Semne de întrebare : Ferestre către cer
Cred în dreptul fundamental al oamenilor de a putea să deschidă ferestrele. Acest gest simbolic-eliberator – căci cine deschide o fereastră nu poate să nu se simtă, măcar pentru o clipă, absorbit de imensitatea cerului si, în acelasi timp, coplesit de frumusetea văzduhului albastru – a însotit omenirea de multe veacuri. Câteodată a fost poate un gest neînsemnat al unei gospodine din Italia medievală care deschidea geamul pentru a-si întinde rufele deasupra vreunei strădute înguste, altădată a fost un gest furis si romantic al unei Rosine care răspundea serenadei adoratorului său, sau poate a fost pur si simplu gestul grăbit al vreunui functionar care dorea să vadă dacă plouă înainte de a pleca la slujba cea de zi cu zi. Călătorind în metroul arhi-aglomerat, pentru a intra apoi într-unul dintre zgârie-norii downtownului din Toronto, închis etans si duduind din pricina aerului impins spre noi, menit să înlocuiască (poate fi asa ceva?) atât zefirul primăverii cât si crivătul iernii, mutându-mă dintr-un mall într-altul, dintr-o institutie si chiar dintr-o locuintă în alta, la fel de închise sI ostile exteriorului ca o colivie, jinduiesc după putinta de a împinge doua pojghite subtiri de sticlă pentru a trage cu nesat în piept o fărâmă de aer curat.
… Citeam cândva, acum multi ani, romanul stiintifico-fantastic al binecunoscutului autor Isaac Asimov. Se intitula “Soarele gol” si povestea despre o planetă îndepărtată, Solaris, unde oamenii erau atât de însingurati, încât evitau să se vadă, preferând să se “vizioneze” prin intermediul unor dispozitive asemănătoare celor ce produc hologramele. {ncercam să îmi imaginez la vremea aceea lumea romanului, stranie, impersonală, robotizată. Ceea ce nu am reusit atunci prin simpla putere a imaginatiei, am izbândit acum – melancolică victorie – prin ceea ce oferă viata de zi cu zi într-o societate supusă rigorilor tehnologiei.
Desigur că, asemenea unui Don Quijote, încerc să mă împotrivesc acestui mod de existentă, deschizând zilnic toate ferestrele. Imi amintesc de fiecare dată, cu amuzament, de surpriza si mirarea zugrăvite pe fata fostului proprietar al casei noastre, care, întrebat în momentul tranzactiei, cum putem deschide geamurile, a rămas perplex sI ne-a întrebat: “dar la ce vă trebuie să deschideti geamul dacă aveti aer conditionat?”
Cum poti explica cuiva de ce vrei sa deschizi fereastra? Este ca sI cum ai încerca să explici de ce vrei sa respiri… Dar, atâta vreme cât Rosinele moderne vor prefera să scrie un email adoratorilor lor, în loc de a le asculta soaptele, atâta vreme cât functionarii grăbiti nu vor mai scoate capetele pe fereastră pentru a cerceta starea vremii, ci vor prefera să consulte canalul de stiri, probabil că si cei care sunt cavaleri ai ferestrelor deschise, rătăciti printre minunile tehnologiei, vor trebui să îsI păstreze în suflet comoara sI idealul, îmbărbătati de fărâma de cer albastru pe care o pot privi liber din pragul ferestrelor deschise.
|
Eliza Ghinea 1/10/2013 |
Contact: |
|
|