure ridiculizarea din partea profesionistilor care o denumeau “casnică” si “doamna nebună”. Nu avea un certificat de colegiu si era criticată ca nu avea scoala si ca era imprecisă. De asemeni a fost acuzată că nu a dat atentie inegalitătii rasiale iar conceptul ei de "unslumming" ( a reabilita o zonă de locuit) a fost comparat cu gentrification (mutarea celor din pătura medie sau mai bună în zone sărace care determină mutarea sărăcilor din acea zonă în altă parte).
Anii Americani
Jane Butzner s-a născut în Scranton, Pennsylvania, fiica lui John Decker Butzner, doctor si a lui Bess Robison Butzner, fostă învătătoare si soră medicală. Erau o familie protestantă într-o oras predominant catolic. După ce a absolvit Scranton's Central High School, a lucrat pentru un an voluntar ca asistentă la editorul paginii femeilor din Scranton Tribune.
În 1935, în perioada marii depresii se mută la New York City cu sora ei Betty. Jane Butzner se îndrăgosteste de Greenwich Village, cartier din peninsula Manhattan care nu se înscria în structura de grilă a orasului unde străzile sunt perpendiculare una pe alta. Surorile se mută acolo din cartierul Brooklyn.
În tot timpul petrecut în acest oras, Jacobs are diferite slujbe ca stenografă si scriitoare pentru ziare, de multe ori tratănd subiecte cu referire la diferite cartiere din oras. Această experientă spune ea mai tarziu: “ m-a făcut să înteleg ce se petrecea în oras si cum era business-ul, ce însemna să lucrezi. Prima ei slujbă a fost pentru o revistă a contractorilor mai întăi ca secretară si apoi ca editor. Îsi vindea articolele la Sunday Herald Tribune, Cue magazine si Vogue.
A studiat la School of General Studies din cadrul Columbia University pentru doi ani luănd cursuri de geologie, zoologie, drept, stiinte politice, si finante. Despre libertatea de a studia ceea ce o interesa ea spune: Pentru prima dată îmi plăcea scoala si pentru prima dată luam note bune. Asta s-a întamplat pănă am cules numarul de credite după care am devenit proprietatea lui Barnard College din Columbia si dupa ce am devenit proprietatea lor trebuia să fac cursurile pe care ei le voiau, nu ceea ce voiam eu să studiez. Spre norocul meu notele din liceu erau atăt de proaste încăt Bernard a hotărat că nu pot să mă înscriu si de aceea mi s-a permis să îmi continui educatia.
Dupa ce a absolvit, Butzner si-a găsit o slujba la revista Iron Age. Un articol din 1943 despre declinul economic din orasul Scranton a fost bine mediatizat si datorită acesteia Murray Corporation a construit o fabrică de avioane de război acolo. Încurajată de acest succes, Butzner scrie o petitie la War Production Board pentru a sustine mai multe fabrici în Scranton. Deoarece era discriminată la Iron Age, lupta si pentru plata egală pentru femei si pentru dreptul muncitorilor de a organiza sindicate.
Amerika
Jane Butzner devine scriitoare la Office of War Information si apoi reporter la Amerika, o publicatie a U.S. State Department. În timp ce lucrează acolo îl cunoaste pe Robert Hyde Jacobs Jr., un arhitect educat în Columbia care proiecta avioane de razboi pentru firma Grumman. Butzner si Jacobs se căsătoresc în 1944. Împreuna au doi baieti James, Ned si o fiică Burgin.
Îsi cumpară o casă cu 3 etaje la adresa 555 Hudson St. Jane continuă să scrie pentru Amerika după razboi în timp ce Robert pleacă de la Grumman si lucrează din nou ca arhitect.
Familia Jacobs respinge suburbiile ca fiind parazitice si de aceea rămăn în Greenwich Village. Îsi renoveaza casa în mijlocul unei zone mixte de resedinte si zone comerciale si crează o gradină în spatele casei.
Lucrănd pentru departamentul de stat în timpul McCarthyismu-lui, Jacobs primeste un chestionar privind vederile sale politice si loialitatea sa. Jacobs era anti-communistă si părăsise sindicatul Federal Workers Union deoarece aveau simpatii communiste. Cu toate acestea era pro-union si aprecia scrierile lui Saul Alinsky si tocmai de aceea era suspectă. La 25 martie 1952, Jacobs îi răspunde lui Conrad E. Snow, presedintele comitetului Loyalty Security Board din Departamenul de Stat al Americii. Răspunsul ei a rămas celebru:
“Amenintarea traditiilor este importantă la noi aici acasa. Ea este frica de idei radicale si oamenii care le sustin. Nu sunt de acord cu extremistii nici de dreapta nici de stănga, dar cred ca ei trebuie să îsi spuna părerea si să publice pentru că si ei trebuie să aibă drepturi . În momenul în care drepturile lor sunt reduse nici ceilalati nu mai au drepturi prea sigure pe ele”
Revista “Architectural Forum”
Jacobs pleacă de la Amerika în 1952 cand anunta că se va stabili în Washington, D.C.
