Citind gerunziul
Iesim din asupritorul cocon al Întunericului si , ca un fluture putem zbura spre ceva extrem de frumos, corpurile noastre de Lumină si marea Comuniune cu Christ.
Acest cocon de întuneric, dincolo de asuprirea si negativitatea sa, a constituit mijlocul nostru de învăţare, pentru a ne califica încă o dată pentru saltul spre alte dimensiuni.( Centura fotonică -CONSIDERAŢII STIINŢIFICE.)
Căderea din rai
întuneric si pipăire
un fel de bâjbâială
de colo-colo
lume fără început
fără margine
aici ne ajută lumina
să rătăcim
cu mâna pe armă
pe volanul puterii
mâna pe casa altuia
pe spatele bătrânilor
daţi afară cu acte din casa lor
noul adam
cu ceafa groasă
eva lui din brăila
fructul oprit ni-l vinde cu kila
la sosea
prietenii procurorilor
judecătorilor
nejudecaţi
tăvăliţi în puf
ca plosniţele
alungate din termopane
titluri de proprietate
măsluite în grabă
bătrâne în scaune pe rotile
primind daruri subtile
bâlbâind propoziţii dictate
cuţitul înfipt pe la spate
să dispară proba
toate
din omenească împiedicare
a lui adam
alungat din rai
să fie si la noi întuneric
pipăind în nestire
cugetând la lumină
scriu si urlu
înăuntrul cuvintelor mele
“este”si asteaptă
să ne izgonească pe toţi
strămosi,
mosi
fii,
copii
nepoţi.
toţi necopţi
Citind gerunzii
luând aminte
texte cu aldine
uitând
de circumvoluţii si umbre
dunele mele din nisipul gândurilor
cuvinte strangulate
cu ombilicul
înaintea rostirii
adunând în desert
o viaţă
compuneri
texte de copii
sobor de idei
însirând ultimii neuroni
ca pe aţă
luând la rost
filosofia vieţii
compozitorilor de texte mincinoase
lumina de aici
s-a facut întunericul de dincolo
întunericul de acolo
timpul luminos de ieri si de azi
înaintare spre moarte
întrezăresc dracii scriind
„Carte de gânduri rele",
televizorul într-o continuă licărire
Dumnezeu si Raiul aici pe o sticlă
imagine răsturnată din cer
Oameni intrând în Rai cu tancul
aici la lumina zilei
Dumnezeu
făcând mamelor
schiţe de copii
părinţi pictând o viaţă icoanele lor
Antichrist ca un text
cuvintele diavol si om
lipite
diavolom
Dumnezeu
supărat pe cei
furând o găină
parlamentari luând la subsuoară fabrici
procurori de lege senilă
laolaltă
poliţisti arătând hoţilor intrarea in vilă
copile
mergând
unde
păcăleala lipseste
la bunici
raiul începând aici
sfârsind în zarea altei lumini
intrând si ei apoi
la scoala întunecimii.
Alesilor
Unii din popor
răspunzători de posteriorul lor
fără grijă de posteritate
politicieni
plutitori în norul miciunilor
singura lor creaţie pe întuneric
textele lor
ploi acide
cuvintele
resturi de oase
ciolane roase
într-o lume fumegândă
încrezători în slogane
si materia cuvântului milioane
în conţinutul bunăstării promise
votând fiecare
textele anticriză
de dorul minciunilor
cercetările penale
ale decăzuţilor din putere
comisii de expertiză
fără vrere sau miză
adevăr
praf si fum
pentru burţi verzi
alegători în sandale
desenate direct pe pielea picioarelor goale
încălţări iluzorii
minciuni electorale
Munţi de hârtii
chipul lor colorat
postere de aruncat
sponsorizări
derulări
de conturi goale
zădărnicia
în lăzi de gunoi
chipul celor noi
temporar dătători din gură
măcar o legislatură
gropi ecologice
fum
se înalţă la cer
miros de piele
de drac
de sorici
obraz tăiat de brici
în zadar
chipuri clasice
moţăitor de profesie
parlamentar
depunător de bile
cu mâna altuia
apăsător de butoane
la o aruncare de mână
sifoane
din care ies
fâsuri
legile noastre
scrise pe hârtie
să le învârtă
doar cine stie.
Brânduse roz
Locul din afara ta
ocupat înainte de alţii
bântuiţi de morbul posesiei
rateuri din acribie
vorbărie
si jalnica prostie
mereu înainte alergi
să ajungi la potou
ofuri, ahuri, jalnic ecou
fuga înainte rateu programat
pasul pe loc măsurat
de cel care ţi-a pus în atele
păcatele grele
le târăsti si le cresti,
altoiesti, răsădesti
în grădini pământesti
priveste înapoi
păduri de oase
rateuri umbroase
dorm somn adânc sub pamânt
ce negru cuvânt
astupând lumina
fiecăruia dintre noi
într-un hău
numele tău
iesit prea mult
răsărind uneori în afară
brândusă roz
ivită în crâng
din ultima ploaie de vară
la lumina farurilor
experimentul amestecului
luminii cu întunericul
din adâncul fiinţei
bucuria numelui tău
cuvânt parfumat
brândusă albă
crocus violet
într-o clipa divină
dizolvând întunericul
revărsat în altă lumină
Colb
Cezarinei Adamescu
inelul miresii
vârtej de fum,
(domnule, asta-mi place la nebunie, pentrucă urmează… GI)
în noaptea dinăuntrul nuntasilor
în colb de alcool
rotirea speranţei
începutul vieţii în doi
fracţiune de timp
ceaţa amintirii din noi
mirarea
încercare pe deget
rotirea unui cuvânt
text incert
origine ceţoasă
căutare-n zadar
în întunericul dicţionarelor
rătăcitor printre vorbe străine
colb=colb pe inel în engleză
clipa de faţă
carpe diem fără dimineaţă
vârtej de fum în noaptea nunţii
rotirea inelului
pauză inevitabilă
în timp.
(după lectura unui text scris de CA)
4. Eminescu
detractori
încercând
golirea
cuvintelor lui
flori albastre
în zilele noastre
descopăr ignoranţa
în cetatea tăcerii
forma si conţinutul insomniilor
secarea izvoarelor denigrării
pe iritaţii în orbeala lor
în calea întunericului
cuvintele lui
flori albastre
descopăr
forma ţi conţinutul insomniilor
secarea izvoarelor denigrării
pe iritaţii în orbeala lor
în calea întunericului
ignoranţa
înainte de a vedea lumina poeziei
ţinând în braţe propria noapte
operă incompletă
pe întuneric
pierzând rime
ritmuri
înţelesuri
propriul ritm al vorbirii
texte
zădărnicind
lumina
din curgerea continuă a poeziei lui către noi
la umbra
si în urma
singurului luceafăr
în nesfârsită urcare
în corabia limbii române
spre steaua Veronica
Extrageri
la lumina zilei
hoţi coloraţi
fii de magistraţi
fură carduri
treizecidemiideeuro pe zi
eu extrag energia
din vidul unui nerv veghindu-mi somnul
puterea din sufletul meu
o genă rătăcită
în ajutor
să-mi văd întunericul
să-l extrag
să-l stochez
precum frunza transformă lumina
simt în suflet clorofila
străbunului
ca fiinţă vegetală
acolo si nodul
pârnodul din porecla tatălui meu
vreau puţină lumină
prin genetica mea rătăcită
lumina
pitită în rezonanţa viorii
sunetul ei înfundat
al pisicii miorlăind
întunericul de sub pat
vibraţia întunecată
a corzilor
a unui sol
coarda a patra
groasă pentru tristeţe
coarda mi
pentru vesnica tinereţe
plesnind la acordare
străpunge ochiul
îl intunecă
lăutarul chior
împărţind egal
lumina si întunericul
celorlalte două corzi ale viorii
lui Laie
care-mi cântă
“ca în sat la noi,
când se tânguie ciobanul
după turma lui de oi”
E-Vanghelie
Căutând prin bibliotecă
în ŢARA DE DINCOLO DE NEGURĂ
am gasit cartea
cu texte celebre
la secţia
dosare noi lor si noi nouă
m-am săturat să făcem
de atâtea formulare
am intrat prin dosare
si am descoperit
munţii informărilor
fumul de Berevoiesti
înfloriri cu nume
arse la colţuri
fără idei
scânteile
sperla, mama vitregă a Scânteii
deasupra casei
o steluţă licărind ca o proastă
peste întunericul comunismului victorios
din ţara noastră
Gymnofobie
teama de gol
dinăuntrul cuvântului
golul din cetatea tăcerii
se umple cu iluzia trecerii
undelor de lumină
fotoni întârziaţi la întâlnirea cu mine ca întuneric
setea de lumină pe care o caut
stiriofobie de public
să aplaude clipa
rostirii mele
există
lumina puternică
orbirea solară
injectând corneea
intră întunericul vesnic
stiriofbie
în lumea de azi
în zona înaltă
paraziţi cu volanul ţării în mână
eu
dragoste de răsadul Tău de lumină
de conţinutul textului
FIAT LUX
si lumină se făcu
spre îngemănare
cu vesnicul întuneric
lumină
de Tine
pentru noi.
