PE TEME DE EDUCAȚIE ( V ) intoarcerea la scoala
PE TEME DE EDUCAȚIE
Întoarcerea la școală
Vacanța de vară, care a făcut deliciul celor mai mulți copii și tineri, s-a încheiat și iată-ne pășind într-un nou an școlar. După weekendul lung care a cuprins, în acest an, primele două zile din septembrie, școlile din Canada și-au redeschis porțile.
Evenimentul a fost pregătit cu grijă, conferindu-i-se o importanță socială - cu implicarea multor instituții, firme, a staffurilor respective.
Autoritatea școlară a rezolvat problemele legate de redimensionarea structurii școlilor, a rețelei acestora pe tipuri, grade și profiluri, de asigurarea personalului de predare și de primenirea patrimoniului material ce stă la dispoziția învățământului.
Magazinele, marile firme comerciale s-au întrecut timp de mai multe săptămâni premergătoare deschiderii școlilor în a afișa reclame confirmând existența unor sortimente sporite de produse necesare școlarilor, studenților (îmbrăcăminte, încălțăminte, cărți, rechizite etc.), precum și obișnuitele reduceri de prețuri,
Back to school apare ca un cuvânt de ordine pentru toți cei interesați, inclusiv firmele de transporturi locale și regionale, cabinetele medicale, instituțiile de spectacole.
O bună parte din proaspeții imigranți, rezidenți canadieni, urmează cursuri LINC sau ESL de abilitare sau perfecționare în domeniul limbii engleze și încep și ei, ca și tinerii studenți, o nouă etapă de lucru.
Îndatoriri deosebite revin părinților copiilor și adolescenților odată cu pregătirea pentru școală a fiilor și fiicelor lor și desfășurarea cursurilor. De altfel, trebuie avut în vedere că întreaga activitate școlară, conduita de mai târziu se cer pregătite de către părinți din vreme, de la vârsta preșcolară a copilului, prin dezvoltarea unor capacități ca atenția voluntară, spiritul de observație, curiozitatea de a cunoaște lucruri noi, perseverența în continuarea și terminarea unui lucru sau unei acțiuni începute, sociabilitatea în vederea integrării în grup, în comunitate, un limbaj corect etc. În perioadele de activitate școlară, nu au decât de câștigat părinții care sunt receptivi la demersurile educative ale școlilor, care colaborează cu prilejul meetingurilor și celorlalte manifestări cultural-educative organizate de școli.
Este locul să observăm aici că destui părinți manifestă o scădere deliberată a interesului pentru urmărirea muncii și comportării în școală și în afara ei a copiilor lor pe măsură ce aceștia devin adolescenți, trec în clasele superioare și se apropie de momentul alegerii unei căi de urmat în viață, unei profesiuni. Se uită, probabil, că școala care este un foarte important factor nu este totuși singurul factor educativ; se trece ușor peste rolul familiei, privindu-se prea puțin în perspectivă, neglijându-se consecințele pentru concepția de viață, pentru comportarea viitoare, pentru sistemul de lucru, pentru integrarea socială a tânărului. Tinerii din high school au în față perspectiva, mai mult sau mai puțin apropiată, a unei opțiuni profesionale, a urmării cursurilor universitare. Familia va trebui să facă tot ce-i stă în putință pentru a favoriza adâncirea de către aceștia a materiilor obligatorii și a materiilor opționale preferate.
Ajungem, așadar, la o altă îndatorire a familiei aceea de-a asigura un climat propice dezvoltării și educării copilului liniștit, lipsit de stări tensionale, de conflicte. În caz contrar, copiii și tinerii nu vor reuși să-și mobilizeze eforturile cerute de activitatea școlară, iar în comportare, fiind descumpăniți, nu rareori se vor lăsa antrenați în practici nocive. La vârsta adolescenței, insuccesul școlar și tarele de comportare se explică uneori și prin stările produse de relațiile tânărului cu cei din grupul său de referință, lucru ce impune o atenție sporită a părinților asupra acestui aspect încă de la vârsta mijlocie a copilului.
În dorința lor de a-și sprijini copiii la învățătură, părinții trebuie să știe când și cât să intervină. Se pare că ideea a mai fost abordată la rubrica noastră. Ei, părinții, nu trebuie nici să se substituie copiilor, făcându-le unele teme, ori punându-le la dispoziție meditatori sau alte mijloace de facilitare până la înlăturasrea muncii proprii, dar nici să ignoreze îndatoririle școlare ale fiilor și fiicelor lor. Pregătirea lecțiilor este bine să fie făcută în întregime de copii, părinții să controleze doar faptul în sine, iar pe măsură ce copiii cresc ei trebuie obișnuiți să lucreze independent, să se autocontroleze, să-și dozeze timpul de muncă și de odihnă. Este important acum să se urmărească mai ales linia de conduită, aspirațiile, relațiile interpersonale ale tânărului, supravegherea făcându-se din ex pectativă, cu caracter de însoțire, nu de imixtiune și fără afișarea unei suspiciuni care frânează dezvoltarea armonioasă, nealterată a personalității. Neatenția la școală, dezinteresul pentru lecții, greutăți în formarea de deprinderi și obișnuințe de muncă ordonată apar și ca urmare a insuficientei odihne, a vizionării abuzive a emisiunilor de televiziune, a practicării jocurilor pe calculator, a unor activități extrașcolare impuse de părinți dar nu totdeauna potrivite pentru copil și acceptate cu plăcere de către el, activități care grevează asupra bugetului de timp al tânărului.
În privința motivației învățării, a relațiilor intrașcolare și intrafamiliale, a orientării eforturilor în munca educativă potrivit cu vârsta tinerilor etc. sunt multe de spus; problemele respective sunt tratate în literatura de specialitate, sunt abordate în cadrul activităților școlilor destinate părinților care în contextul educației permanente își vor îmbogăți orizontul de cunoaștere și metodele aferente calității lor de educatori.
Tuturor le dorim succes!
Profesor Silvestru Moraru, Toronto
|
Profesor Silvestru Moraru 9/11/2002 |
Contact: |
|
|