Se angajează avand o slujbă bine plătită la Architectural Forum, publicată de Henry Luce de la Time Inc.[17] . După succese în muncă, Jacobs începe să se ocupe de planificarea urbană si de “ruina urbană”. În 1954 trebuia să se ocupe de un proiect de dezvoltare în Filadelfia proiectat de Edmund Bacon. Desi editorii asteptau ceva pozitiv, Jacobs critică proiectul, reactionănd împotriva aparentei lipse de consideratie date săracilor African Americans care erau afectati în mod direct. Cănd Bacon îi arata example de zone dezvoltate si nedezvoltate ea este supărată că zonele dezvoltate vor stopa viata comunitătii de pe străzi. Cănd se întoarce la Architectural Forum, începe să chestioneze consensusul din 1950 legat de planurile urbane.
În 1955, Jacobs se întălneste cu William Kirk, un preot Episcopal care lucra în Harlemul de Est. Kirk vine la birourile Architectural Forum pentru a descrie impactul "revitalizării" asupra zonei East Harlem si cu această ocazie îi arată comunitatea.
În 1956, Jacobs tine o prelegere la Harvard University, în locul lui Douglas Haskell de la Architectural Forum. Se adresează architectilor, planificatorilor urbani si intelectualilor (inclusiv lui Lewis Mumford), vorbind despre East Harlem. Roagă audienta “să respecte -în cel mai adănc sens- haosul care are o întelepciune specială si care nu a fost pănă acum constatată în conceptul de ordine urbană." Desi se astepta la contrariu, prelegerea ei a fost primită cu entuziasm si a devenit o primejdie pentru planificatorii urbani, proprietarii de pămănt si a celor care dezvoltă zonele urbane. Architectural Forum a publicat prelegerea si fotografii ale zonei East Harlem.
Rockefeller Foundation si cartea Death and Life of Great American Cities
După ce a citit textul de la prelegerea tinută la Harvard,William H. Whyte invită pe Jacobs să scrie pentru revista Fortune. Articolul “ Centrul orasului este pentru oameni” ("Downtown Is for People") apare în 1958 în revista Fortune, fiind prima critică îndreptată contra lui Robert Moses. Atitudinea ei si mai ales critica la adresa clădirii Lincoln Center—nu era agreeată de cei care sustineau reînnoirea urbană la Architectural Forum si Fortune. Mai ales îl ultragiaza pe C. D. Jackson, cel care a publicat Fortune si architect al războiului psihologic din America în cadrul razboiului rece, care îl intreba pe Whyte la telefon : “Cine e doamna aceasta sărită de pe fix?”.
Acest articol din Fortune o aduce pe Jacobs în atentia lui Chadbourne Gilpatric, Director la Departamentul Umanist de la Rockefeller Foundation. Fundatia se interesa de urbanistică si premiase Massachusetts Institute of Technology pentru studii de estetică urbană care vor culmina cu publicatia cărtii lui Kevin A. Lynch “Image of the City”(Imaginea Orasului). In mai 1958, Gilpatric o invita pe Jacobs să revizuie propunerile pentru burse acordate de fundatie. Mai tarziu în acel an Rockefeller Foundation îi acordă lui Jacobs o bursă pentru un studiu critic al planificării si a vietii urbane din Statele Unite ale Americii. Gilpatric o încurajează pe Jacobs să exploreze designul urban si să găsească idei si directii de actiune care ar îmbunătăti felul de proiectare al oraselor si care să servească mai bine viata urbană, cultura si valorile umane. Affiliată cu The New School (numită “The New School for Social Research”), ea va cerceta trei ani pentru a scrie ceea ce a observat. In final in 1961 Random House publică manuscrisul intitulat:The Death and Life of Great American Cities.(Moartea si Viata Marilor Orase Americane)
Aceasta este una din cele mai importante cărti din istoria planificarii urbane americane. Ea introduce termeni ca "capital social", "folosintă primara mixtă", and "ochii de pe stradă", care au devenit populari în design urban, sociologie si alte domenii. Jacobs portetizeaza profesiunea de planificator urban, categorisind-o drept pseudo-stiinta si un domeniu dezastruos. Aceasta a provocat reactii violente din partea celor puternici si bogati. Jacobs a fost criticata ca fiind “ o doamna militanta” si o “casnică”, o amatoare care nu are nici un drept sa se amestece într-o disciplină care era atăt de bine stabilită. Cartea este de asemeni criticata din partea stăngii deoarece ignora rasele si acceptă “gentrificarea”.
În 1962 renuntă la pozitia de la Architectural Forum si începe să scrie independent si se ocupă în paralel si de cresterea copiilor săi. În afară de faptul că se ocupă de politica locală este oponentă a războiului din Vietnam si de aceea merge la Pentagon în octombrie 1967. Ea critica construirea clădirii World Trade Center si o numeste un dezastru pentru fatada peninsulei Manhattan.