din care toate s-au facut
Întuneric si lumină
temător
de întunericul orbitor
de lumina smolind privirea
străpung în interior
cum grădinarul prăseste grădina
cu ochii moi de blânda rodire
noi flori, noi muguri
pentru nemurire
grădinar din fire
mă întorc în nestire
în grădina îmbrăţisată definitiv
de întuneric primitiv
revărsare a albului în negru
nici o culoare
doar o cosmică centrifugare,
rotativă
postament pentru nori
transformând negrul
în alte culori
ca la noi pe pământ
acolo nu sunt flori
nici ceruri
nici nori
nici stele
nici galaxii
doar cuvinte risipite în poezii
acolo în întuneric
am găsit dicţionarul
primului Cuvânt
marea Creaţie
în dreptul lui
prima cratimă
explicaţie
înainte de a fi scris
poezie
Istoria din care mă trag
în puţina genetică
din adâncul întunericului meu
am descoperit pe maximin tracul
din anul doi trei opt
strămosul meu drag
poreclă de împărat roman
din care mă trag
sunt neam de războinici
si neam de viteji
cei mai viteji dintre traci
cum ne-a minţit herodot
caut
să-mi definesc genetica
împletitura mea vitează
si găsesc
motivul celor sapte straturi ale Cartaginei
sapte siruri de sânge si oase
înghiţite adânc
de întunericul
mamei noastre comune mediterana
acolo
strigă ghizii în megafoane
aceasta este cartagina
turisti, priviţi cu atenţie
si voi veţi sta sub cărămizi
si sub straturi de oase
si voi veţi fi câteva litere din istorie
Nu tulbur
nu tulbur
în intuneric
NIMIC
izvorul e despărţit de apă
cuvântul de sens
trupul de suflet
DOAR
credinţa are si formă
acolo
unde tristeţea si suspinul
nu s-au cunoscut
cu cel pedepsit
să sufere în veci
verdeaţa e imagine
cuvântul
poiana pe care înfloresc culorile violete si galbene
ale raiului bisocii
stiut
un singur om
Creatorul lor
pe pământ la lumină
hematopoeza, izvorul sângelui
sanguine celule
producerea lor
mezenchimalele se grupează,
insule nevăzute
eritrocite nucleate
poezia izvorului vieţii
pe întuneric
nu tulbur apa de izvor
si nici izvorul vieţii
doar necredinţa
uitarea
de unde pornesc izvoarele
si
Cel ce le izvorăste
Reducerea la tăcere
lecţie model
scopul
înlocuirea vorbirii cu tăcerea
metode si procedee
străvechi, moderne, genetice
mijloace
de la bâtă la Enola Gay
reducerea la tăcere a omului
a paturilor care scârţâie
a chinezilor tibetani
a complicilor plătiţi
a informatorilor voluntari
lucrători calificaţi
la cooperativa Ochiul si Timpanul
realizează cu deplin succces
reducerea la tăcere a soţiilor
cetăţeni de culoare
manelisti din fire
someri
mineri grădinari
crescători de vaci
spălând trotuare cu lapte
grefieri săraci
culegând cu spor
hotărâri definitive pe calculator
poliţisti bătând în chipul omului
rezultate lamentabile
strâmbe
neasteptate replici cu amplificări
măriri de salarii
magistraţi nemulţumiţi de măriri cu 150%
pe întuneric
am descoperit
bâte, bastoane, fier beton striat sau lucios
sticle sparte, bucăti de os
picioare de scaune
abur din saune
gaze hilariante, lacrimogene
butoiul lui Diogene
ciocane, clesti si cuţite
bine ascuţite
bricege si foarfeci de oi
unealta maimarelui
ales chiar de noi
săbii ninja la fiecare descindere printre cei de culoare
despre metode prin îngurgitare
de intrare în vesnicul întuneric
cum ar fi stronţiul în cafea
vom povesti data viitoare
tema pentru acasă
exersaţi tăcerea groasă ca ceaţa
când te trezesti cu degetele în ochi dimineaţa.
Chipul cuvintelor
aici cuvintele n-au chipuri
nici umbre nici sens
trândăvesc linistite
mute
pe margini de ape
aici linistea cuvintelor
luceste
smoală îngheţată
întuneric sfărâmicios
de consoane
vocalele stau deoparte
asteaptă chemarea
suratelor
PDF
RCT
DRPSD
să se poată organiza în partide
strigă strigări
promit minciuni
ajungeri
în cap de tunel
în vârf de nimic
lenesele consoane
se întorc în cuvânt
se înghesuie ca purceii
schimbă biberonul în somn
ordinea
ca păsările speriate
întoarse pe acelasi pom
în haotică asezare
noua lor ordine
FDP
TCR
DSPDR
sensul rămâne acelasi
cuvintele de fapt nu există
acolo înăuntrul meu
întuneric de smoală lucioasă
mă întorc uneori
ce lume frumosă
unde nimic nu există
nici putere si nici vrere
doar o coacervată
făra nucleul de sens
materie neînmulţită
nehrănită
viaţa
cuvânt necompus
cu ecou neprodus
pentru cuvântul TĂCERE
Doar cinci secunde
atât semn am avut
o dimineaţă
între cer si pământ
linie viorie
revărsare de negru în alb
de întuneric în lumină
de viaţă în moarte
si mi-a fost dor de Tine
în cameră
lumină albă de petromax
clipă divină
sau de paranormal
cinci secunde fără egal
măsura timpului revărsării
albului în negru
negrului în alb,
a zilei în noapte
a nopţii în zi
atât durează înţelegerea
marelui mister
sensul vieţuirii
atât i-a trebuit Marelui Creator
să răscolească
percepţia culorilor
trecând din negru în alb
prin violet
Extaz
exersând răbdarea
la întuneric
am văzut
lumina strecurată prin frunze
culorile trecând în petale de flori
nori albi si nori negri
lovindu-se unul de altul
berbecii domnului din cer
semănând scântei din coarnele lor
născând apoi broboane de lumină
fulgerul ucigas izvorând
lovind păcătosii în ţeastă
aprinzând
sura de coceni din gradina noastră
teama de fulger
de bici ucigas
“când vezi lumina
fă, mamă, trei cruci”
trăsnetul răsună departe
număr si azi secundele
fulgerului
dinainte de moarte
frica din mine
sprijinită
pe putera cuvântului Cruce.
