Experienta canadiană ( 35 ) - Vestul
Înainte ca europenii să vină în America de nord, cea mai populată parte a continenutului era, de departe, coasta Pacificului. Cam trei sferturi din populatia de băstinasi a Canadei trăia la vest de Ontario. Dar toate aceste comunităti de băstinasi si pământul pe care-l numeau “acasă” nu erau altceva decât “fantezii” în imaginatia primilor exploratori europeni care au venit pe coasta de est a Americii de nord.
La sfârsitul anilor 1700, căpitanii James Cook si George Vancouver au reclamat pentru Anglia, fiecare din ei, coasta de nord-vest a Americii de nord, stabilind ceea ce va deveni provincia British Columbia. Cam în acelasi timp, comerciantii de blănuri si misionarii si-au făcut drumul lor spre “Great Plains” (marile preerii). Dar având putine informatii despre marea zona de vest a Canadei, europenii au putut doar să-si imagineze potentialul ei.
Spre nord, Zona Arctică oferea posibilitatea unui drum de comert mai scurt din Europa spre Asia; căutarea unui vag baraj în nord-vest a alimentat multe incursiuni ratate spre nordul îndepărtat. Visuri de celebritate si averi au determinat oameni ca John Franklin să organizeze expeditii, unele la fel de ghinioniste ca cea a lui, care s-a soldat cu blocarea într-un mormânt de ghiată în nordul nemilos.
Câmpiile, de asemenea, au inspirat vise de expansiune. În timp ce teritoriile din jumătatea de est a Canadei, în special Ontario si Quebec, au început să se umple cu imigranti, multi au sperat ca teritoriile din vestul Marilor Lacuri si al Muntilor Stâncosi să aducă prosperitate celor care se stabileau în regiune.
Dar până în 1868, anul de după Confederatie, majoritatea teritoriului în interior era în posesia companiei “Hudson’s Bay Company”, o corporatie britanică de comert de blănuri. Teritorul nici măcar n-a fost accesibil asezărilor, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe multi politicieni si oameni de afaceri de a planifica eventuala lui includere în Canada.
Descoperirea aurului în British Columbia în 1858 si în Yukon la sfârsitul secolului 19 a dovedit multora că visurile de expansiune puteau deveni realitate. Dar erau putine oportunităti de a deveni repede într-adevăr bogat. Asezările s-au făcut pe un teren care a rămas populat de primii băstinasi si metisi, amestec de sânge datorat a peste un secol de activitate de comert de blănuri din teritoriul companiei “Hudson’s Bay”. Conflictele dintre diferitele culturi nu erau neobisnuite.
Manitoba a fost prima dintre provinciile din preerii care a intrat în Confederatie în 1870, ca urmare a protestelor metisului Louis Riel; British Columbia a promis în anul următor o cale ferată din est. Alberta si Saskatchewan erau mai slab populate si au rămas teritorii până în secolul 20. Dar în anii 1880, calea ferata transcontinentală “Canadian Pacific” a legat tara unind centrul industrial Ontario cu coasta dinspre Pacific. Ea a stabilit de asemenea o modalitate usoară de călătorie în interiorul continentului si, odată cu crearea unui tip de grâu care se dezvoltă în clima marilor preerii, agricultura a devenit un risc viabil în Canada de vest. Imigranti din estul Canadei, Statele Unite si Europa au venit în regiunea preeriilor, eradicând animalele buffalo si marginalizându-i astfel pe băstinasii care depindeau de vânătoare. Ei au fondat o economie bazată pe cresterea vitelor, cultivarea grâului si extractia resurselor petrolifere.
Întregul vest a continuat să se dezvolte si să atragă imigranti de-alungul secolului 20. British Columbia a fost întotdeauna o destinatie atractivă, mai ales pentru populatia din tarile legate de Pacific si a rămas cea mai populată provincie de când a intrat în Confederatie. Pescuitul, industria lemnului si cea minieră au fost esentiale în economia provinciei încă din secolul 19. Fermele au predominat în preerii, dar regiunea a beneficiat si de extractia de petrol. Industria de petrol si gaze a făcut din Alberta una din cele mai înstărite provincii ale tării, iar Saskatchewan este un lider global în aprovizionarea cu potasă.
Peisajul politic din vest a fost tot atât de variat ca si cel natural. Saskatchewan a ales federatia “Cooperative Commonwealth Federation” în 1944, primul guvern socialist din America de nord, iar Alberta a format “Social Credit party”, cu o politică orientată mai mult spre dreapta. Poate că cea mai mare mostenire a partidelor noului vest a fost introducerea asigurării medicale nationale. “Medicare” a început ca program provincial în Saskatchewan, ca promisiune electorală a premierului Tommy Douglas. Mai recent, activitatea politica din vest s-a concentrat pe devierea puterii de la Ottawa si din industrialul Ontario si îndreptarea către noul vest, cu economie vivace.
Investitiile, industria si tehnologia reconstruiesc vestul într-un mod neimaginat în secolul 19 de cei care visau să se stabilească aici. Poate că bogătiile din nord încă inspiră fantezii, dar cum schimbările de climat devin îngrijorătoare, aceste visuri s-ar putea curând transforma în cosmare.
Episodul următor: Provinciile de la Atlantic
Traducere: VPL
|
de P. E. Bryden 3/4/2013 |
Contact: |
|
|