Lupta pentru Greenwich Village
În timpul decadei 1950-1960, cartierul ei Greenwich Village era transformat de investitori prin expansiunea Universitatii New York (NYU) si prin planurile de reînnoire urbana ale lui Robert Moses. Moses— care deja a fortat constructia autostrăzii Cross-Bronx Expressway si a altor drumuri, desi cartierele se opuneau - voia o autostradă (Autostrada Manhatan Sud- The Lower Manhattan Expressway, sau "Lomex") prin parcul Washington Square Park. Planul său voia sa radă mai multe strazi cu case si să le înlocuiască cu blocuri de mai multe etaje. Planul ar fii fortat 132 familii să îsi părăsească casele si de asemeni 1000 de afaceri mici de familie – rezultatul fiind Washington Square Village.
Jacobs, presedintele Comitetului de Oprire a Autostrazii Sud Manhattan ( Joint Committee to Stop the Lower Manhattan Expressway) (sau Joint Emergency Committee to Close Washington Square to Traffic, si alte nume) recrutează membrii ca Margaret Mead, Eleanor Roosevelt, Lewis Mumford, Charles Abrams, si William H. Whyte. Ziare ca New York Times îl aprobau pe Moses, iar Village Voice, nou creată prezenta marsurile comunitătii care era împotriva autostrăzii. Comitetul a reusit să zădărnicească acest proiect. La 25 iunie 1958, orasul blocheaza pentru trafic parcul Washington Square Park, iar Comitetul celebrează o ceremonie de legare a fundei ( nu de tăiere). Jacobs continuă lupta împotriva autostrăzii de căte ori reapărea în discutie în 1962, 1965 si 1968 si devine eroină datorită opozitie sale. Este arestată de un politist în haine civile la 10 aprilie, 1968, la o adunare publică la care multimea a luat cu asalt scena si au distrus notitele stenografei. A fost acuzată că a instigat la revoltă si că a obstructionat administratia publică – după luni de zile de tribunal în New York (unde Jacobs făcea naveta din Toronto), i se reduce pedeapsa la comportare dezorganizată.
In 1990 seria de documentare de la canalul de TV Public Broadcasting Service (PBS) pentru istoria orasului New York dedică 2 ore din cele 14 totale bătăliei între Moses si Jacobs. Biografia lui Moses scrisă de Robert Caro, Agentul Puterii (The Power Broker), pomeneste numai în treacăt despre acest eveniment , desi Jacobs avea o mare influentă asupra lui Caro.
După arestarea sa în 1968, Jacobs se mută în Toronto unde traieste pănă la moartea sa.
Unul din motivele părăsirii Americii este faptul că se opune razboiului cu Vietnamul si pentru că era îngrijorată de soarta celor doi fii ai ei care erau la vărsta majoratului si faptul că nu mai dorea sa se opună primăriei orasului New York. Împreună cu sotul aleg orasul Toronto pentru că aici se găseau slujbe. Se mută într-o zonă unde se refugiau americanii ca să scape de război, zonă denumită "American ghetto" ( zona Anex).
Devine o personalitate în noul oras si opreste constructia autostrăzii Spadina Expressway. O întrebare frecventă în lucrările sale este dacă orasele sunt construite pentru oameni sau pentru masini. Este arestată de două ori în timpul demonstratiilor. Datorită ei se reamenajează zona St. Lawrence unde se construise un proiect de case pentru oamenii săraci. Devine cetatean canadian în 1974 declarănd scriitorului James Howard Kunstler că nu era posibilă dubla cetatenie la acel timp deci se subăntelege că cetatenia americana a fost pierdută.
În 1980, studiază din punct de vedere urbanistic desptirea provinciei Quebec's in cartea sa The Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Separation. Jacobs era pentru Province of Toronto de a se separa de Ontario. Jacobs spunea “Pentru a înflori, orasele secolului 21 trebuie să se separe politic de zonele înconjuratoare”.
A devenit ofiter al Ordinului Canadei în 1996 pentru scrierile si comentariile care pun întrebări si dau de găndit legat de dezvoltarea urbană. Comitetul Sociologiei Urbane si a Comunitătii al Asociatiei Sociologice Americane (American Sociological Association) îi acordă premiul Contributie Determinantă De-a Lungul Vietii (Outstanding Lifetime Contribution) în anul 2002. În 1997, primăria orasului Toronto sponsorizează o conferinta cu titlul”Jane Jacobs-Idei care Contează "Jane Jacobs: Ideas That Matter", care conduce la scrierea unei carti cu acelasi nume. La sfărsitul conferintei se crează premiul cu numele Jane Jacobs ( the Jane Jacobs Prize ). El constă în acordarea sumei de $5,000 timp de trei ani pentru eroii necunoscuti ai orasului Toronto mai precis, cetătenilor care sunt angajati în activităti care contribuie la vitalitatea orasului.
