Ioana ( Dor de mama ) - o carte de Nina Gonta
Promisesem cititorilor Observatorului, cu putin timp în urmã, cã voi reveni cu o cronicã a celei de a treia cãrti a doamnei Raisa Coleaghin, Nina Gonta pe numele ei de autor.
Dar mai întâi, vreau sã vã spun cã de vreo cinci ani, de când a devenit olteancã, basarabeanca Nina Gonta a cãpãtat o nespusã poftã de scris, „molipsindu-se” de la câtiva amici din anturajul în care s-a integrat la Craiova.
Debutul si l-a fãcut în paginile revistei Observatorul care i-a publicat un articol despre Basarabia, a urmat un altul, la disparitia marelui poet român Grigore Vieru si tot asa, pânã când a înteles cã este timpul sã se apuce de literatura propriuzisã. I-au apãrut cele douã cãrti pe care le cunoasteti: În cãutarea bãrbatului ideal si Întâmplãri si gânduri.
Cea de a treia carte pe care a scris-o se numeste IOANA. Este un roman al cãrui personaj principal este mama sa Ioana Gonta, nãscutã si trãitã în comuna Pãnãsesti, nu departe de Chisinãu, lângã impresionantul complex mânãstiresc Cãpriana. În prim planul romanului stã personajul Ioana a cãrei viatã zbuciumatã se deruleazã începând cu anii de sfârsit ai domniei tarului Nicolae al II-lea al Rusiei Tariste, traverseazã cele douã rãzboaie mondiale cu frãmântãrile cunoscute si se încheie spre sfârsitul „mãretei” epoci comuniste cu care eroina noastrã nu s-a împãcat niciodatã. Ioana trãieste si constientizeazã toate întâmplãrile prin care trece Basarabia sa natalã, tinut, aflat pe pozitia unei mingi de pingpong pasatã dintr-o parte în alta. În subliminal, actiunea principalã a romanului nu este viata eroinei sale si a familiei acesteia, ci adevãrata istorie a Basarabiei, plai deosebit de bogat, cu oameni harnici si priceputi, profund credinciosi în Dumnezeu, la care au râvnit mereu cei care nu-l meritau si care a fost smuls cu forta de la sânul Patriei mamã - România. Ioana nu se va împãca pânã la moarte cu faptul cã pãmântul mostenit de ea de la pãrintii care au lãsat-o orfanã de la o vârstã fragedã, pe care l-a ocrotit si îngrijit ca pe proprii sãi copii, i-a fost luat si trecut cu forta la colhoz.
La fel, precum carul cu boi, plugul si grapa, uneltele de bazã ale tãranului legat sufleteste de pãmântul sãu. Cu greu este stãpânitã de sotul sãu Petre în revolta ei, motiv pentru care urmau sã fie deportati în Siberia. Nu se împacã nici cu faptul cã la conducerea comunei au apãrut lenesii si betivii colectivitãtii sau oameni veniti de aiurea, vorbitori de limbã rusã, boseci, cum îi numeste ea, care nu aveau ce cãuta pe acele meleaguri.
Este stupefiatã de faptul cã, la Chisinãu, într-un magazin, vânzãtoarea nu stie limba românã si, culmea, tot ea este nervoasã cã Ioana nu vorbeste ruseste.
Ioana este un personaj complex, deosebit de inteligent, cu un IQ peste medie, am spune noi acum, care, fãrã sã stie carte, prinde din zbor cunostinte de istorie, geografie, literaturã si, în special, poezie clasicã româneascã pe care le pliazã pe evenimente si întâmplãri trãite, fãurindu-si un bogat si solid bagaj intelectual. Este si motivul pentru care împreunã cu Petre hotãrãste sã-si canalizeze cei cinci copii spre scoalã pentru a-si fãuri profesii bazate pe învãtãturã, cele legate de pãmânt sau de comert ne mai având aceeasi pondere ca pe vremea tineretii sale, când Basarabia era parte integrantã a Regatului României.
Ioana are un deosebit cult pentru religia ortodoxã, suferind cumplit când cea mai mare parte din lãcasurile de cult au fost demolate de puterea sovieticã atee, ori au fost transformate în magazii sau grajduri. La fel si pentru limba românã pe care a transmis-o cu multã grijã copiilor sãi.
Un cult aparte avea si pentru conducãtorii României Mari, regele Ferdinand si Regina Maria, pentru tot ce reprezinta România si românismul în mintea sa agerã.
Moartea mamei sale a gãsit-o pe autoare foarte departe de casã. Ultimul capitol, întitulat „În loc de epilog” este de o durere sfâsâitoare: „ Când îti moare mama, rãmâi copilul nimãnui…” a scris ea.
Redactorul sef-adjunct al revistei Noul Literator, Dumitru Dutã, în care s-a publicat un capitol al cãrtii înainte de aparitia ei editorialã, spune despre acest volum urmãtoarele: „ Ioana este un poem de dragoste dedicat mamei, rostit dintr-o suflare divinã în 160 de pagini. Mama Ioana trãieste efectiv si inspirat în fata cititorului prin trãsãturi general-materne, dar si prin altele care o particularizeazã în dementialul context basarabean. E meritul si talentul autoarei de a reconstitui din dragoste si suferintã, un astfel de portret fizic si moral. Privilegiul de a citi printre primii acest poem o plaseazã pe Nina Gonta în „odaia de la drum” a sufletului meu.
Sãrut-mâna, primãvarã din Chisinãu ! ”
Cartea Ninei Gonta e dinamicã, foarte atractivã si de aceea, usor de citit. Dialogul este usor si sprinten, cu mici inflexiuni din limba vorbitã pe meleagurile natale si poate, foarte usor, sã fie transformatã într-un scenariu de film.
Autoarea le este recunoscãtoare celor care au contribuit la aparitia cãrtii sale, respectiv redactorului cãrtii, doamnei profesor Rodica Florescu, doctorandului Andrei Zabulicã care a efectuat macheta graficã si, nu în ultimul rând, editorului - profesor universitar Aurel Popa, managerul Editurii SITECH din Craiova.
|
Costinel Savu 3/2/2013 |
Contact: |
|
|
