Gânduri la inceput de an
Pentru că omul simte uneori nevoia să aseze în talerele balantei datul cel trăit, dar si pe cel adăpostit de tainitele sufletului său si să facă un bilant, cel mai potrivit este ca să tragă linie atunci când mai urcă o treaptă în necrutătoarea trecere a timpului, la cumpăna dintre ani. Iată că la acest prag fac si eu un popas acum, căci numai măsurând bine faptele din trecut poti să alcătuiesti tiparul după care să le poti croi mai apoi pe cele ce le vrei împlinite. Privirea pe care o aruncăm asupra vietii este, de fapt, privirea care se îndreaptă spre noi însine; uitându-ne în jur, vom găsi întotdeauna ce căutăm, fie lumina, fie umbra si luându-le ca reper, pornind de la acestea, vom construi pilonii noilor fapte de viată. Anii senectutii m-au învătat să mă bucur de viată, să mă sprijin pe tot ce este frumos si bun si, pe cât posibil, să extrag esenta. Firea mea optimistă îmi aduce în fată, mai întâi împliniri si frumuseti, asemenea apelor care curg de la înăltime, unele de la Înăltimea Proniei Ceresti. De aceea, privesc anul care a trecut cu sufletul, iar pe cel care vine cu ochii mintii, dar si cu aripi de vis.
O realizare importantă pentru mine a acestui nou an, este aceea că el îmi va rotunjit ,chiar in primele zile, vârsta la 80 de ani.
Când, în treacăt, mă uit în oglindă îmi apare un chip străin. Tresar, fiindcă îmi pare că din limpezimile ei mă priveste o necunoscută, zicându-mi cu hotărâre: dacă îmi păstrez tineretea în spirit, nu mai contează ce-mi arată oglinda, si-mi vine pe buze cântecul popular "La noi nu-i nimenea bătrân, doar vinul rosu din pahare", ori cuvintele tatălui meu: „Bătrânetea este ca vita de vie în toamna târzie. Când frunza i se zbârceste si se îngălbeneste, strugurele atunci e mai plin, mai rosu, mai dulce si mai aromat". Da, tată, îi răspund tatălui peste timp, desi, omul, ca si natura, traversează cele patru anotimpuri, în interior are doar unul singur. Anotimpul meu se află cam pe la 40-50 de ani, în perioada maximei înfloriri a personalitătii mele. Acum, ca si atunci, eu îmi conjug verbele la timpul prezent, ori viitor şi la modul optativ. Mă mai plimb si prin anii tineretii, mai mult dau iama prin anii copilăriei, dar repede revin la locul meu, cel la care fiinta-mi interioară s-a oprit fără să mă întrebe. În acel timp si spatiu sufletesc am domiciliul stabil, aici e lumea mea, aici sunt eu, cea adevărată, aici locuiesc cu plăcere. Când scriu, eu mă adresez oamenilor cu care comunic pe unde nevăzute, aflându-mă la această vârstă.
Pentru frumoasa vârstă marcată de o cifră alcătuită din două numere creionate numai din rotunjimi nu e meritul meu, ci mai de grabă al părintilor si Divinitătii, cărora le aduc cuvinte de caldă multumire; eu doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. Întâmpin această vârstă cu bucurie si străduindu-mă, atâta cât îmi stă în putintă, să nu renunt la urcus, oricât de lent ar fi el. Toată lumea stie că e mai bine să privesti lumea de pe un delusor mai sus, decât de sub el.
Pentru mine, delusorul acesta a însemnat, în anul care se încheie, aparitia celei de a sasea carte din sirul celor tipărite de-a lungul activitătii literare începute la vârsta de 70 de ani. S-a întâmplat în urmă cu 10 ani, cu sprijinul revistei "Observatorul" din Toronto căreia îi datorez debutul literar, si mai apoi primind suportul regretatului cărturar Artur Silvestri. Le închin un gând de recunostintă.
Tot în acest an, pe care-l încheiem acum, eu am cules roadele strădaniei celor 10 ani de peregrinări pe tărâmul creatiei, din buchete de cuvinte asezate cumpănit în scrieri prin care am încercat să reclădesc adevăruri ale vietii, din petice de culori si forme diferite. Mai concret, este vorba de comentarii de critică literară, câteva emisiuni la radio şi televiziune, texte publicate în mai multe reviste răspândite prin lume, aparitii în dictionare ale scriitorilor si în diverse antologii, mai multe premii si diplome, dintre care le amintesc ultimele două primite în tara de adoptie, semnate de Prim-ministrul Canadei, Stephen Harper si Prim-ministrul provinciei Ontario, Dalton McGuinty.
Ce mi-as putea dori mai mult ?! Ca să-mi îmbrac optimismul în cele mai calde culori încerc să îmi închipui… cum ar fi peste câtiva ani dacă s-ar adeveri urarea făcută de o prietenă dragă mie: "Îti doresc ca la împlinirea celor 100 de ani să primesti diploma de la Regina Angliei!"
Dar iată că, din toată paleta complexă a aspectelor vietii, eu am ales să vorbesc acum doar despre cel al creatiei - scrisul, lumea în care vietuiesc rostindu-mă pe dinăuntru si în care fac să se împlinească şi neîmplinirile, lumea aspiratiilor animate de un optimism febril, plină de căldura şi lumina care facilitează accesul omului la puritatea esentelor dintâi.
Ce-mi mai doresc pentru anul acesta? Doresc ca spiritul meu deschis să intre într-o relatie si mai bună si mai armonioasă cu oamenii, cu natura, cu locurile mai importante ale lumii în posibile călătorii, în relatia cu Divinitatea. Îmi doresc să pot păsi înainte măcar ca până acum, pe acelasi drum, să pot călători în lumea revelatoare a cuvintelor ca într-un spectacol al lumii, să găsesc acele cuvinte care cuprind viata în cupele lor. Mi-as dori ca scrierile mele de suflet să ajungă la sufletul românilor, atât de tulburat în aceste vremuri, dar si la inimile canadienilor, fratii mei adoptivi si cu mai mult noroc... Tuturor celor care îmi citesc scrierile le aduc multumiri, chiar si atunci când părerile noastre nu se suprapun, căci diversitatea umană dă întotdeauna mai multă culoare vietii.
|
Elena Buică - Buni 1/26/2013 |
Contact: |
|
|