Foto 2 Jacobs cu Spencer Beebe de la Ecotrust in Portland, Oregon, 2004.
Jacobs a sustinut politic anumiti candidati . Ea se opune amalgamării orasului Toronto în 1997 sustinănd că în acest fel comunitătile vor avea mai putină putere în cadrul noii structuri. Ea sustine pe ecologistul Tooker Gomberg, care pierde alegerile pentru primarul orasului Toronto din anul 2000. Este consultant al lui David Miller care căstigă alegerile din 2003 la acel moment se creadea ca va sta mult ca primar. În timpul campaniei pentru primarie, Jacobs este împotriva construirii unui pod care să uneasca malul lacului cu aeroportul de pe insulă. După alegeri hotărărea Consiliului orasului Toronto este schimbată si proiectul podului este sistat. TCCA renovează bacurile care înca functionează.
De asemeni ea lupta împotriva planului colegiului Royal St. George's College ( o scoala asezată lăngă resedinta sa de mult timp în cartierul Annex ) care însemna reconfigurarea cartierului în totalitate. Jacobs sugerase nu numai ca aceasta să fie oprită dar mai mult ca scoala săa fie scoasă afară din cartier.
Desi consiliul orasului Toronto intial a respins proiectul hotărărea este schimbată si proiectul va primi aprobarea de la Ontario Municipal Board (OMB) cand oponentii nu au putut aduce dovezi si martori credibili retrăgănd opozitia în timpul audientelor.
De asemeni are o mare influentă asupra dezvoltării orasului Vancouver, ea fiind denumita "the mother of Vancouverism", ( mama vancouverismului) făcănd referire la faptul ca orasul foloseste filozofia ei de “densitate bună”.
Jacobs moare în Toronto Western Hospital în varsta de 89 de ani la 25 aprilie 2006, în urma unui atac la inimă. Rămăn în urmă fratele sau James Butzner; cei doi fii James and Ned, fiica Burgin Jacobs; doi nepoti si doi stră-stră nepoti. La moartea sa familia declară: “ Ceea ce e important este nu ca ea a murit ci ca ea a trăit si că munca ei a influentat modul în care găndim. Vă rugam să vă aduceti aminte de ea citindu-i cartile si folosind ideile ei.”
Mostenire
Lui Jacobs si lui Lewis Mumford li se datoreză noua miscare New Urbanist
Cităm din publicatiile dănsei:
“ Reason: Cum credeti ca veti fii cel mai mult amintită? Dumneavoastră ati stat in fata buldozerelor federale si a celor care voiau să reănnoiască orasul si ati spus ca ei distrug vasele de sănge ale orasului. Asa să îsi aducă aminte?
Jacbos: Nu. Dacă trebuie sa fiu amintită ca un gănditor al secolului, cel mai important lucru cu care am contribuit este discutia mea despre ce face să apară expansiunea economică. Acest lucru a fost în mintile tuturor dintodeauna. Cred că acum stiu răspunsul.
Expansiune si dezvoltare nu sunt unul si acelasi lucru. Dezvoltarea este diferenta fata de ceea ce a existat deja. Orice lucru nou care se întamplă este ceva diferit de un lucru precedent, începănd cu o nouă talpa la pantofi pănă la schimbari în legislatie. Expansiunea este o crestere în mărime sau în volum a unei activităti. Acesta este un lucru diferit.
Eu m-am ocupat de aceste notiuni în două feluri diferite. Cănd am scris “The economy of cities”, am scris despre înlocuirea importului si cum se extinde economia dar si viata economică în acelasi timp. Pe măsură ce un oras înlocuieste importul îsi schimbă importul de asemeni. Asta nu înseamnă că va importa mai putin, el va avea tot ceea ce avea înainte.
Reason: Este un joc la care suma este zero. Este o plăcintă care devine tot mai mare.
Jacobs: Acesta este mecanismul. Teoria este cea pe care o explic în “The Nature of Economis”. Este ceva similar cu ceea ce se întămplă cu biomasa, suma totală a întregii flore si faune din zonă. Energia, materialul care e implicat, nu doar scapă comunitătii ca export. Ea continuă să fie folosită de comunitate, asa cum si în pădurea tropicală reziduurile de la diferite organisme, plante si animale sunt folosite de alte organisme.
Jane Jacobs, "City Views: Urban studies legend Jane Jacobs on gentrification, the New Urbanism, and her legacy", Revista Reason, iunie 2001, Reporter: Bill Steigerwald
Jacobs are cele mai mari contributii la teoria economică si cel mai mare impact în planificarea urbană. Observatiile sale legate de felul în care functionează orasele revolutionează profesiunea de planificator urban si discrediteaza modele acceptate de planificare care dominau la acea perioadă. Edward Glaeser Economistul de la Harvard, care influentase în acea perioadă si era cunoscut pentru studiile sale urbane, recunoaste (2007-01-19) ca Jane Jacobs a facut bine cănd l-a atacat pe Moses pentru că “înlocuia cartiere care functionau bine cu turnuri inspirate de arhitectul Le Corbusier”. Glaeser este de acord că aceste housing projects (proiecte de case pentru persoane cu salariu mic) au fost cele mai mari dezastre ale lui Moses. "Moses a cheltuit milioane si a evacuat zeci de mii de oameni pentru a crea clădiri care au devenit mai apoi centre ale crimei, săraciei si disperării (Glaeser 2007-01-19)."