Ferestrele
în întuneric
ferestre
nu poţi vedea lumina
dezordinea din întuneric
în capul lui
cu termopane
fără sticlă
fără balcoane
de milioane
urmăriri penale
detectarea geneticii
originea mătusilor ivite în grabă
invizibile
ferestrele sufletului
nu poate orcine
să vadă
prin fereastra sufletului
o inimă la ea acasă
chip de femeie
o carte deschisă
sufletul bărbatului
ca o biblie
ţintuită în piroane de aur
într-o colecţie de artă
furăciunile personale
unele din epoca ming
al unuia rimând
să întunece poezia
cu rimă amară
cu nume de tamară
atâtea rime prin casele omului
numărând deocamdată
vreo sase
Întunericul copilăriei
textul meu de bază
poala bunicii
fata mosului si fata babei
interjectia hitecine
cine-i mai cuminte ca mine
închizând ochii
descopeream două cuvinte
întuneric si vis
copil fiind
nu cutreieram păduri
mă înghiţea întinderea câmpiei
pe care am exersat
călare pe un soim-armăsar
zborul orizontal
biciul de jar
al poeziei
nu m-am culcat lângă izvor
am coborât în fântână
să pun în găleată
o pepenoaică vărgată
rece ca apa de izvor
din care a băut si mihai
am adâncit sensul cuvântului înălţime
scuturând de sus corcoduse
dudele negre, albe si roz
crescute din seminţe furate
alunecând pe toboganul piramidei
din ogrinji de porumb si paie uscate
bunica mi-a predat
prima lecţie despre antonime
fata bună
fata cea rea
de care e plină si azi
nepriceperea mea
Coborâre
pogorâre
cădere
alunecare
a Sfântului Duh
a lui Iisus
a liniei si limitei
a ratingului
linia oblică de pe cruce
căderea de pe trailer
din copac
direct în infern
coborârea în întuneric
a cuvântului nescris
nevăzut
necitit
nefericirea căderii în zona textului
care nu l-a cuprins niciodată
neevaluarea capacitaţii de relaţie
neexprimare a vreunui sens oarecare
intrarea în întuneric
a comunicării
a relaţiei cu lumea de cuvinte
singura realitate
de vesnicie
cuvântul ca materie
intră în întuneric
în neant
în descompunere
cum spunea un chimist
nu se pierde nimic
totul se transformă
dar cuvântul
n-are relaţie cu chimia
Cuvântul
răstignit
coborând de pe cruce
cine să vadă
vesnicia Cuvântului
cel de început
cel de pe urmă
care va fi cel dintâi
înalţându-ne.
Acolo
în ţara cu întuneric
din zori până în seară
am găsit o crăpătură în tavan
sub care licăreste un text
rostire politică, lirism:
Tre sa vedem
cum putem
să rezolvăm
o parte
din problemele
românilor si nu
cu asemenea formule
de a spune
ce tre
să înveţe românii
si
unde găsesc pe goagăl,
gagăl
cum?,
gugăl gagăl gulgăl asa.
Unde găsim păpădia
unde găsim
nu stiu
ce si unde
ne interesăm de Herodot.
eu nu scriu poezie
eu asez zădărnicia în trepte
pe scara timpului în care trăiesc
din ce în ce mai singur
fără nevoia de Herodot
sporind întunericul
prin vot
Căutări în neant
în întuneric gânduri
în lumină imaginea lor
lipseste sensul cuvintelor
să le îngemene
caut în lumină
rătăcesc în întuneric
pipăi o imagine de cremene
cuvântul ţipă de groază
ca si mine prins între suri
boncăit de un viţel nărăvas
mă trezesc
apăs un buton
un fir de lumină
de la lampa de veghe
deseneză conturul nonsensului
căutărilor mele
Ce e lumea ?
nu pot
să spun
ce e lumea acum
când fiecare e cu lumea lui
eu
de la o vreme
cu lumea
din adâncul întunericului meu
tăcută
fără forme
fără culoare
lumea mea
cel mai mare
semn de întrebare
ascunsă de mine
în locuri
pe care nu le-am stiut
de la o vreme
cu forme
mângâiate de palmele olarului
din lutul
în care voi fi remodelat
forma unui ulcior de horezu
voi călători prin lume
în remorca unui tir
până la curba fatală
ciocnire pe contrasens
eu
o mână de cioburi
voi intra în lumea tăcerii depline
la marginea unui câmp din ţara cu lalele
fiu rătăcitor întors în tablou
si în altă lumină
Corăbii
născut în corabie
indianul
si-a descoperit soarta
plutind printre pestii
din zodiacul european
între doi si zece martie
pe Pământ
s-a văzut
o singură dată Raiul
la ţărm corabia lui Noe
animalele s-au ţinut de mână
două câte două
să nu se muste între ele
HMS Victory
una mie sapte sute patruzeci si patru
un dezastru marin
o mie de marinari dispăruţi
o sută de tunuri
corăbii în văzduh
corabia cerului
caligula
două corăbii scufundate
visul frânt al unui împărat
trafalgar
amiralul ciclop
scufundă spaniola armadă
tora, tora
america
îneacă haway
midway
împinge japonia în adâncuri
gondole pe Dâmboviţa
corăbii de piraţi pe Colentina
ultima stire
care-mi strică visul
de a da ocol întunericului meu
într-o corabie.
Scara de nisip
în beznă mi-am făcut o scară
din firicele de nisip
să pot urca spre înţelesul
unui singur cuvânt
mai întâi
m-am jucat de-a scara
era atât de usoară
o imgine fără greutate
pe care-o puteam duce la subsuoară
ca pe un bici de plugusor
scara nu era scară
erau mii de imagini de scări suprapuse
castelele mele din coceni de porumb
anii fericiţi
imaginea scărilor suprapuse
înţelesul cuvântului tunel
nu l-am putut trece
eram dincolo de marginea cuvintelor
obosit
adormit
pe o scară
din vârf
se vedea întunericul departe într-un sapţiu fără zare
imagini cu scări si tunele
se roteau în juru-mi
crăpând albastrul negru al cerului
să pătrundă lumina.
Curgere
am citit
calea
ca o curgere
texte din Dao
si m-am luminat încet
curgând înapoi
în credinţa mea
spre împăcare deplină dintre Dao si rugăciunile mele
către un singur Tată, un Fiu si o Sfântă Treime
spre care mă îndrept
zi de zi
cu dragoste si teamă
trăgând crucea păcatelor mele
ale unora din neamul meu
înjurându-L zilnic pe Dumnezeu
desfăsurare de timp
schimbare
dovedesc
Cineva
acolo
lucrează
veghează
echilibrul de aur al stelelor
si steaua mea
într-un nor
din calea robilor
cu stele căzătoare
va porni la plimbare
se va scurge si ea
steaua
purtătoarea păcatului meu
din care mă hrănesc
eu
si neamul meu omenesc
curgând
din atâtea religii
comparaţii
tentaţii
izvorând din biblii
si cărţi necitite
credinţa neînsusită
pipăire de texte
din atâtea istorice contexte
musulmani la mecca
crestini la cetatea sfântă
chinezi prin temple
cruciaţi în zale
morţi pe câmpii
copii
toţi ai lui Dumnezeu fii
curgând spre credinţă
prin războaie sfinte
copii
tunsi chilug
prin lamaserii…
TE ROAGĂ COPILE.
Cuvinte polisemantice
rai, rouă, răcoare
acolo unde
nu este durere
nici suspin
nici rouă
nici răcoare
noapte
sau rază de soare
am aflat
în raiul nostru de aici
o dimineaţă răcoroasă
o noapte
o ploaie
ape vărsate de Dumnezeu
cu găleata
răcoarind vipia
sufletelor însetate de Cuvânt
termometrul dat înapoi
îngheţase
la plus patruzeci
salcia tremurând la fereastră
de emoţie si răcoare
peste plaiuri rouă
lacrimi de îngeri
bucuria răcorii de vară
bogăţie semantică
cuvinte umflate de ape
si sensuri noi
termometre dând înapoi
mercurul înfierbântat
oftând usurat
de atâta urcat
celsius trezit
din vesnica toropeală
gusta omeneasca bucurie
a raiului nostru
depinzând de gradele lui
lumină si soare
departe de întuneric
haltă o clipă
fierberea încetează
trag cu ochiul
spre ziua de azi
cu stropi de răcoare
din noi.
