Prin versuri
Caut prin versuri cărări printre vorbe, uit poveștile tremurate de valuri prin timpane obosite de verbe lângă oglinda unui lac fără maluri.
Ascult prin versuri memoria brazdei, uitată într-o amintire suavă, pe care o port în ecoul baladei răsărită printe brazi într-o dumbravă.
Aștern prin versuri dorinte de vise, așteptând acum pleoapele răsăritului în mansarda marilor idei promise, pe răsăritul pleoapelor și-a cuvântului.
Ascund prin vers în mireasma florilor eternitatea iubirii în chip regal, punând pe curcubeul culorilor îmbrătișările mamei fără egal.
Sensul vietii
Dacă vrei să arunci petalele în vânt un nor va acoperi zarea luncilor și florile de mac lângă un lan de grâu vor dori s-aducă un sens nou vietilor.
Deschid ușa vietii pentru drum spre stele, miracolele sunt iluzii de sperantă, toate căile-s pline de obstacole, dar durerea zilei nu fac o distantă.
Succesul se naște din vise curate și nu e sigur cumpărat de pe piată, să lupti indiferent de consecinte cu bucurii și dureri aduse de viată.
Să nu risipim iluzii în cenușă, iubit putem deveni doar dacă iubim, să învătăm s-aducem cadou speranta și când plecăm spre ceruri să știm să zâmbim.
Pribegia drumului
Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud, vara citesc numai cărti despre polul sud. Bătrânii nu mai tin amintirile în acord și iarna citesc doar cărti despre polul nord.
Fiorul pădurii caută un fierăstrău și munca este plătită cu păreri de rău. Se vând culori pentru bilete rătăcite pe scări din fire de paianjen împletite.
În muzeu un tablou privește nepăsarea, zilele aduc apusul nocturn cu zarea, noptile văd zilele negre tulburate prin destine fantastice puse-n palate.
Vietile sunt paralele spre amăgire, doar anotimpurile sunt în prelungire. Sunt sătul de orarul orb al vietii mele, dar refuz pribegia drumului spre stele.
|
Constantin Rusu 1/5/2013 |
Contact: |
|
|