Jacobs este de asemeni renumită pentru că a introdus concepte ca "Ballet of the Sidewalk" (baletul trotoarelor) si "Eyes on the Street" (ochii pe stradă), ceea ce se va numi mai apoi supraveghere naturală.
Conceptul a influentat enorm planificatorii si arhitectii ca Oscar Newman, care a prelucrat ideea într-o serie de studii care vor culmina cu teoria spatiului defensibil. Lucrările lui Jacobs si Newman vor avea impact asupra politicii americane privitor la housing policy prin Programul HOPE VI, prin care Departamentul de Locuinte si Dezvoltare Urbana a USA (United States Department of Housing and Urban Development) demoleaza blocurile turn si le inlocuieste cu blocuri mai mici avănd locatari cu venit mixt.
De-a lungul vietii sale Jacobs a luptat ca să schimbe modul în care se făcea dezvoltarea la orase. Sustinănd că orasele erau ca niste fiinte care trăiesc si că aveau ecosisteme, ea a introdus si a luptat pentru idei ca "mixed use" development – blocuri în folosintă de persoane cu diferite venituri mai mari sau mai mici, si bottom-up planning-planificarea de jos în sus. Critica sa severă legata de "slum clearing"- dărămarea periferiilor mai sărace si "high-rise housing" projects- proiecte de turnuri pentru persoane cu venit mic, a reusit să discrediteze aceste concepte universal acceptate.
Jane Jacobs va fii amintită ca fiind sustinătoarea dezvoltarii oraselor cu grijă si cu întelepciune si care a lăsat în urmă “un testament de împuternicire a cetătenilor de avea încredere în bunul lor simt si de a deveni apărători ai locurilor în care trăiesc.”
Desi atentia lui Jane Jacobs se îndreaptă mai ales asupra orasului New York, argumentele sale sunt identificate ca universale. De exemplu opozitia sa contra demolării cartierelor urbane pentru proiecte de reînnoire urbană au fost mai ales receptate în Melbourne, Australia. În Melbourne în 1960, asociatiile de locatari au luptat împotriva proiectelor de blocuri pe zone întinse ale asociatiei Housing Commission of Victoria, care sustineau ei, nu tineau cont de comunitătile locale.
De-a lungul vietii sale Jane Jacobs a luptat împotriva ideilor principale ale planificării. Desi Statele Unite ale Americii este o natiune de suburbii totusi lucrările lui Jacobs au contribuit la revitalizarea viatii oraselor. Datorită ideilor sale astăzi multe cartiere cu probleme mai curănd sunt gentrificate decăt să fie dărămate pentru a da loc la o nouă dezvoltare.
“ Am devenit atăt de lipsiti de responsabilitate ca si oameni, că nu ne mai intereseaza cum merg lucrurile ci numai ce impresie rapidă fac. Dacă asta e adevarat atunci avem putina speranta pentru orasele noastre si poate pentru societatea noastră. Dar eu nu cred ca este asa. ”
— Jane Jacobs, The Death And Life of Great American Cities, 1961
“ In cartea sa “Moartea si Viata Marilor Orase Americane” scrisă în 1961 Doamna Jacobs reuseste să se ridice deasupra propriilor sale scrieri care critică planificarea urbană din sec 20 si propune principii noi, radicale pentru a reconstrui orasele. Într-un timp în care întelepciunea comună si inspirată cere dărămarea cartierelor sărace si deschiderea de spatii noi, Doamna Jacobs prescrie mai multă diverstitate, denisitate si dinamism pentru a aglomera oameni si activitati împreună într-un conglomerat de jungla urbană veselă si voiasă
”
— Douglas Martin, The New York Times, April 25, 2006
Primarul orasului New York anunta Ziua Jane Jacobs, care se va tine la 28 iunie 2006. Orasul Toronto proclamă ziua de 4 mai 2007, ca Ziua Jane Jacobs în Toronto. Două duzini de plimbări gratuite în zona cartierelor din Toronto denumite “Plimbările lui Jane” sunt tinute pe 5 mai 2007. “Plimbarea lui Jane” se tine în New York pe 29 si 30 septembrie 2007 iar în 2008, evenimentul se va răspăndi în alte 8 orase canadiene.