Cuvinte smulse din text
pe lumină
smulgerea
acoperisului casei
cu grinzi cu tot
din motive meteo
pronumele se din
ce se întâmplă
si vine noaptea
sub acoperisul cerului
interjecţia făi
din esti o stricată
text inodor si fără miros
băut din iar ai băut
si acţiunea continuă
ajuns acasă cu vali
si a doua zi
iei valea în primire
crezând în textul
ia-ţi valea
soţia s-a întors din spital
pe întuneric
lipsa lui o
din unde ai pus-o
ce
din ce faci
primind lovitura în faţă
un muc de lumânare
rătăcit în cămară
becul de o sută din toate magazinele
casa de bani din vila de la ţară
arcusul meu din vioară
noaptea târziu
perna de sub vis
cuvinte jucându-se
sărind afară din text
visul tipărit
din cartea de vise
conjuncţia si
din alte milioane de cuvinte
din citite pe sărite
texte încă nescrise
năimite.
Decizie
între lumină si întuneric
un singur arbitru
inima mea
de întuneric cuprinsă si ea
nu de lumină mă tem
ci de sensul întunericului
plutesc
sunt frunză pe un fir de speranţă
că voi fi atras de lumină
ca aţa în ac
să cos un tiv rătăcirilor mele
zădărnicie fără sfârsit
si ele
mulţimea păcatelor
egală cu mulţimea de stele
am decis
să încetez
fac o pauză mare
astept răspunsul
la cea mai grea întrebare
rază firavă, firicel de apă
căutând scurgerea timpului
umbra încolţirii
a nestiutei rodiri
a unui Cuvânt
să mă scape
Cuvântul
lume de taine
cuvântul
mulţimi nedefinite de sensuri si forme
zadarnic încerci
pătrunderea lui
doar dorul
de înţelesul adânc
în veci nevăzut
îndoiala
teama de adâncul
înţelesului risipit
în credinţa
si în faptele
LUI
Fiului Cuvântului
si al celor
urmând calea
refuzând înţelegerea
sporind cu fiecare zi
credinţa
înţelesului biblic al luminii
chiar si cei fără voie
vor trece prin cetatea tăcerii
ajungând acolo
unde cred că există
strălucirea de- o clipă
înţelesul în veci nedescifrat
aici unde lumina si dorul
îmbrăţisând întunericul
întemeiază dorinţa MÂNTUIRII.
Definiţia textului
adaos la adaos
zis-a întemeietorul
o definiţie pentru text
test si text
aproape sinonime
cu propoziţia
Apendix Probi
unul din cei trei
grămătici latinesti
am răspuns eu
din întunericul
limbii latine
ados la limba română
în programa scolară
lipsă la curriculum
în istoria mea rosie
să încapă
adaosul slav
limba rusă
adaos
la tonul al patrulea
din cartea de muzică
anton pann
vesnicind acrostihul
numelui iubitei
nepoata stareţei
mănăstirii dintr-un lemn
legătură nelegitimă
adaos
de iubire furată
text.
lăcrimarul cu fustă
durata lecturii
durata înţelegerii unui poem
text la text
Viaţa
un adaos de rutină
text ados la definiţia vieţii
sinteză a proceselor biologice
text
ados literar
colb cu adaos
fiţuici zdrenţuroase
texte
un adaos al anchetatorului,
textul
mijloc de transport
(“pot să tac pentru că pot să spun orice”)
Ţupa, poetul
terorizând textual
“Bunul gust literar”
Hipertextul
introducere în textualitate
stilul ca adaos
conţinut afectiv si expresiv
dincolo de text
poemul cronologic
cu mici adaosuri si modificări
de la Dosoftei citire încoace
sinsi, rotit din foale
mătusi povestind
cum la război
zburau pulili(gloanţele)
peste noi
nu mă mai dusăi la ălbătrân
fui, fusăi, etecetera,
regionalisme oltenesti
si din limba moldavă
încercând mai departe
să îmburde limba română
apucată de dureri de sale
să nască o nouă fiică
grendotăr în vizită la bunică
Didactica întunericului
Ca orice ecuaţie
slogan
sau bolovan
întunericul se învaţă
ca obiect de studiu
am ales matematica
cu sclipiri olimpice
întunecoase
la unii scolari
întuneric în minte
în cuvinte
la alţii luminiţe
mulţimi oarecare
de pahare băute
si de conturi pierdute
facturi neachitate
la bănci dezgolite
ca femeile prin bermude
mai ales,
mulţimi vide
ale clanţelor din propria-mi casă
care funcţionează perfect
când spun lungimea drumului
dau de lumină si măsor un exemplu
de la săhăteni la găgeni
trei kilometri de gropi în sosea
dacă măsor stâjenii araţi
nouăzecidemiidemetripătraţi
ca să fac întuneric zic
lungimea x
lăţimea y plus un pic
întuneric perfect
zic lungimea cercului
si mă învârt în jurul meu
până îmi dau roată
de o mulţime de ori
mă trezesc învăţând
formula doipier
întunericul numărului pi alt mister
mă înfăsoară pe dinăuntru
dar si pe dinafară
poate fi orice
să zicem o relaţie descoperită
în două locuri deodată
china lui lao tze
si grecia lui herodot
asa încep să cred
că si matematica e o întâmplare
un total
mod de încercare
cu puţină lumină
în câteva capete
cam o duzină
strălucire înţeleasă de cei
care i-au găsit un folos
să întoarcă întunericul pe dos
de mii de ani
în jurul propriei finiţe
cete de matematicieni
de câteva ori pe zi
prin centrifugare
scăpând din mână pe rând R si Π
au aflat
ce este doi pi er pătrat
întunericul total
agresiv definitiv
extrăgând rădăcini
de zarzavaturi si spini
extrăgând întâmplător odată
chiar si rădăcina pătrată
m-a ajutat
un fel de buldozer lăsat mostenire de rusi grabiţi prin husi
să cucerească berlinul
între fierătănii
o sferă din os cu găuri
ţeasta lui yorik
la marginea satului
mos ianos, un ungur
rătăcit prin bărăgan
om cu răbdare
si plin de unsoare
a pornit masinăria Kirov
si-a înveselit câmpia
scotea rădăcini pătrate
din toate cele
aflate nelalocul lor
până a ajuns să extragă
întunericul matematic din mine
aflat în lanţuri genetice
prins cu fundiţe si noduleţe
axiome, ipoteze, formule
de cea mai întunecată extracţiune
extracţie
rimă la fracţie
plânge de atunci mărul
plânge si negrul cartof
tăiaţi de mine,
nătâng învăţător
să înţeleagă copiii
fracţia mai usor.
Dincolo de podeţe
un dincolo substantivizat
adverb de loc
pregătit de plecare
fără sentimentul locaţiei
aici pe lumină
case si străzi de ani si zile
prevăzute cu gropi
si balustrade fragile
de care te ţii
si cazi în golul municipal
al grijii faţă de om
primar doctor
marinar
primarlis
trec cum au promis
prin paradis
centrul istoric
al micului paris
dispărut
sub ruinele blocurilor
noi
credeam că vom fi egali
cu o moarte si o cazătură
prin ruperea stinghiei
la locul catedralei neamului
moartă în proiect
arhitectura casei poporului
pentru reprezentanţii
din sălile nesimţirii
ale sforăitului cu bilele-n mână
bilele manele de sprijin
aschii trecute prin găurile negre
din ce în ce mai adânci
din centrul istoric
dincolo de nori
trecând
dincolo de noapte
de prieteni
de aparenţe
dincolo de orice
de podul Mărăcineni
marinarul
dincoace de pod
la căldăresti
un profesor
mare poet
trudeste la litere
dincolo de singurătate
întunericul luminos doar pe sticlă
proiectat
dincolo de limita răbdării
de unii alesi
de noi
de ei între ei
într-o veselă nostalgie
si dor de lumină
extrag aceste cuvinte din textul prezentului
luminiţă palidă
în fundul găurilor negre
din centrul istoric al poeziei
Izvorul îndoielii
am cunoscut
“prin plăsmuire”
scormonind întunecimea din mine
o rază
s-a pătruns de nevoinţa mea
de-a căuta
si tot umblând
orbete înăuntrul meu
rătăcirea s-a depărtat mereu
de fiinţa beznei
din care
îmi izvorasc îndoielile.
pornit pe firul apei lor
m-am trezit plutitor
fără glas
printre lucruri si oameni
vaga-mi tăgadă
cuvinte grămadă
certându-se din nimic
în întunericul
cetaţii de smoală
doar o singură întrebare
Doamne, Doamne, de ce oare?
