Domnul învătător Berezovschi
Nu stiu cum să mă adresez dascălilor mei de odinioară: Tovarăse profesor, sau domnule profesor. Le-as spune, cu egală dragoste, si tovarăse, si domnule, dacă ei nu ar fi cu mult mai mult. Dacă ei nu ar fi fost, si nu ar fi Oameni, cu O mare.
Întâia lor calitate, atât de obisnuită pe acea vreme, era graiul. O limbă română frumoasă, clară, curată, învăluitoare, care stia să laude, dar să si dojenească, care stia să dăruiască “două reci, si una caldă”. Dar cât de cald stia să insufle avânt si energie limba română a profesorilor mei!
Tovarăsul învătător Berezovschi a fost, si este o inteligentă vie. Un argint viu al mintii, graiului, elegantei, cunoasterii, logicii, organizării, o locomotivă care insufla, ca nimeni altul, elanuri elevilor si profesorilor, care descătusa valori, si ceea ce este mai important, armoniza valori într-o valoare rară si tutelară: valoarea echipei.
Mâna dreaptă a distinsei doamne directoare Marna Petrescu, secretar de partid energic, lucid si inimos, animator si iubitor de sport, filatelist remarcabil, presedinte la Uniunii Filatelistilor din Dolj, Domnul Învătător era, în orice domeniu, garantia succesului. De o tenacitate extraordinară, de o combativitate si un elan debordante, era dedicat, prin vocatie, profesiei si pasiunilor. Si pasiunile Domniei Sale erau toate activitătile scolii, de la cercurile de matematică si literatură, până la formatiile de cor, mandoline, dans, sau echipe sportive. Acolo unde se implica Domnia Sa, domneau exigenta, respectul, autoritatea, disciplina, ordinea si excelenta. Domnul Berezovschi a fost un vulcan cerebral.
Îmi amintesc de o clasă care a iesit din mâinile Domniei Sale. Clasa a VI-a B. În clasele I-IV, îi fusese învătător. Dar continua să îi fie mentor activ, si a continuat până când si-a condus elevii, cu brio, pe băncile liceului. Clasa a VI-a B era un competitor de temut, prin valorile ei de exceptie: Viorel Păun, Dan Diaconescu, Sorin Grebanos, si prin frumusetile ei de exceptie, blondele Afrodite Raluca Stavrache si Daniela Lungoci. Dar toti acesti tineri, formati de domnul învătător, erau un stup de albine coplesitor. Erau o echipă care deborda de calitătile insuflate de dascălul lor: ambitie, vointă, perseverentă, disciplină, curaj, spirit de competitie, fair-play.
Odată, demult, la un concurs filatelic organizat de domnul învătător, am primit un premiu. Nu mai stiu locul, nu mai stiu în ce a constat premiul, si poate nici nu este important. Ce este important este faptul că m-am bucurat si atunci, si cu alte prilejuri, de aprecierea si încurajarea unui dascăl pentru care scoala, viata, sportul, muzica, filatelia, cunoasterea si autocunoasterea au însemnat performanta de a face parte, activ, dintr-o scoală si o societate de elită, în care oamenii cu O mare erau reperele si speranta oamenilor cu o mic.
Cât de mult as dori să mă întorc în anii de atunci si, după câte-o reusită, să îl aud pe tovarăsul învătător spunându-mi, mustăcind scurt, cu vocea sa percutantă, însufletitoare si elegantă, de arbitru al valorilor: “Bravo, băietică!”…
|
