" Dumitru Tomescu si revista Ramuri " o carte de Virgil Tataru
Este a 29-a carte in care neobositul scriitor Virgiliu Tataru abordeaza, cu profesionalism si tenacitatea-i caracteristica, evolutii si valori de exceptie ale spiritualitatii mehedintene, pe parcursul a cinci secole, in contextul firesc al spiritualitatii nationale si europene. Este, totodata, un prim studiu monografic, complex si edificator, despre mehedinteanul Dumitru Tomescu, personalitate de frunte a publicisticii si istoriei literare romanesti din prima jumatate a secolului al XX-lea, in acelasi timp si unul dintre fondatorii revistei "Ramuri" din Craiova. In cele peste 200 de pagini ale cartii (aparuta, ca de obiceui, in cunoscuta Editura Profin), datele biografice si activitatea laborioasa a acestuia sunt urmarite cronologic si in relatia fireasca cu realitatile istorice, culturale ale epocii, marcandu-se, in acelasi timp, principalele domenii abordate, fatete ale personalitatii respective: Dumitru Tomescu -publicistul, Dumitru Tomescu -polemistul, Dumitru Tomescu si teoria specificului national, Dumitru Tomescu -teoretician al traditionalismului, Dumtru Tomescu in corespondente, date semnificative despre revista "Ramuri" si despre mehedinteni care au sustinut-o, oameni de cultura care i-au fost prieteni si cu care Dumitru Tomescu a colaborat de-a lungul vietii.
.
Referitor la principalele date biografice, vom aminti ca acesta s-a nascut la 31 martie 1886, in localitatea Broscari (azi Livezile), a urmat cursurile Liceului Traian din Turnu Severin, unde a obtinut rezultate excelente nu numai la invatatura, ci si in primele abordari ale publicisticii. Astfel, impreuna cu profesorul sau Stefan V. Nanul, editeaza revista "Scoala secundara", apoi, cand inca era in clasa a VIII-a, impreuna cu alti colegi valorosi (precum Petre Partenie, Gheorghe Ionescu-Sisesti, Constantin Saban Fagetel), pun la cale revista "Ramuri", al carei prim numar va aparea la 5 decembrie 1905, si de care Dumitru Tomescu va ramane atasat pana la sfarsitul vietii (3 iunie, 1945). In 1964, cand revista "Ramuri" a reaparut, poetul Tudor Arghezi aprecia ca Dumitru Tomescu a fost "un adevarat critic literar care stia sa stapaneasca ideea, fapta si adevarul". In 1907, va fi arestat vremelnic chiar in localitatea sa natala, sub pretextul ca ar fi intentionat sa "instigheze taranii la rascoala".
.
Din 1910, e redactor la "Neamul romanesc literar", iar intre 1920 si 1926, conduce ziarul "Infratirea" din Cluj, colaborand, in acelasi timp,si la "Societatea de maine" a lui Ion Clopotel, cu care se va mai preocupa si de aparitia anuala a "Almanahului presei romane". Revenind in Oltenia, va fi, pentru scurta vreme, director al Teatrului National din Craiova, membru al "Serviciului Social" condus de Dimitrie Gusti, fondator al revistei "Scrisul romanesc" (1927-1928), inspector general al Caminelor Culturale din Oltenia (1937-1945), colaborand, in acelasi timp, si la alte numeroase publicatii din tara, precum: "Ravasul" (Cluj), "Cosanzeana" (Orastie), "Luceafarul" (Sibiu), "Lumina literara" (Bucuresti), "Romania" (Iasi), "Revista Fundatiilor Regale, "Almanahul presei romane din Ardeal ]i Banat" etc.
Dumitru Tomescu a initiat interesante polemici si dezbateri cu Mihail Dragomirescu si Eugen Lovinescu pe teme de actualitate din literatura nationala si universala, a tradus din Alexandro Manzoni, Fogazzaro, fiind considerat de Nicolae Iorga drept "cel mai original dintre cugetatori asupra literaturii, culturii si vietii noastre publice in ultimii ani", in timp ce Serban Cioculescu l-a remarcat ca "un critic viguros ]i redutabil", desi "publicistul l-a eclipsat pe critic".