Lecţii de probă
reusesc în întuneric
prin îndelung exerciţiu
să-mi amintesc lecţiile de probă
fisele de competenţă
exerciţiile de tras cu ochiul
pe o teză a colegului de bancă
să fixez întunericul
sub plapumă
vedeniile mele
mama făcând proba
corectări pentru fese, pe sâni si la umeri
să nu cadă
rochia de pe trupul virgin al miresei
în văzul nunţii
proba saltelei
prinsă de bunica-n ciubuce
pătrate egale
opincile
cu boarţe si nojiţe
arta bunicului meu
toate
lecţiile de probă
dintr-o copilărie trădată
de curând la proba de limba română
descopăr întunericul
în capul inspectorului
încurcăturile onomastice
jocurile textuale
ale nemuritorului caragiale
în ministerul învăţământului
întunericul unui grup de cuvinte
fără sens
la lumină
Ferdinant de Saussure
scriind o carte cu sensuri de probă
despre unităţi de învăţare
în scopul
înţelegerii conjuncţiei
SĂ
întunecând textele prin neîntrebuinţare.
.
Focul gheenei
Arde-v-ar focul
auzeam
blestemul
ca o rugăciune păgână
singurul text răutăcios la îndemână
rostit de mama la mânie
într-o curată limba română
si astăzi mă tem
să nu-mi aprind
cuvintele
adunate în cărţi
câteva glugi de coceni din oborul cu poezie.
focul
iad pe pământ
cel mai fierbinte cuvânt
gheena
gropile de gunoi
pentru noi
păcătosii
iadul multiplicat
egal cu numărul de orase
afumate ecologic
din resturi comestibile
de carne si oase
raiul câinilor de pripas
scormonind în gunoie
săracii si hoţii
găsind de toate
în sfânta si mizerabila libertate
de a alege
ce-o fi
ce s-o găsi
fără postere
si reclame
găleţi si bidoane
lighene
slapi despercheaţi
pantaloni
iuni si vărgaţi
cămăsi fără butoni
fermoare de pantaloni
chiloţi de damă cu mâneca lungă
fulgi de porumb
rămasi în fund de pungă
bikini snur
aruncaţi direct de pe cur
pălării de damă
cu borul ros
palton întors pe faţă si pe dos
de vreun cavaler de onoare
din ferentari
transfugi în blugi
turci, indieni si curzi
mauri
felahi
străbătând în goană iadul
să ajungă în rai
unde arde focul gheenei
civilizat
permanent
în cel mai bogat continent
europa de azi
ardem pentru o bucată de pâine
în europa
iadului nostru de mâine
si iar mă tem
să nu-mi aprind
cuvintele
adunate în cărţi
în oborul cu poezia uitată acasă
Hotar
eu voi hotărî într-o zi
rodirea sunetelor
din smoala tăcerii
semănarea seminţei de vorbă
în meleagul întunecat
eram la plug
în urma brazdei
urmele tălpilor mele pe ale tatălui meu
ale lui pe ale bunicului
ale bunicului pe alte urme
de sub coarnele plugului
urme de oameni si turme
străbătând câmpia arată la un rând de cormană
răscoleam cuvântul pământ
cât vezi cu ochii
negru pământ,
cocora
ascunzând umbra tălpilor noastre
abecedar de interjecţii
prima si ultima parte de vorbire
în ordinea luminii pe pământ
vai Doamne,
am ajuns la răscruce
încotro să dau drumul vocalelor
sosite primele
să mă ajute
încotro să îndrept consoanele
fierbând în mine întunericul
tăcerea din cernoziomul câmpiei
semnele pasilor mei
sub prima arătură
începutul cocorenilor
acolo tăcerea se ascunde în verdele verii
în ropotul ploii
în fulgerul desfacând cerul în două
decopăr alt întuneric si mai adânc
plecarea mea de acasă
Înselat
trăiam linistit
împăcarea de sine
se echilibrase
cu nimicul din mine
stiam atât de puţin despre cuvânt
cât stiu de ce viermuiesc pe pământ
înselat
voi misca verbul din loc
m-am umplut de păcat
nenoroc
m-am facut negustor
de cuvinte
risipite prin cărţi
păcatul neluării în seamă
nu trecusem prin vamă
nu fusesem întors înapoi
înăuntrul meu niciodată
cuvintele odihneau linistite
întâmplarea
de a alege câteva
de a le însela
supărate
cuvintele
au ales pe rând
locul de unde le-am luat
era ocupat de altele
într-o dezbatere despre sens
si am auzit clar un text
iluzia poeziei.
Întuneric si lumină
temător de întunericul orbitor
de lumina smolind privirea
străpung un nou interior
cum grădinarul priveste grădina
cu ochi îmblânziţi de rodire
noi flori, noi muguri
vesnica lui nemurire
cu firea mea de grădinar
mă întorc
între visele mamei
cuprinsă definitiv
de întunericul primitiv
de revărsarea albului în negru
prin cosmică centrifugare,
centripetare,
la rotativa de culori
acolo nu sunt flori
nici ceruri
nici nori
nici stele
nici galaxii
si nici cuvinte pentru poezii
acolo
cuvintele nu s-au născut
doar tăcerea
primul Cuvânt
marea Creaţie
singura poezie
Învăţături
uitate învăţăturile
chiar si cele deslusite la timp
intră în beznă
întunericul egalizează
ajung nimic
seneca
gol de fiinţă
devine nimeni
pronume negativ pentru fiinţă
omul gol
fără haine
fără vile
onoruri
conturi
si taine
omul întunericului
despre el
doar învelisul sonor al numelui
o licărire a sufletului său
pronumele nimeni
eu ca fiinţă
sunt întunericul meu
materia cuvântului
rostul meu
sens nenumit
pronumele Nimeni
Fiinţă sau Lucru
Nimic
departe de sensul luminii
strălucitoarelor stele din jur
întunecatele mele cuvinte
Mitul Ba’al
să fi fost
în atâta întunecime istorică
baal rudă cu decebal
genetic gândind
luminând
propria încurcătură de spire
împletite fără stirea cuiva
prin cărţi de istorie si genetică
baal neam
cu decebal
cu hanibal
sau cu oricine
Per Scorilo
soţul femeilor dace
ucis de romani
să nu le fure
pentru lecţia noastră de istorie
înfiiţarea poporului român
poate chiar bunicul meu
si frumoasa Dumitra cu ochii albastri,
Ancuţa vecina,
si alte vecine,
femei din Rovine
moldoveanca adusă din război
bunică vitregă cu noi
si treminând
cu o ţigancă bătrână
măritată prin mai multe sate
din toată câmpia română
fiica ei ţigăncusă frumoasă
gata-gata să-mi fie mireasă
iesindu-mi în usă
fiica noii bunici
si mătusă
întâmplări genetice
baal cel din cartea Sfântă
temut bezlzebut
erou necunoscut
din întuneacata istorie
fără pic de memorie
mâncător de copii
de metafore din poezii
omenire tulburată
de istoria luminată
prea des învăţată
a renumitului Herodot
cu grecii lui cu tot.
