Iubirea - un domeniu intermediar al poeziei
NUMAI IUBIREA
Dincolo de noi, intunericul fierbe,
Incerc sa te aduc intr-un cerc luminos,
Dar chipul tau isi pierde consistenta,
Cind se oglindeste in mine,
Ca într-o apa linistita
In care cineva azvirle cu pietre.
In adincul de lut si duh al fiintei,
Din imensitatile serpuitoare
Ale unui trecut netrait,
Se incheaga Clipa de Foc,
Si, ca un vulcan, erupe din mine,
Strafulgera universul
Si curge peste noi primenita
In aur topit.
Numai ea, Iubirea
Este prilej de prea plina
Lumina...
INSTRAINARE
Sunt muzica-n eoliene harfe,
Si lacrima prelinsa dintr-un foc,
Atunci, demult, m- ai ars cu juraminte
In iazul preasfintit cu busuioc.
M-ai imbiat la fagurii de miere,
La gustul de nectar necunoscut,
Am petrecut acolo ani de aur,
Cum altii nu mai cred sa fi avut.
N-ai vrut apoi sa stii de nunta noastrã,
Nici ce iubire-n urma ti-am purtat !
M-ai exilat in lumea mea de visuri
Si, sa ma uiti cumva, ai incercat.
Cind dorul mortii ma cuprinde-n brate,
E de ajuns cu gindul sa revin;
Tu ma hranesti cu piine si cu sare,
Chiar daca mi-ai ramas doar un strain...
LA CUMPANA DE VEACURI
Firul s-a rupt, iar vraja de-o parte a ramas
Plecind din lutul moale ce il stiam bazalt,
Mai joc la roata lumii, norocul sa-l intorc
In cuibul dintre stele ramas pustiu si-nalt.
Ruleta se invirte cu patima, cumplit,
Pe somnul meu de gheatza, ca discul scrijelat...
Dar florile si vara s-au dus spre asfintit,
Arzindu-ma cu doruri la tzarmul celalalt.
Pacat ca azi poteca se face noduri mii,
La cumpana de veacuri, mereu ne-om revedea,
Ca pasari, ca miresme sau blinde papadii,
Ca ne e dat prin lege a ne reintrupa...
|
Domnita Neaga 2/18/2013 |
Contact: |
|
|
