Subiectiv : Scranciobul se invarte
Probabil ca nu totdeauna am dreptate, socotind faptul ca nevasta mea deseori ma ocareste, fie ca sunt prea ingaduitor cu unii, fie prea aspru cu altii. Eu nu stiu ce sa zic, Cine este acela care poate cantarii la gram, cine are dreptate sau nu? Drept ori nu, trebuie sa scriu un articol nou care sa para adevarat si in plus, sa fie interesant. De multe ori, in ciuda tututror evenimentelor zilnice, ce rascolesc nu numai valtoarea sangelui din noi, dar insasi situatia in care ne aflam, viata de fiecare zi, nu e usor sa spui lucrrilor pe nume, sau sa aduci o licarire de lumina acolo unde nu e decat un cer plumbuiru ca in versurile lui Bacovia. Fara aceasta licarire de lumina, oare se vor gasi cititori la articolele noastre?
Ca popor, optimismul nu ne-a lipsit nici odata. Din vremuri stravechi, calcati de barbari, de huni, turci, poloni, greci, rusi si germani, optimismul ne-a ajutat sa rezistam cu credinta ca lucrurile se vor indrepta si vremuri mai bune vor veni curand. Aceasta credinta a staruit in noi si cand ne-am avantat in lupta, si cand am fost biruiti, dar nici odata nu ne-a parasit gandul ca Domnul e cu noi si ca vor veni zile mai bune. Astazi, mai mult ca oricand, in aceste zile de descumpanire si framantari politice, credinta continua sa aline orice suferinta, nedreptate si lipsa. Cu acceasi credinta in mai bine, am poposit pe aceste meleaguri, incercand sa cladim copiiilor nostril un viitor mai bun decat cel ce se putea agonisi acasa.
Dar ca un scranciob hodorigit, istoria pare sa aibe tendinta sa revina la evenimente asemanatoare cu cele prin care am mai trecut, si de care am crezut ca ne-am indepartat pentru totdeauna. Framantari inutile intre oameni tulbura linistea si ordinea lucrurilor in jurul nostru. Intr-o tara atat de mare si bogata ca aceasta, oamenii au tot ce le trebuie ca sa traiasca in pace, dar nu o fac, pentru ca sunt multi cei ce sunt platiti sa asmuteasca spiritele, invocand drepturi mai mult inchipuite decat reale, creiand rasmerita intre oameni si tulburand bunul mers al lucrurilor. Nu reusesc sa inteleg ce interese, ce obiective urmaresc acei care cu bune stiinta imping oamenii a caror unica dorinta este aceea de-a fi lasati sa traiasca in pace si liniste, sa se urasca intre ei si sa se razboiasca? De ce la vremea cand inca staruie vie in memorie miscarea “Ocupy wallstreet” noua miscare “Idle no more” a trebuit sa creeze daune atat de seriose economiei in general cat si multor individuali ce nu aveau nici un amesctec in aeasta situatie?. De ce adevarul este ascuns miilor de demonstranti, care nu stiu cati bani sunt primiti din partea guvernului de catre sefii bandelor de indieni, bani pentru care nu exista nici un fel documente reflectand felul in care sunt cheltuiti? Si dece unii sefi au in conturile pesonale si actiuni, milioane de dolari, in timp ce membrii triburilor de indieni traiesc in case insalubre fara caldura si apa potabila? Unde a disparut spiritul Indienilor de-a traii din roadele pamantului, din vanat si din pescuit, asa cum mii de ani au facut-o, dar de care au uitat in ultima vreme. de cand au inceput sa primeasca wellfare?
Scranciobul readuce etapele din trecut in prezent. O criza prelungita, umflata ca un balon ce depaseste orice proportie, explodeaza printr-un razboi. Istoria a demostrat acest adevar in numeroase cazuri; asa s-a intamplat si dupa criza generala din 1929-1933. Noi inca nu am iesit din criza din 2009. Cu un somaj agresiv care nu cedeaza nici unei tentative de imbunatatire economica, cu diminuarea capacitatii industriale si cresterea importului de bunuri din Asia, si cu inflatia in crestere, sansele de prelungire a crizei incepute in 2009, sunt mai evidente decat totdeuna. Ingrijoratoare este politica presedintelui Obama, care in cuvantarea de inaugurare al celui de-al doilea termen la Casa Alba, a vorbit despre extinderea programelor sociale si marirea taxelor, dar nu si despre reducerea deficitului anual ce se ridica la peste un trilion de dolari. Ales in cel de-al doilea termen ca presedinte cu o mica majoritate de voturi, contrar traditionalei oportunitati ale celorlalti presedinti de-a uni America, printr-o politica moderata care sa apropie vederile celor doua tabere, democrati si conservatori, Obama, a confirmat in cuvantarea tinuta continuarea politicii sale radical-democrata, ce are scop coborarea prestigiului American de arbitru universal si garantor al drepturilor omului in lume. Desi datoria totala a Statelor Unite de 16.4 trilioane de dolari egaleaza venitul national si continua sa creasca, este evident ca presedintele este interest sa investeasca mai mult in proiecte cu character ideologic ca energie alternativa, green gas emission, constructii de drumuri noi si poduri si mai multi profesori in invatamant. Toate aceste proiecte, sustinute din banii publici sau dovedit in repetate ori, la noi si in Europa ca fiind nerentabile si sortite falimentului. Cu taxele marite, adevaratii creatori de locuri noi de munca. micii intreprinzatori, vor restrange si mai mult afacerile, neputand tine piept atat taxelor sporite, cat si obigativitatea contributiei la Obama-care. Mai infricosator decat orice este faptul afirmat ca el poate trece peste votul Congresului prin decizii presedintiale. Dar despre asta nu se prea vorbeste, si sunt putini cei vad Constitutia Americana in pericol.
Desi avem putine motive de optimism, mai ales in ceea ce priveste lumea ce-o lasam copiiilor nostril, privim rotirea lenta a scranciobului, cu stiinta ca vor fi si vesti bune, dupa cele rele.
Thornhil On / feb 2013
|
David Kimel 2/1/2013 |
Contact: |
|
|