Circulaţi
aud îndemnul tăcerii
circulaţi
descifrez în întunericul pur
staţia următoare
prima gaură neagră
în jur
nori de stele
calea Lactee
sunt lipt de un meteorit plutitor
prin nesfârsita genune
mă trezesc
într-o gravă eroare
nici vis, nici viaţă
doar cuvântul meu
călător fără prioritate de dreapta
intersecţii si semafoare
stânci cosmice
învăţ la scoala din întuneric
lecţia
sensurile ecoului stelelor
pe una din ele
visele mele
cuvinte,
asteptând trecerea mea
virez usor
si mă trezesc pe pământ
în via noastră de la puţul lui Oasă
umbra tatălui meu
printre corzile unui butuc
fără struguri
alergând în nestire
înfăsoară toată mosia
coliliastrapazanuarcanumacoveiul
pe un nor
chipul bunicii
si
glasul ei
cuvintele poeziei
ceaipăţitmaică
acasă
în cenusa din vatră
doi cartofi
bricheţi de cărbune
ţine umbra tatei în sân
abia sosit din Cotul Donului
si mă trezesc
îmbrăţisat de propria umbră.
Identificare
Subiectul: înălţimea sunetului
Scopul: străbaterea întunericului prin sunet de la înălţime
Mijloace: didactice fără cuvinte
si fără intuiţie ca principiu de bază al învăţării
sunetele muzicale zboară
lăsând în urma lor înălţimea
pornind din La
etalonul
în această “întunericeală”
am pierdut cheia sol
pe un portativ
din celelalte
fugeau
bemolii
diezii
becarii
fadosolrelamisi
similaresoldofa
se lipeau de pereţii clasei
gresisem tonul
la prima lecţie de probă
uitasem diapazonul acasă
loveam cu arătătorul în bancă
în hohotele de râs ale copiilor
mă învăluiau sunetele
Fugii si Tocatei de Bach
visarea lui Schumann
exersam
rostirea în cuvinte a sunetelor
din ce în ce mai încurcate
cuvinte îmbrăcate în bărbier
în hainele cneazului Igor
sub portativ
un poet scriind
Tăcerea întemeiază
si m-am aflat la poarta
prin care treceau în liniste domnitorii români
în care pline cu aur
să plătească birul necredinţei
si al umilinţei
la preacinstitapoartă
dar nu răscumpărară
istoria turcilor
si cartea de muzică
scrise de domnul cantemir
fugind de turci în altă ţară
lăsând în urmă pe fiul antioh
poetul odei Feliţa
Mostenire
a Fi
si mai ales a Avea
chivotul mostenirii
acolo
unde lipseste lumina
iluzie
cum ai încărca doar prin minus
bateria
întunecarea minţii
averea ta de pe pământ
răutatea deajuns luminată
pete albe pe faţa poftei
verbul a avea se umflă
rupe pragurile casei dreptăţii
umple buzunarele magistraţilor
profitori de tranzacţii
culege roadele luptei pe brânci
pentru forma lungă a infinitivului
avere
de la a avea
si fire
de la a fi
rostire textuală
din casa de nebuni fără lumină electrică
sintagme de comunicare
taxe de succesiune
volume, biblioteci întregi cu legi
dreptul de mostenire
soţul supravieţuitor
cu drept succesoral
mostenirea averii
mostenirea puterii
de la cârmă până la cârmuire
text
cu lumini si umbre electorale
pe pământ
acolo
nemăsuratul conţinut al cuvintelor
verbul a avea
locul întâi în dicţionarul explicativ
o clipă de lumină merită si el
acolo
nimic în cetatea tăcerii
doar amintiri despre viitor
unde nimic nu va fi
si nimeni nu va avea
drept de mostenire
a avea avere
drept de pomenire
a fi fire de praf
în vesnicul întuneric
A orbecá
orbecăiam căutând
orbecăiesc intranzitând
conţinutul cuvântului
si descopăr pe întuneric
doar amintirea conjugării a patra
rătăcind
umblând încoace si încolo
un cuvânt orb
mă trage de mânecă
să-i schimb sensul
a dibui, a bâjbâi, a orbecá
e tot una
cu ce fac ei
descoperitorii găurii neagre
vom intra
nu se stie
motiv poetic în noua poezie
separând
un sufix
intrjecţia ăi
rătăcită
o sfinţesc cu o cruce
si aud
a orbecăi
verb pe care-l conjug
si nu-mi dau seama
dacă tu,
ctitorul meu Iova
orbecăi sau orbecăiesti
ca si mine
să întelegi ceva
în spaţiul întunecat
al acţiunii textuale
din textul
tata si fiul
golul dintre cuvintele lor
spaţiu
lăsat de atâţia ani nescris
asteptând un autor
cunoscător
de noi sensuri
si cuvinte
fără origine certă
ca si blancurile din textele
naţiei din care mă trag
întunericul meu
căutând originea tatălui
autor de abandon
alergător prin trenuri
controlor de bilete
al călătorilor spre neant
trădător de profesie
de atunci asteaptă un text
al tatălui necăutându-si fiul
si al fiului găsind un tată
cu textul învăţat
ca pe un crez
textualitatea unei vieţi
din cinci cuvinte
lăsaţimănpaceamea
Ordinul de mărime
eroarea mea absolută
nu ţine
de ordinul de mărime al stelelor
sau de numărul lor
marea necunoscută
eroarea din mine
si din întunericul
în care stau la sfat
cu atâtea îndoieli
cuvinte asemănăntoare
firelor de nisip
din care nu pot coagula un cuvânt
rodirea mărilor
nisipul
pe care vreau să-l număr
zecemiidemiliardedestelemaimulte
decâtfireledenisip
depebuzelemărilor
mă afund în eroare
ca pasărea
ascuzându-si ciocul în nisip
eroare absolută
eroare?
ori singura rază de lumină
în întunericul din care vin
si mă afund
cu fiecare necunoastere
stând ferm pe piedestal
turnat din miliardele firicelelor de nisip comprimat
trecătoarele bucurii
jocul necunoscutelor
luate ca ordin de marime în bloc.
Păcatul nerăbdării
nerăbdarea în sine
din lumina mea
fiinţă suferindă
în singurătate si întuneric
conţinută în cuvântul disperare
sinonimie nescrisă
a groazei
rostirea grabei
de a ajunge
în întuneric
prin nerăbadare
prin
ne
prefixare negativă
pofta ajungerii în neant
în lumina copilăriei
fiinţa linistită
a mamei răbdătoare
cu toţi si cu toate
de ce nu se grăbea niciodată…
ai mamă răbdare
ce text
revăd acum
îndemnul călcat în picioare
o viaţă întreagă
dublul păcat
în sinea mea
în sinea fiinţei mamei
ajunsă demult tăcere
cetate,
la porţile tale
bat în nestire
cu nerăbdare
fata babei din poveste
fata mosului cea cuminte
însoţitoarea
înţelepciunii sfinţilor augustini
răbadarea
suprema virtute
dintr-un text de cato cel bătrân
păcatul meu
din zori până –n seară
halte de somn
si de rugăciune
păcatul luminii
simt cum mă-ntunec…
Prima lecţie
în întuneric prima lecţie de probă
Scoaterea degetelor din ochi
extragere greoaie
a biletului câstigător
Încotro să o iau
să ascund gesturi repetitoare
haotice umbre
ca si stăpânul lor
repetând o viaţă
mersul pe jos
descoperire inutilă
în noua enciclopedie
a mersului lumii cu capul de sus în jos
acum
când semenul meu descoperă fuga
în cutia vitezei
zile si nopţi la volanul masinii
rănind mortal răcoarea pădurii
la prima lecţie în întuneric
am învăţat
să nu mai deslusesc pauza
bună la toate
chiar si la sosirea
sutului pe la spate
aici am descifrat ecoul
celei mai frumoase înjurături
a bunicului meu
tuţisteagulmăti
am căutat de-atunci
steaguri pe turnuri
pe chipul mamei
nici urmă de steag,
în acest întuneric
obiect fără glorie
steagul negru
prevestitor
al culorii albe
venim spre a ne întoarce în steag
nimic patriotic în steagul acesta
nimic euforic în cele trei culori
nici imn de slăvire
dau stire
sunt patriot si
Nimic.
bucuria întunericului,
eu
nu voi fi înfăsurat în steag la plecare
am hectare
de negru patriotic
pământul meu negru din bărăgan.
