" Stagiarul " fragment dintr-un posibil roman
In mod normal ar trebui să scriu numele urbei cu î din a dar nenorocitul meu de laptop de origine ilizibilă,nu e în stare.Nu poate, cu toate că onor guvernul m-a ajutat să îl iau.Dar lasă că am să îl dau eu înapoi si să-i văd atunci ce au să maizică.
Inainte vreme eram în Brasov si călcam absent pe o primăvară care se întindea generoasă sub privirile mele.
Eram în ultimul an si în ultima sesiune.
Dădeam examen la Economia si Organizarea Productiei avînd ca profesor un clujean care nu stia de glumă,si care ne-a dat la examen două teorii lungi si patru probleme.Teoriile le-am scris repede,primele două probleme le-am rezolvat în cinci minute iar ultimele două în mai multe ore dar se pare că fusesem lovit brusc de inspiratie de vreme ce am rezolvat totul iar la note am primit un zece imens si o strîngere de mînă din partea profesorului,după care,la cincizeci de metri si cîteva minute stăteam la coadă la carne împreună cu trei sute de indivizi.
Tot la rînd,în fata mea,stăteau o mamă soacră împreună cu nora si eu,cu zecele meu în buzunar,am început să le fac curte la amîndouă.
Putin mai încolo a trebuit să mă prezint la repartitie ,de mînă cu mătusa din capitală,chimistă si proaspăt despărtită de fostul sot, rudă a sotiei mele dintîi,asistenta, ba nu,sora medicală.
In momentul în care am făcut-o SORA mi-a aruncat farfuria cu mîncare în cap,dar ferindu-mă,respectivul obiect a nimerit pe perete,hrana scurgîndu-se ca într-un film suprarealist.
La medie eram printre ultimii,chestie pentru care mătusica a fost un pic nemultumită,si mi-au mai rămas doar cîteva posturi si încele din urmă l-am ales pe cel de la fabrica de rulmenti Bîrlad care era în centrala intreprinderii de rulmenti Brasov si în felul acesta aveam să vin acasă mult mai usor,socoteală care avea să se dovedească exactă.
Trebuia să mă prezint la post abia în Octombrie dar în August eram deja acolo.
Am plecat la douăsprezece noaptea din gara Brasov cu personalul,cu Maricica,si aveam să ajung în Bîrlad abia pe la sase dimineata unde aveam să iau un autobuz care mă ducea pînă la intrarea în intreprindere,la un cap de linie plin ochi cu seminte de bostan,o mare pe care se putea practica cu mult succes canotajul academic al lui Andrei Bacalu .
La intrare le-am spus că eram stagiar la care ei mi-au arătat cu mîna Personalul.
La Personal am ajuns repede si chiar si mai repede m-au repartizat la sectia Role după care,urmînd unui telefon preventiv,m-au trimis la administratorul blocului de nefamilisti care m-a urcat pînă la etajul doi,într-o cameră pe colt după care m-a lăsat să casc gura unde pofteam. Puteam să mai privesc doar la ciorile care umpleau mica pădurice din spatele căminului cu milioane surprinzătoare .
Incet,încet am început să îmi aranjez bîrlogul într-un oras plin de personaităti si de fete care ridicau nebuneste media natalitătii de sase la sută pe tară cu un uimitor 18 .
AICI E DE MINE mi-am spus eu plin de încîntare si prima bîrlădeancăîntîlnită avea să mă întrebe verde DAR ESTI CASATORIT,NU?
ßi eu i-am răspuns că DA,mi-am văzut mai departe de drum gîndindu-mă de ce nu mi-a pus o altă problemă ca de exemplu VA PLACE BRAMS?
In sectia Role eram sapte stagiari si ne călcam toată ziua în picioare.
Pînă la urmă,jumătate stăteam pe scaun si jumătate umblam.ßi mai tîrziu ne-am hotărît să stăm cu totii pe bănci de lemn .Să nu mă credeti,dar sună frumos.
Cum blocul era foarte aproape,ne mai rupeam cîte o oră din program,oră în ccare ne mai făceam de lucru prin cămin la care seful de sectie,un subinginer mic gras si serios, cu capul tot timpul plecat de parcă ar fi pierdut o sută,luă hotărîrea să ne pună la punct si ne mustră cu multă asprime si ne ceru să nu mai părăsim sectia în timpul programului,mustrare după care ne-am retras cu totii îndărătul usi să-i tragem o burtă bună de rîs apoi ne-am răspîndit care încotro prin camerele noastre.
Tot atunci apăruse si moda cu VIDEO si mă uitam la cîte patru filme în sir fără să mai tin cont de calitate.Doar erau străine,nu?In timpul ăsta seful nostru era si el plecat la el acasă să ia masa.
Intr-o bună zi s-a organizat un exercitiu de Apărare Locală Antiaeriană pentru care mai tot personalul fabricii a trebuit să-si părăsească locurile de muncă si să se îndrepte către oras,după care exercitiu au început să vină înapoi către fabrică dar pe la jumătatea drumului au dat de masina sefului nostru care plecase către casă dar n-a fost pericol deoarece,micut cum era,s-a ascuns sub volanul masinii si în felul acesta nu l-a mai văzut nimeni din coloana care revenea la fabrică.
Pe atunci sistemul de lucru era un pic mai complicat,adică se lucra si Sîmbăta,zi care acuma se foloseste doar la bătutul covoarelor si nevestei.
Cum eram din Brasov,încercam să lucrezîn plus ca să îmi fac rost de zile libere ca să pot veni acasă măcar la cîteva luni odată.
Il pusesem în gardă chiar si pe subinginer,seful de sectie dar se părea că toaca nu bătea destul de tare pentru el.
Am lăsat zilele să treacă pînă am ajuns în preajma Sfintelor Sărbători de Crăciun după care m-am dus la el cu jalba în protap.
S-a făcut că nu mă aude.
Am reluat totul dela capăt,dar un pic mai tare.
Acelasi rezultat.
DOMNU INGINER,DE CRACIUN SA PUI LA MASA UN TACIM IN PLUS PENTRU MINE CACI O SA FACEM SARBATORILE IMPREUNA LA DUMNEATA ACASA.
Mi-a luat cererea si mi-a semnat-o pe loc.
Brampton ON / ian 2013
|
Francisc Pal 1/30/2013 |
Contact: |
|
|