Din bogata si interesanta zestre publicistica a acestuia, Virgil Tataru aminteste numeroase titluri, precum: "Actiunea nationalista" (1912), "Momente din lupta noastra" 1914), "Atitudini politice si literare" (1932), "Contributii la istoricul tipografiei oltene" (1945), "Simbolismul, curent literar ?" (1914), "Dibuirile simbolistilor nostri" (1914), "Traditionalismul" (1926), "Deschiderea Teatrului National din Craiova" (1911), "Credintele si gandul nostru" (1905), "Ideea nationala ca izvor al culturii si al politicii noastre" (1908), "Nicolae Iorga" (1911), "Societatea scriitorilor romani" (1912), "Razboiul si literatura" (1925), "George Toparceanu"(1926), "America si Franta" (1926), "Organizarea studentimii" (1912), "Nemultumiri si protestari" (1912) s.a., marea majoritate a acestor studii si articole fiind publicate in revista "Ramuri", dar si in alte publicatii ale vremii ("Vremea noua", "Societatea de maine", "Luceafarul", "Lumina literara" "Romania" etc.)
.
Numeroase pagini ale cartii se refera la ideile, principiile ce au stat la baza publicisticii lui Dumitru Tomescu, la relatiile si colaborarile acestuia cu alte personalitati marcante ale epocii. De exemplu, in articolul "Ideea nationala ca izvor al culturii si al politicii noastre" se apreciaza ca "un popor, deci, nu poate sa vietuiasca decat in virtutea unui ideal, din care sa izvorasca anumite norme pentru conduita si pentru viata lui", secolul al XIX-lea putand astfel sa fie apreciat ca "veacul redesteptarii noastre sufletesti, veacul trezirii nationale". In articolul "Pesimismul lui Nicolae Iorga", criticul de la "Ramuri" isi exprima convingerea ca si in stiintele literaturii lupta dintre vechi si nou, chiar tensionata si cu inerente momente de stagnare uneori, va fi urmata de rezultate frumoase, pozitive.
.
Pentru Nicolae Iorga, Dumitru Tomescu a manifestat un adevarat cult, socotindu-l cea mai puternica personalitate a vremii sale, un istoric de talie universala, "un Napoleon in lumea noastra sufleteasca", "o impetuoasa energie in mars"; "poet cand vorbea despre suferinta si despre nedreptate ; cugetator cand zugravea realitatea ; profet cand arata cu degetul spre viitor.
Apara pe cei slabi, vesteja pe cei ticalo]i si trezea tendinti spre o noua stare". Se poate aprecia ca atat prin subiectele, temele abordate in studiile si articolele sale, cat si prin colaborarile efective la diferitele publicatii literare, Dumitru Tomescu a venit in contact cu aproape toate personalitatile marcante ale literaturii si politicii epocii respective, dovada si aprecierile semenilor, cat si ale multor critici si istorici literari chiar din vremea noastra, care i-au cercetat activitatea (inclusiv conjudeteanul nostru, inepuizabilul scriitor Virgiliu Tataru).
Vom incheia aceasta sumara prezentare, consemnand opinii semnificative, fie si numai ale catorva personalitati, privind valoarea zestrei literare a lui Dumitru Tomescu, despre care Nichifor Crainic afirma ca "a fost un indrumator calm si un excelent camarad" care "stapanea prin gust, prin stil, prin gandire si prin onestitate literara". Nicolae Iorga l-a considerat "cel mai original dintre cugetatorii asupra culturii si vietii noastre publice in ultimii ani. Mintea cea mai limpede ]i cel mai sanatos cap pe care l-a dat genera\ia lui". Alexandru Vlahuta l-a apreciat ca fiind "un tanar exceptional, care sparge tipare vechi si da stralucire scrisului romanesc, in timp ce Constantin D. Ionescu i-a remarcat "spiritul darz, aspru si realist", totodata, pentru Oltenia, calitatea de "prim critic literar". In fine, autorul insusi al acestei noi carti exceptionale, Virgiliu Tataru, concluzioneaza ca "mehedinteanul Dumitru Tomescu a fost un om cu o minte sclipitoare, un mare publicist, un teoretician si un critic literar de o rara verticalitate morala".
|
Prof Florian Vladica 1/30/2013 |
Contact: |
|
|