Armistiţiu
declar război întunericului
si hăului din mine
declar pace întoarcerii firii
în sinea linistii
dinainte de întuneric
lupt inofensiv
cu arme clasice
bulgări de pămant
îmblânziţi de ploaie
să se facă noroi
ţeasta lui Yoric
să nu ne doară
din orbitele negre
din lacrimile lui
să dau contur
rotundului tăcerii din jur.
voi folosi gloanţe din lână
să mângâie trupul luptătorilor
din muzee,
oasele de eroi din osuare
ţărâna risipită de vânt
arsă de soare
din atâtea inutile războaie
puzzle- primul cuvânt din jocul de-a războiul
între ţara întunecimii din est
si a întunecimii din vest
graniţa
împodobind credinţa
celui dintâi general comandând
gloatei de luptători
ÎNCETAREA
pornind altă luptă
cu picături de rouă
arma cea mai nouă
să spălăm rănile
să facem din junghiuri sonate
din catapulte o orgă
cărămizile sfărmate o gigă
armata să cânte
să fie veselie
în pustietatea întunecată
nesfârsita simfonie
a nemuritorilor
neluptătorilor
a nefolosului bâtei
cea mai veche armă
descoperită cu har
de singurul supravieţuitor
din următorul război nuclear
Spectacol
pe întuneric
doar mimia
pantomima
spectacol în sine
propria mea adormire
la ideea vreunui gest
oricare simţ
caută lumina
ochiul nu vede
urechea nu aude
doar degetele
caută miscarea trupului
puterea lui de convingere
viaţa
Maria mângâie trupul
si nu găseste păcatul LUI
locul cuielor
respiraţia venelor
lipsite temporar
de miscarea sângelui în trup
pătruns de cuie
nepătruns de păcat
fiul omului răstignit
înviat
citeste lecţia sfântă
spectacolul credinţei
Învierea
marea bucurie a primăverilor mele.
Tăcerea
de la o vreme
văd în jurul meu tăcerea
îmi dă roată
vârtej mângâietor
tăcerea mă cuprinde deodată
si-mi amintesc
sunt muritor.
tăcerea nestiută
tăcerea nevăzută
speriată-n pustie
de netrebnica mea vorbărie
cetate iluzorie
cărămizi din cuvinte
m-au ţinut izolat,
rătăcit în cuvinte
zidurile surpate
mi-au arătat calea
spre singurătate.
tăcerea dulce
mierea întunericului
s-a pus la sfat cu mine
m-a întors înapoi
înauntrul cuvintelor nestiute
nerostite
CELE MAI NOI.
acolo
rătăcit între ele
am descoperit
căile către lăuntrul meu
de unde fugisem mereu
să arăt lumii cine sunt eu
plângeam uneori
semn că voi reusi
să fac tăcerea prietenul cel mai bun
singura ce mă poate ţine
înapoia cuvântului
departe de voi
cuvinte cu chip de oameni
cu nume frumoase
si răutăţi pe masură
ca si mine buni de gură
voi oameni dornici să rostiţi
cu patimă
pripiţi
de prea marea mândrie…
mă întorc înapoi
să fac din cuvinte
prici de scurgere pentru lacrimi
să plâng si să vă iubesc
voi oameni,
pe toţi cei cunoscuţi
si pe cei încă nestiuţi
locuitori în marea cetate
a bucuriei si tăcerii
pierdută în noi
Poezie..
Anii lumină
cum se masoară lumina
în ani
răspundea în cor
întregul nostru popor
lucsii erau scosi din carte
intrau trecuţi la obiecte de lux
ca perdelele de la lactobarul dorna
în anii lumină cântam
măsuram
într-un glas
plăcerea întunericului
parcurgând un an lumină
m-am întors în timp
am devenit dinozaur
chiar seful meu
într-un bloc cu zece nivele
râzând cutremur pământul
îl rup în două
să sar crăpătura
să ajung într-o lume nouă
acolo lumina
se măsoară în lux
întunericul în bioxid de carbon
pe centimetrul pătrat de viaţă
la noi întunericul
în pumnii parlamentarilor nostri de piaţă
startul meu înapoi
eu
inventiv dinozur vin
dinspre anii luminii spre voi
ajung într-o zi
când mama noastră
cea mai iubitoare
legată de mâini si picioare
măsura ceaţa din ochi
a celor douăzeci de ani lumină
trei pe întuneric total
parcurgând cincinalele toate
în patru ani doar jumate
în întreprinderi cu pierderi planificate
în sfânta zi a Nasterii Domnului
cu rafale de gloanţe
fii iubitori au zdrobit cronometrele luminii
ei căzând în genunchi
măsurând întunericul
din anii de ceaţă
să înţelegem mai bine avantajele economiei de piaţă
lăsându-ne ca temă pentru acasă
adâncirea înţelesului
unei formule CODOI
si apoi
intonarea pe un singur ton
cântecul mamei iubitoare
ajunsă la întuneric
bioxid de carbon.
Desfaceri de sensuri
separarea luminii de întuneric
ca reacţie chimică
rodul coagulării haosului
când Dumnezeu a rostit
sa fie lumină
prin ridicarea mâinii
lumina s-a desfăcut de întuneric
a fost, este, va fi
lumina un lux în curând
furată
prin noi procedee
despărţirea
plecarea din doi
a unuia dintre noi
clipă a morţii cuvântului
haos al sufletului
lipsa moleculelor de sprijin
pentru întoarcere
împăcarea de apoi
ruperea în două a timpului
revenirea
la o altă
divizare
pentru intrarea în întuneric
moartea
pentru primirea de fonduri europene
textele economice enigmatice
precum reţeta scrisă de medic
s-o înţeleagă doar farmacistul
fracţionare
numere, ecuaţii,
bătăi de cap la examene
un balaur polisemantic cu sapte capete
cu pixul în mână
candidatul umple cu negru
foile la teza de limba română
lumina imaculată a colii
producând întunericul
adusa la cota zero
împărţire - 線上英漢字典、漢英字典、英英字典、拼音轉換、計算機
mii de înţelesuri ale unui cuvânt
ideograme
pentru citit în întuneric
deformare fonetică
împărţeală
spre a se înţelege
ce se face
de către cei
rămasi o vreme la lumină
începând cu anii de scoală
scindare
Iracul în pericol de scindare
masoneria
pericol de rupere a pedeleului
unde coagularea se făcuse cu lacrimi
căderea în întuneric
a văii cărbunelui
prin minerit tradiţional
si revoluţii separate,
deflorare quartetto
ubersetzungen
a puterilor în stat
supremaţia dreptului asupra statului
alienare totală
scăparea hăţurilor din mână
alergare de cai nebună
prin literatura română
pe câmpie
stăpânul separat de cal
prin procent de alcolemie
(rar) dezalcătuire
sinonim netextual
din lipsa puterii de combinare
furat de prefix
etcetera ca text neclar
la prima vedere
ar mai fi
putrefacţie
în context fără vreo textuală satisfacţie
Sămânţa
păduri de suflete
bântuite de întuneric
vifor uscat leagănă crengile pomului oprit
în întunericul fără cer
speranţa desartă
domneste acolo
potopul nerăbdărilor
lipsa de milă
grămezi de griji
necântărite
rugăciuni nerostite
se ascund în ruguri
mure uscate
putregaiuri fără licurici
în raiul beznei
doar un cuvânt
“dusmănie”
între bărbat si femeie
între sămânţa lui si sămânţa ei
neghina semănată
în smoala fierbinte
nume de furi si tâlhari
nume de ministri
parlamentari
furând si acolo
unul de la altul
coji de ouă,
coji de nucă
rumegus
aschii
gaterele
împânzind pădurile
ciucuri de covoare persane
anvelope uzate si jenţi de maibachuri
litere răzleţe
ale mărcilor de masini
capete de serii
din lumea cealaltă
Trădare
iubesc,
spune fiecare
departe de conţinutul cuvântului
trădarea
iubirea în sine
de sens
se luminează în contextul iubirii
se întunecă
în textul trădării
tăcerii în sine, de sine, de semen
trădare în masa cuvintelor
găsim separat
conţinuturi
spionaj, război, divorţ, părăsirea credinţei
trădarea
prin sensul prepozitiei
în părţi de vorbire
trădare totală în text,
prin repetare
în văzul tuturor
la lumina zilei
a propriului întuneric
Trecere
Obsesie semantică
prin mulţimi de înţeles
sub spotul luminos
al dioptriilor
văd forma materială a trecerii
în dicţionare si cărţi
în sintagme
însoţită de gărzi de corp
prepoziţii si conjuncţii
trecerea
cară în spate
modelul mos Crăciun
cu daruri semantice neasteptate
note de trecere
robineţi,
puncte
în revistă
etansă
la altă viaţa
marea trecere
la vesnicie
la viaţa de apoi
trecerea trecerii prin noi
forma sonoră a trecerii
obsedanta ei simfonie.