The Municipal Art Society din New York împreună cu Fundatia Rockefeller vor găzdui o expozitie "Jane Jacobs si viitorul oraslui New York" care se deschide la MAS pe 26 septembrie 2007. Expozitia doreste să educe publicul legat de scrierile sale si activismul ei si încurajează noua generatie de a deveni activă legat de cartierele în care trăiesc. Există si o publicatie a expozitiei care cuprinde eseuri si articole scrise de critici în arhitectură, artisti, activisti si ziaristi ca Malcolm Gladwell, Reverend Billy, Robert Neuwirth, Tom Wolfe, Thomas de Monchaux si William McDonough. Multi dintre colaboratori participă la discutiile expozitiei care au luat loc în diferite clădiri din oras în toamna anului 2007.
Medalia Jane Jacobs
Pentru a o onora pe Jacobs, Fundatia Rockefeller anuntă la 9 februarie 2007, că se va acroda medalia Jane Jacobs , “pentru recunoasterea persoanelor care au o contributie importantă în găndirea designului urban mai ales în orasul New York”. De la mijlocul anilor 50 pănă la mijlocul anilor 60 departamentul umanist al fundatiei sponsorizează un program de cercetare "Urban Design Studies" pentru care Jacobs era cel mai bine reprezentantă.
The Canadian Urban Institute oferă un premiu denumit ” Premiul de realizări deosebite de-a lungul vietii Jane Jacobs”. În 2011 căstigător a fost Eberhard Zeidler.
Jacobs a primit Premiul Vincent Scully de la Muzeul National al Clădirilor în 2000.
Criticism
Planificatorii si dezvoltatorii cu care ea s-a confruntat ca să mentină West Greenwich Village au fost cei care initial i-au criticat ideile. Robert Moses a fost rivalul ei principal din acea perioadă. De atunci ideile lui Jacobs au fost analizate de multe ori în legatură cu rezultatele pe care le-au produs.
În locuri ca West Greenwich Village, factorii pe care ea i-a indicat că vor mentine diversitatea economică si culturală au creat de fapt o gentrificare si cele mai ridicate preturi ale proprietătilor din lume. Însăsi conversia magazinului de dulciuri care a devenit casa ei arată linia viitorului si gentrificarea care va continua datorită ideilor sale.
Cu toate acestea gentrificarea era de asemeni cauzată de “influxul neasteptat de locatari cu afluentă care veneau înapoi în centrul orasului”. Ideile ei au influentat această modă. De exemplu ea a fost pentru păstrarea clădirlor vechi datorită lipsei de valoare economică si de aceea puteau fii bune pentru oamenii săraci. În acest sens ea le vedea ca fiind “garantii ale diversitătii sociale” (Klemek, 2011:76). Faptul că multe din structurile vechi au crescut ca valoare tocmai datorita vechimii lor era ceva neplauzibil în 1961. Gentrificarea a dominat critica ideilor de planificare ale lui Jacobs. Conceptele sale au fost criticate si mai mult. De exemplu desi ideile sale de planificare au fost căteodată lăudate ca universale, erau criticate ca fiind de neaplicat cănd un oras creste de la 1 milion la 10 milioane ( asa cum se întămplă în Lumea a Treia de multe ori). Aceste argumente sugerează că ideile lui Jacobs se pot aplica numai la orase de tipul New York, unde ea si-a dezvoltat ideile.
Economistul Tyler Cowen a criticat ideile sale pentru că nu se ocupau de problema de scară si infrastructură si a sugerat că economistii nu sunt de acord cu unele din ideile ei privind dezvoltarea.
Opere
The Death and Life of Great American Cities (Moartea si Viata Marilor Orase Americane)
Acesta este cartea care a influentat cel mai mult planificarea urbană. Citită de planificatori si de publicul larg, cartea este o critică la adresa politicilor de reănnoire urbană din 1950 care spunea ea au distrus comunităti si au creat spatii urbane artificiale si izolate. Jacobs dorea ca legislatia privind zonele de construit să dispară si să apara legea liberei pieti la terenuri care ar duce la cartiere dense si cu folosinte multiple si cita mereu Greenwich Village ca un example de comunitate vibranta urbană.
Robert Caro se referă la carte ca avănd o mare putere de influentă, cănd o mentionează în cartea sa The Power Broker, biografia lui Robert Moses, care a căstigat premiul Pulitzer, dar surprinzator Caro nu o pomeneste pe Jacobs pe nume nici măcar o data în carte desi Jacobs s-a împotrivit lui Moses legat de autostrada din Manhatten (Lower Manhattan Expressway).
Pe lăngă lectiile practice legat de planificare urbană Death and Life , partea teoretică a lucrarii se opune dezvoltării de tip modern. Jane Jacobs îsi apară opiniile cu bun simt si anecdotic.
The Economy of Cities- Economia Oraselor
Acestă carte propune o teză cum că orasele sunt conducătoare ale dezvoltarii economice. Argumentul cel mai important este deoarece cresterea explozivă economică deriva din înlocuirea importului urban. Aceasta apare cănd un oras începe să producă local, lucruri pe care initial le importa ca de exemplu fabricile de biciclete din Tokyo au înlocuit importurile de biciclete în anii 1800. Jacobs arată ca înlocuirea importului si productia locală dezvolta infrastructura, productia si abilitătile oamenilor. Jacobs de asemeni spune ca productia crescută si implicit exportul în alte orase le dau acelor orase o oportunitate ca să intre în înlocuirea importului producănd un ciclu de crestere pozitiv.
