Plecăm din noi în fiecare iarnă
Plecăm din noi în fiecare iarnă
Să adunăm din gheturi visuri mute
Când ne-nfăsoară în tăceri durute
Zăpezile ce-au început să cearnă.
Doar Cerurile ne primesc ofranda
Arce de curcubeie în cunună
Cu gânduri line prinse-n flori de lună
Când pe pământ mai joacă sarabanda
Fals desăntat si ură si minciuni.
Trăim tăcuti, cu sufletul plângând
De alb, de pace, de frumos flămând
Dar ne găsim speranta-n alte lumi...
Suntem destine-ntepenite-n brumă
Si-n ierni pătrunse-n vieti năpăstuite
Ni-s visele dorinti neîmplinite
Iar noi cobaii tăi, lume nebună!
Plecăm din noi în fiecare iarnă
Si-n primăveri sădimu-ne credinta
Doar Cel de Sus ne poate da sentinta!
Si norii-au prins din nou zăpezi să cearnă...
Limassol, Cipru, 10 ianuarie 2013
între mine si tine
de dragoste plin
sufletu-i rază
îi simti mângâierea?
ti-atinge lin fruntea
săgetări de lumină
alb minaret
pe cerul senin
ce rece e insula mută
ghetarul exilului meu
curcubeul iubirii
puntea ce-asează
între mine si tine
un strop de divin
Dumnezeu!
Limassol, Cipru, 11 ianuarie 2013
noapte insulară
clinchet de stele
zurgălăi din lacrimi de lună
măslini tremurând urgisiti
portocali-atârnând roade grele
arbusti înfloriti... rătăciti
prin urmele reci de furtună
icnete rupte
tablouri ciudate, rupestre
marea chemându-si frământul
zeite de ipsos cu fruntile supte
nisipuri, clepsidre-acareturi terestre
ore, secunde-ncălcând legământul
suflete-aprinse
torte de gânduri pribege
acropole albe, umbre de timp
ruguri de doruri, focuri nestinse
umeri de flăcări blesteme trudind să dezlege
iubire, tăcere, sperantă si-un alt anotimp...
Limassol, Cipru, 11 ianuarie 2013
Simfonie în alb...
Simfonie în alb... visul de-acasă
Cedri din Troodos topindu-si vesmântul
Gheturi trudind să ucidă cuvântul
Stropi de sudoare pe frunte-mi apasă.
Căldură în suflet, alb în privire
O insulă rece, ce iarnă sihastră...
Marea cântând simfonia albastră
Ruine ce-ascund povesti de iubire.
Destine strivite în mituri străvechi
Zei si zeite râvnind „paradisul”
Vise ce mor înecate-n abisul
În care nisipul si marea-s perechi...
Scriu cu petale de floare de nalbă
Cumintea-mi trăire, dragoste lină
Nouri se zbat dar mi-e inima plină
Notele-ngână partitura mea albă.
Limassol, Cipru, 13 ianuarie 2013
Iarnă insulară...
Pribeag si desirat printre ruine
Gândul trudeste-adesea-n miez de noapte
Se răsucesc ghirlande reci de soapte
Si nesfârsiri de dor... de dor de bine.
Întunecati, bolnavi de neputintă
Plâng nori de plumb peste nisip si pietre
Din trupul lor tâsnesc vii arbalete
De parc-ar scrie-a Cerului sentintă
Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna!
În loc de fluturi albi pe coapsa-i fină
Sau fulgi gingasi din picuri de lumină
Prin situri zei amorfi îsi sună goarna...
Mă biciuie cu stropi mirati de ploaie
Un vânt neiertător ce-si ia tainul
De răvăsire... si sporeste chinul
Când chiparosi în coama lui îndoaie.
Pe tărmul mării, plini si ei de-ocară,
Tristi pescărusi sositi din larga zare
Privesc cu nostalgie-n depărtare
Gândind la iarna noastră... insulară.
Limassol, Cipru, 7 ianuarie 2013
|
Georgeta Resteman 1/13/2013 |
Contact: |
|
|