Trecere
de la o vreme
o văd în jurul meu
îmi dă roată
vârtej mângâietor
tăcerea mă cuprinde
deodată
si-mi aminteste
că sunt muritor
tăcerea nestiută
tăcerea nevăzută
speriată si ascunsă-n pustie
de netrebnica mea vorbarie
cetate iluzorie
cărămizi măcinate
m-au ţinut izlolat
rătăcit în cuvinte
până ce zidurile surpate
mi-au arătat calea
către singuratate
tăcerea
la sfat cu întunericul
m-au întors
înauntrul cuvintelor nestiute
nerostite
acolo
rătăcit între ele
am descoperit
căile către lăuntrul meu
de unde fugisem mereu
să arăt lumii
cine sunt eu
mă poticneam uneori
semn că voi reusi
prietenul bun
Singur
mă ţineam
înapoia cuvântului
departe de voi
cuvinte cu chip de oameni
cu nume frumoase
si răutăţi pe măsură
ca si mine buni de gură
voi oameni dornici să rostiţi
cu patimă
pripiţi
de prea marea mândrie
mă întorc înapoi
să fac din cuvinte
prici de scurgere pentru lacrimi
să plâng si să vă iubesc
oameni,
pe toţi cei cunoscuţi
pe cei nestiuţi
locuitori în marea cetate
a bucuriei si tăcerii
trecerea trecerii prin noi
Trezirea
mă trezesc
primul dar
lumina zilei
iertarea
pentru zilele pierdute
întâlniri
întârzieri
încurcături
dintr-o lume zadarnică
schimb întunericul pe lumină
un mic troc
eu vânzătorul si cumpărătorul de păcate
cui să mărturisesc
că mi-am ucis fratele în vis
că l-am îngropat în fundul grădinii
sub gluga de coceni
pe bunica sub patul copilăriei
iubita în geamantan
pe fundul lacului
hrană la pesti
ca temă
pentru scoala de scafandri
proteveul
cosmarul în lumină
visul meu rău de pe sticlă
subiecte
din iadul lumii reale
le găsesc în întuneric
si le transfigurez
în visele mele
unde pâlpâie o rază
ucisă în vis
de gloata păcatelor
mă trezesc
prind degetul
în canatul usii
semnul real că trăiesc
si mă întorc la vremea
primei rugăciuni
din ultima dimineaţă.
Teama de întuneric
eram mic
bunica mă-ntreba
ţi-e frică
tavanul alb ca varul
dat cu smoala cerului
nopţilor lungi
începând cu somnul
găinilor
sfârsind cu cântecul de ziuă
al cocosilor
nu mi-e teamă
răspundeam
eu, copil curajos
nevoie mare
la orice fel de întrebare
simţind cum întunericul mă pătrunde
înţepături de cârlige în ochi
întunericul de atunci
întunericul de acum
două întunericuri
inconstienţa juvenilă
uitare senilă
recoltă de orbecăieli în lumină
căutând pe întuneric lumina
pe lumină întunericul
găsind doar urmele acestor cuvinte
zădărnicia trecerii
fracţiunea de secundă
a unei eclipse totale
întunericul si lumina unei posibile vieţi
si nu mi-e teamă
răspund acum si
m-ascund la umbra Credinţei.
Tehnica extragerii întunericului
cea mai simplă experienţă
prima văzută la scoală
la o lecţie de chimie
separarea moleculelor de carbon
din negru de fum
acum extrag
negrul din suflet
din iad
ca pe unul Ion Negru
din cosciug
prin forţa proprie
dus viu la groapă
în curtea bisericii
ridicat în capul oaselor
întrebând
unde mă duceţi
v-a învăţat ea
să mă îngropaţi de viu
truditorii la cosciug
negri la faţă
de groaza întoarcerii întunericului
cad seceraţi
scapă povara
peste câmpie seara
la ion negru acasă
se aud lăutari din reviga
cântând
gropare deschide mormântul
prima manea
din copilăria mea
Luminat de această întâmplare
descopăr
Cuvântul ca extragere
complementul de agent
subiectul logic al rostirii la un pahar
extragerea de către
Aurel, fiul
unuia Pârnod
stând în întuneric
sub bolovani
la BOLOVANUL
cimitir
în orasul petrolului negru
Vedere cu inima
Lui A de S E
Aici pe pământ
lucrurile mari nu se văd
de preamult întuneric
inima desenează
cu ochii deschisi
întunericul
imagini în negru
cuvintele mari
rămân necitite
iubirea
cuvânt căzut în mediterana
ultimul zbor
spre întunericul din adânc
urmele cuvântului
zburând
în vesnicie
în urma lui
umbre
imagini
cuvinte desenate
si numele lui
învăţător de citire cu inima în citadela tăcerii
lumina
lăsată la plecare
câteva texte
El
cavalerul onoarei cuvintelor
risipite prin cărţi
si numele lui
flacară arzând întunericul
dinlăuntrul nostru
Vise
visez lumina
ca pe o fiinţă
rătăcită printre răutăţile
din lumea reală
cărări întortocheate
pierdute în hăţisuri
pe alocuri
străzi de palate
gunoaie
mormane
ciocane
bătând
în căldări si cazane
ultimele mărci de masini
în locul bivoliţelor
între palate
corturi
focuri în noapte
tarapanale
aleordeuri
văd, adorm din nou
aud vioara lui Andre Riéu
si mă trezesc fredonând
partita nr.2 pentru vioară solo
o nouă zi
cu Tatăl nostru
Stăpânul Luminii din cer
si Bach cel de pe pământ
Stăpânul Poeziei Luminii
SLOVE DE NISIP
Slove de nisip
tot mai des
urmele lor,
pe trepte
se lovesc de prima adiere de vânt,
doar conturul unui cuvânt
pustiu de orice sens
ramâne pietrificat.
tot mai des
pe câmpuri
spicele s-au scuturat de roadă
ploaia pe aici nu vrea să mai cadă,
spre cer fuioare de nisip
încep dansul,
timpul s-a scurs într-o secundă
tot fir de nisp
blocând pendulul
stând să cadă din perete,
o ceaţă de nisip întunecă
odăile ochilor
pe trepte de nisip
dau să scriu slovele
lumină si întuneric
rătăcit sunt între două cuvinte
Nisipul pătrunde privirea
Întunericul se face pământ
Reducându-mi la tăcere uimirea.
|
Aurel Anghel 1/31/2013 |
Contact: |
|
|