În primul capitol Jacobs sustine că orasele au precedat agricultura. Ea spune că comertul cu animale salbatice si cu grăne la oras a ajutat la diviziunea initiala a muncii pentru a descoperi functia de sot în agricultură; aceste descoperiri s-au mutat mai apoi în afara orasului datorită competitiilor legate de pămant.
The Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Sovereignty- Chestiunea Separarii:Quebec si Lupta pentru Suzeranitate
Cartea The Question of Separatism a inclus si a extins prezentarea lui Jacobs din anul 1979 în cadrul conferintelor Massey Lectures, intitulată Canadian Cities and Sovereignty-Association. Publicată în 1980 si republicată în 2011 adaugănd un interviu nepublicat din anul 2005, cartea arată că de fapt independenta Quebec ului ar fii buna pentru Montreal, Toronto, restul Canadei si pentru lume; si că această independentă poate fii atinsa prin mijloace pasnice. Ca si caz precedent ea vorbeste despre despartirea dintre Norvegia si Suedia si de faptul că a îmbogatit ambele natiuni. Originile miscării secesioniste actuale se găsesc în fenomenul Quiet Revolution si acestea sunt examinate împreună cu istorica dependentă de resursele naturale pe care o are Canada si dependenta de fabricatia străină pentru dezvoltarea sa economică. Jacobs spune că această viziune este colonială si de aceea retrogradă, amintind de exemplu că schiurile si mobilierul Canada le cumpară din Norvegia sau fabrici care apartin norvegienilor din Canada, ultima fiind datorată tarifelor canadiene care ajută aceste fabrici să crească aici. Opinia publica despre persoane politice ca René Lévesque, Claude Ryan, si Prime Minister Pierre Trudeau sunt critic analizate si de exemplu se arată că nu se recunoaste că a avea doua monezi este esential pentru succesul unui Quebec independent si a unei Canade mai mici, o idee care este centrală în cartea sa.
Jacobs accentuează că Montreal trebuie să continue să îsi dezvolte primul loc în cultura quebecoasă dar aceasta nevoie nu trebuie să fie îndeplinită prin tendintele crescute ale Montrealului de a fi un oras regiune, tendinte care par a arata servitudinea economică, politica si culturală către orasul Toronto care vorbeste limba engleză. Acest rezultat spune Jacobs pe termen lung va sfărsi prin independenta Quebec-ului si va deprecia si viitorul Canadei. Ea continuă cu observatia că secesiunea politica nu înseamnă faliment economic si politic si că această preconceptie este rezultatul Epocii Luminilor, care a perceput natura ca o fortă care este “standard, uniformă, universală si imuabilă”. De atunci naturalistii si cititorii lor au inteles că natura este o forta pentru diversitate si ca “ diversitatea în sine însăsi este în esentă excelentă”. Un bună secesiune, spune Jacobs poate duce la o bună diversitate, iar Quebec si Canada sunt capabile de amăndouă si trebuie să le facă pe amăndoua dacă vor să supravietuiască.
Cities and the Wealth of Nations- Orasele si Bogatia Natiunilor
Cities and the Wealth of Nations încearcă să realizeze pentru economie ceea ceThe Death and Life of Great American Cities a făcut pentru planificarea urbană desi atentie acordată acestei cărti nu se compară cu cea dată “Mortii si Vietii Marilor Orase Americane”. Începănd cu o tratare concisă a economiei clasice, cartea luptă contra unor principiii fundamentale accepate de marii economisti. Economistii clasici si cei neo- clasici consideră statul natiune ca fiind marele jucător în macro-economie. Jacobs este de părere că nu statul natiune ci mai degrabă orasul este marele jucator în acest joc modial. Ea readuce în memorie idea de înlocuire a importului dintr-o carte anterioară The Economy of Cities, speculănd în legatură cu viitoarele consecinte datorate considerării orasului ca fiind primul iar natiunea ca fiind a doua sau chiar neavănd un rol deloc.
Systems of Survival- Sisteme de supravietuire
Systems of Survival: A Dialogue on the Moral Foundations of Commerce and Politics ( Un dialog despre fundamentele morale ale comertului si politicii) se mută în afara orasului, studiind partea morală a muncii. Ca si în alte lucrări autoarea se apropie de orice subiect îcepănd mai întăi prin a-l observa. Această carte este scrisă sub forma unui dialog platonic. Se pare ca metoda ei este de a lua bucati din ziare legate de judecati morale , de a le colecta si sorta pentru a ajunge la concluzia că ele au doua feluri de a fi din punct de vedere al caracterului moral, puncte mutual exclusive. Ea le denumeste “"sindromul moral A", sau cel comercial si " sindromul moral B", sau cel protector. Ea spune ca sindromul moral comercial se aplică la cei care sunt proprietari de afaceri, oameni de stiintă, fermieri si cei care lucrează în comert. Sindromul moral protector se aplica la guvern, afaceri fără profit, institutii religioase. De asemeni ea spune ca acestea sunt fixe si nu se schimbă de-a lungul timpului.
