Porti deschise ; Confederation Bridge
Constructia efectuată de Ballast Nedam, GTMI (Canada), Northern Construction si Straight Crossing Inc. a început în toamna anului 1993.
Componentele podului s-au construit între1994 pănă în vara lui1996 si amplasarea componenentelor a început din toamna lui 1994 pănă în toamna lui 1996.
Drumurile care duceau la pod, cutiile de taxare si finalizarea la structurii au continuat pănă în primavara lui 1997 si au costat $1 bilion.
Toate componentele podului au fost construite pe pămănt, în santiere de pe mal la Amherst Head, la portul Borden Harbour la est de oras, docurile de ferry si într-o clădire la Bayfield, New Brunswick la 3 km (1.9 mi) la vest de Cape Tormentine.
La Amherst Head s-au construit toate părtile componente, inclusiv picioarele podului, apărătoarele contra ghetii, arcurile podului. La Bayfield s-au construit componentele pentru podul de lăngă mal care a fost legat prin folosirea părtii care se extindea în zona mai putin adăncă de 2 km (1.2 mi) de la malul New Brunswick si 0.5 km (0.3 mi) de la malul provinciei Prince Edward Island .
Au fost folosite beton si armătura de înaltă calitate, foarte durabile pentru toată constructia componentelor pre-tensionate, viata estimată a podului fiind de 100 de ani. Marimea componentelor si greutatea lor a necesitat că pămăntul să fie consolidat în timpul proiectării si a pregătirilor de la Amherst Head. De asemeni s-a folosit un sistem de transport pentru a muta piesele de la locul de fabricare la locul de depozitare si la pod. Aceste vase care foloseau sine din beton îmbrăcate în teflon au căpătat porecla de “lobsters” (raci).
Toate componentele majore au fost ridicate de la Amherst Head, transportate si plasate în Abegweit Passage folosind HLV Svanen, un catamaran de categorie grea, danez care în timpul constructiei podului a fost raportat ca cea mai înaltă structură făcută de măna omului din provincie. HLV Svanen a fost construit la comandă cănd în 1990 s-a construit în Danemarca Great Belt Bridge, cel mai mare proiect de constructie din Danemarca si a fost modificat la un santier naval francez înainte de a lucra în proiectul Northumberland Strait Crossing Project. După ce s-a montat ultimul component major si dupa ce podul a fost terminat în strămtoarea Abegweit Passage în data de November 19, 1996, HLV Svanen s-a întors în Denmark pentru a ajuta la constructia Řresund Bridge.
Constructia podului a necesitat 5,000 de muncitori de la lucrători si contractori pănă la ingineri, topografi si manageri. Impactul economic al constructiei podului asupra insulei PEI a fost categoric. Provincial GDP a crescut cu 5% în timpul constructiei aducănd un boom economic de scurta durată pentru insulă. Acesta s-a terminat în aprilie 1997.
Insularii a poreclit podul “Legatura Fixă”, dar aceast nume nu era considerat acceptabil de aceea guvernul federal a denumit proiectul "Northumberland Strait Crossing Project" care suna ciudat. În timpul constructiei guvernul federal a primit sugestii pentru denumiri si în 27 septembrie 1996, numele "Confederation Bridge" a fost ales.
Aceasta denumire nu a fost fără controverse deoarece multi de pe insula nu agreeau denumirea de confederatie dat fiind ca era prea des folosita pentru multe alte locuri ca de exemplu:
Vaporul din compania Northumberland Ferries Limited (M/V Confederation), un centru si o galerie de artă (Confederation Centre of the Arts), o clădire comercială (Confederation Court Mall) si tot felul de poteci si căi ferate din toată provincia (Confederation Trail), ca si campanii publicitare pentru reclame turistice ( e.g., "Birthplace of Confederation"). Locuitorii insulei doreau un nume ca “Abegweit Crossing" pentru a reaminti despre vasul Abegweit Passage care era inlocuit de acest pod si de numele provinciei dat de indienii Mi'kmaq.
Cu toate acestea deoarece rezultatele referendumului din Quebec au fost foarte aproape de a căstiga separarea de Canada în 1995, guvernul federal a optat pentru un nume bilingv, acceptat national si corect politic pentru cel mai lung pod al Canadei care conecta insula de continent si dat fiind că prima adunare la Charlottetown Conference din septembrie 1864 a dus la înfiintarea Confederation of British North America.
Presedintele Irlandei Mary McAleese, în timpul unei vizite de stat în Canada în 1998, s-a referit la pod ca fiind “Podul ce duce la Casa cu mansardă verde” "Span of Green Gables"( dat fiind că cea mai populară scriitoare din PEI este Lucy Maud Montgomery care a scris “Anne of the Greeen Gables”( Ana de la casa cu mansarda verde) si a cărei case memoriale se afla pe insulă).
Sfărsitul proiectului
După ce s-a terminat structura la 19 noiembrie, 1996, SCI a lucrat în timpul iernii pentru a da podul în folosintă, turnănd asfalt, plasănd ziduri de protectie care sunt de fapt bariere contra văntului, plasănd luminile pentru navigatie, realizănd constructiile pentru colectarea taxelor de la Borden-Carleton si terminănd drumurile de legatura între New Brunswick si PEI. Guvernul federal si provincial au construit un centru turistic nou în clădirile abandonate ale cailor ferate canadiene în Borden-Carleton, prima fază deschizăndu-se în primavara lui 1997 sub denumirea "Gateway Village". New Brunswick nu a primit ajutor federal de îmbunătătire a economiei orasului Cape Tormentine, care a decazut fată de ceea ce fusese în trecut, desi în ultimii ani un centru eco-turist si un centru al vizitatorilor s-a deschis la Jourimain Island în partea de vest a podului.
