De vorbă cu Oana Andra
Oana Andra,premiera lirică la Opera din Sofia
În finalul lunii ianuarie ati participat la premiera cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski pe scena operei din Sofia. Care este “povestea” acestui eveniment liric?
Multumesc mult pentru interesul manifestat fatâ de realizările mele!
Ca sa încep cu... începutul, acum vreun an, maestrul Plamen Kartalov, cu care am rămas în relatii de prietenie din 2000, când am câstigat Medalia de Aur "Boris Christoff" la Sofia, tocmai făcuse o întelegere cu Opera Natională Bucuresti să aducă aici productia lui de "Un Ballo in Maschera" de Verdi. Mi-a telefonat si m-a întrebat: "Oana, ce crezi, eu ce as putea prelua, în schimbul productiei mele, de la voi, să aduc la Sofia?"
- Ca prim solistă a teatrului bucurestean, ce ai răspuns?
- I-am spus fără niciun dubiu: Cea mai frumoasă, mai poetică si mai fidelă spiritului partiturii este "Evgheni Oneghin" în regia lui Ion Caramitru!. Mi-a cerut informatii despre Ion Caramitru, a aflat de la mine că este unul dintre cei mai mari actori ai nostri, director al Teatrului National, presedinte al UNITER, fost Ministru al Culturii... Mi-a cerut apoi numărul telefonic, eu am obtinut permisiunea maestrului Caramitru, explicându-i despre ce e vorba, si astfel am stabilit legătura. După un an, visul meu de a duce această productie, care m-a fermecat, la Sofia a devenit realitate!
- În personalitatea Oanei Andra există si un manager. Ce a urmat?
- O si mai plăcută surpriză a fost invitatia de a interpreta Olga la premieră, plus încă alte două spectacole. Desi nu este un rol de mari dimensiuni sau foarte complex, să cânt si să joc Olga în această productie este mereu o încântare. În lumea operistică de azi, aflată între muzeu si laborator, în care regizorii fie recurg la traditionalismul secat de energie vitală, fie la năstrusnicii socante la fel de sterile, productia lui Ion Caramitru însufleteste spiritul creatiei lui Ceaikovski, conferindu-i o existentă aparte, seducătoare, filmică, în care eroii trăiesc aevea, actualul se împleteste cu nostalgia trecutului, realul scenic cu visul si subconstientul, toate în luminile emotionante ale lui Chris Jaeger, care patinează imaginile într-o serie de tablouri miscătoare, vii.
- Se continuă astfel si relatia ta cu regizorul român?
- Eu sunt la a doua productie a maestrului Caramitru, după "Tragedia lui Carmen". Lucrul cu acest artist sensibil si vizionar înseamnă creatie intensă, înaltă spiritualitate, trăire maximă a personajului. Si la Sofia s-a petrecut miracolul: toti interpretii celor 3 distributii au uitat de sine, dăruindu-se total procesului de întrupare a unor eroi veridici. Iar eu nu mă mai săturam să tot privesc fiecare tablou cum prinde viată, de la o repetitie la alta, urmărind din sală tot ce se petrecea pe scenă, când nu aveam de interpretat...
- Distributia premierei cum a fost?
- Partenerii mei de premiera au fost: Evgheni Alexiev (bariton bulgar stabilit in Franta, cu nume predestinat personajului titular, cu o voce si un joc de un dramatism nuantat pe o largă paletă expresivă), Tsvetana Bandalovska (soprana cu rădăcini rusesti, trăind cu o deosebită intensitate personajul Tatiana, la care visa de multă vreme...), Tiberius Simu (tenorul nostru clujean, sensibil, poetic Lensky, inocent si în acelasi timp bântuit de tragism), Petar Buchkov (redutabil Gremin), Rumyana Petrova (Larina), Yuliana Ivanova (Niania) si Krisimir Damianov (Trike'). Dirijorul Grigor Palikarov ne-a condus cu sigurantă, dar m-a făcut sa simt lipsa maestrului Iurie Florea, care evoca mult mai expresiv spiritul rusesc.
- O frumoasă realizare deci, pentru Oana Andra si artistii români !
- "Evgheni Oneghin" în viziunea maestrului Caramitru naste o adevarată pasiune si la inteprei si la public. Pentru mine, una, rămâne de referintă, si imi doresc să reusesc să îi conving si pe alti directori de la teatre de operă din Europa să o preia. Deja am început unele tratative, despre care o să vă povestesc dacă or sa dea roade!
|
Grigore Constantinescu 1/30/2013 |
Contact: |
|
|