Trebuie subliniat ca Jane Jacobs sustine o idee despre moralitatea muncii si nu despre toate ideile morale. Acestea din urmă care nu sunt incluse în sindromul ei se aplică la ambele feluri.
Ea descrie ceea ce se întămplă cănd acestea sunt amestecate, arătand lucrările mafiei si ale comunismului si ce se întămplă cănd politia metroului din New York primeste bonusuri – aceasta fiind intrepretată ca o parte a unei analize mai largi.
The Nature of Economies-Natura Economiei
The Nature of Economies, este un dialog între prieteni pornind de la aceeasi premiză ”oamenii există numai în natură ca parte a ordinii naturale în toate aspectele” (p ix) si argumentează că aceleasi principii care stau la baza ecosistemelor stau si la baza economiilor: “dezvoltarea si co-dezvoltarea prin diferentiere si combinatii; expansiunea prin diversificare, folosirea multiplă a energiei; auto mentinerea prin re-încărcăre.” (p82).
Personajele ei discută patru metode prin care “sistemele dinamice stabile” pot evita colapsul: “bifurcatia;bucle pozitive de auto-critică; controale de autocritică negativă; si adaptările în caz de urgentă” (p86). Conversatiile lor acoperă “natura dublă a supravietuirii celui mai adaptat” ( trăsături pentru a evita distrugerea habitatului si succesul în competitia pentru alimentare si înmultire p119), si imprevizibilitatea, inclusiv efectul fluturelui caracterizat în termeni de multiplicare a variabilelor ca si răspuns disproportionat la cauză si auto-organizare unde “un sistem poate să se realizeze pe sine însusi de-a lungul timpului” (p137).
De-a lungul dialogului, personajele explorează si examinează similitudinile între functionarea ecosistemelor si a economiilor. Subiectele includ dezvoltarea mediului si a economiei, crestere si expansiunea si felul în care economiile si mediile se mentin în viată prin “re-încărcare”. Jacobs de asemeni comentează despre natura diversitătii economice si biologice si rolul ei în dezvoltarea si cresterea celor două tipuri de sisteme.
Cartea dă multe exemple din economie si din biologie fapt care dă credibilitate cărtii si o face mai inteligibilă chiar dacă este densă. Conceptele sunt ilustrate prin exemple economice si biologice care arată coerenta între cele două lumi.
Un lucru interesant este creatia “a ceva din nimic” – o economie din nimic. În lumea biologică, energia gratuită este de la soare iar în lumea economică creativitatea umană si resursele naturale aduc aceasta energie gratuită cel putin ca energie necesară la început. Un alt înteles adănc este crearea diversitătii economice prin combinatii a diferitelor tehnologii, de exemplu masina de scris si televiziunea au creat sistemul computerului: aceasta poate duce la creearea a “noi feluri de muncă”
Dark Age Ahead- O epocă întunecată înainte
Publicată în 2004 la Random House, în această carte Jacobs spune ca civilizatia nord americană dă semne de decădere comparabile cu ale imperiului roman. Teza sa se sprijină pe cei “5 piloni ai culturii de care depinde dacă stăm fermi pe picioare” care sunt: familia (comunitatea), educatia, stiinta, guvern reprezentativ si taxe, si codul etic al profesionistilor si al corporatiilor. Asa cum sugerează si titlul autoarea este foarte pesimistă în comparatie cu cărtile sale anterioare. Totusi în concluzie ea scrie: “ La un moment dat este greu să spui dacă fortele vietii culturale sau ale mortii sunt în crestere. Este răspăndirea în suburbii, care reprezintă moartea comunitătilor si irosirea de teren, timp si energie un semn de decadere? Ori este interesul crescut pentru a preveni răspăndirea un semn de vitalitate si adaptabilitate a culturii nord americane? S-ar putea ca amăndouă să fie adevarate.”
Bibliografie
• The Death and Life of Great American Cities (1961) New York: Random House. ISBN 0-679-60047-7
• The Economy of Cities (1969) ISBN 0-394-70584-X
• The Question of Separatism: Quebec and the Struggle over Sovereignty (1980 Random House and 2011 Baraka Books) ISBN 978-1-926824-06-2
• Cities and the Wealth of Nations (1984) ISBN 0-394-72911-0
• Systems of Survival: A Dialogue on the Moral Foundations of Commerce and Politics (1992) ISBN 0-679-74816-4
• The Nature of Economies (2000) New York: Random House, The Modern Library. ISBN 0-679-60340-9
• Dark Age Ahead (2004) ISBN 1-4000-6232-2
|
Dana Mateescu 3/4/2013 |
Contact: |
|
|