Deschiderea oficială
A fost la 31 mai 1997 cu primul trafic înregistrat la ora 5 pm ADT după o ceremonie televizată la nivel national care a fost prezentată de postul CBC si a inclus parada goeletei Bluenose II si a unor vase de pază a coastei, o demonstratie a avioanelor Snowbirds si un emotionant la revedere al bacurilor care au facut traversarea finală în acea după amiază. Approximativ 75,000 de persoane au participat la Mersul pe Pod si Alergarea pe Pod care au avut loc înainte de a se deschide traficul de autovehicule.
În zilele care au urmat deschiderii podului, operatorul bacului Marine Atlantic a renuntat la cele patru vase. Terminalele de bacuri si docurile din ambele porturi au fost dezasamblate în vara anului 1997.
Operarea podului
Podul este operat de Strait Crossing Bridge Limited (SCBL), o sucursală a companiei Strait Crossing Development Inc., consortiumul care a construit structura. SCBL conduce privat, repară si operează podul pănă în 2032 după care operatiunile se vor transfera la guvernul canadian.
Guvernul a fost de acord cu o plată anuală de $44 milioane pentru o perioadă de 33 ani către Strait Crossing Development Inc., aceasta fiind plătită la Marine Atlantic pentru a acoperi pierderile cu operarea sistemului de bacuri. Aceste plăti sunt de fapt o rata la banca si sunt folosite de cel care a finantat proiectul pentru a plăti costurile constructiei. În 2032, podul va apartine guvernului federal.
Toate taxele preluate de SCBL sunt venit al consortiumului, cresterea taxelor fiind făcută în acord cu inflatia si aceasta fiind reglementată de guvernul federal. Constortiumul nu a comentat decăt foarte rar legat de profitul podului si anume la aniversarea de 10 ani de la constructia podului s-a arătat că s-a depasit costul initial al constructiei cu 30 % ($330 milioane), care trebuie acoperit din taxele de la pod deoarece subsidia plătită de guvern pentru sistemul de bacuri este folosită pentru a plati pretul original al ofertei ($1 miliard). Costurile de operare ale podului sunt de asemeni ridicate datorită reparatiilor pentru aderenta asfaltului ca urmare a garantiei asupra lucrării si înlocuirea tuturor luminilor la nivelul podului, lucrări care au scazut profiturile. Plătile taxelor pe pod au scăzut cu 30 % de cănd a fost deschis podul deoarece traficul turistilor si plimbările localnicilor au scăzut fiind în prezent de $25 păna la $30 milioane anual. După cheltuielile din 2003, consortiumul a arătat că la sfărsitul anului dividendul era de $2.6 milioane.
Efectul podului asupra economiei
Foto 4 Podul la Point Confederation
Numărul turistilor care vizitează insula a crescut de la 740,000 în 1996 (înainte de deschiderea podului) la 1,200,000 în 1997 si s-a stabilizat la 900,000 de vizitatori anual. Numărul vizitatorilor care stau peste noapte a scăzut sub numărul din 1996 deoarece acum ei fac numai un tur al plajelor si atractiilor în excursii de o zi din Moncton si Halifax, după care îsi continua turul înspre est. De aceea cei de pe insulă au construit atractii scumpe ca de exemplu terenuri de golf pentru a determina turistii să îsi lungească vizitele.
Podul a avut un efect pozitiv în domeniul exportului de măncare din PEI si a afectat agricultura si industria pescuitului. Productia de cartofi a crescut dramatic si tehnicile de fermierit au fost schimbate pentru a se adapta cerintelor crescute. Fabricile de procesare a măncării ca de exemplu a cartofilor prajiti frantuzesti si a cartofilor felii (potato chips) au crescut productia, dat fiind că aveau acum mai multi cartofi de prelucrat si ei se puteau transporta mai usor decăt înainte. De asemeni a crescut exportul de produse pescăresti.
Lanturile de magazine au evoluat după deschiderea podului. Înainte de 1997, magazinele erau foarte putine pe insulă. Ele se gaseau în Halifax, în Moncton sau în Saint John. Prince Edward Island avea în comparatie cu alte provincii multe magazine mici operate de familii iar produsele oferite la vănzare nu erau atăt de diverse. Deschiderea podului Confederatiei a fost vazută cu îngrijorare de către guvern si de către sectorul de comert interior deoarece ei credeau că insularii vor alerga repede la Moncton să cumpere produsele de gospodarie mai mari ca masini de spalat etc. S-a înregistrat o usoară crestere dar nu semnificativă. Guvernul a încurajat firmele mari să se stabilească în PEI eliminănd taxele provinciale la îmbrăcăminte si încăltăminte ceea ce a încurajat o multime de lanturi de magazine ca Walmart, Sears, Future Shop, Staples si Home Depot să construiască magazine pe insulă. In schimb multe magazine operate de familii au rămas fără clienti si s-au închis.
Pentru a promova turismul pe insulă, provincia a eliberat plăcute de înmatriculare pentru autovehicule care din 1997 pănă în 2006 aveau trecute pe el podul confederatiei. Acestea sunt înca în circulatie chiar si acum.
Toronto
|
Dana Mateescu 3/1/2013 |
Contact: |
|
|
