Momentul Eului de Irina Anghel
Motto:
Timpul este orizontul fiintei sublimale(T.I.)
Nu stim cauza zborului, doar infătisarea lui. Acest râvnit simbol purtator de ascensiune,de asceze celeste,de cosmogonii ontice. De om ,de la nastere rîvnit., stăpân si sclav al imanentei unui eu mereu lăuntric, permanentă sonoră si continuă, inteligentă subconstientă animată de constient.
IRINA ANGHEL, la paisprezece ani,confirmă acest zbor, in volumul, în prima ei carte de poeme epice,intitulată, MOMENTUL EU-LUI PROPRIU.
Pleonasm dulce- prevestitor de matrici stilistice spontane, de spontaneitati si reverii platonice.
In care loc îsi află doar sufletul gănditor la suflet, de suflet prins, ca-n pesteri de văzduh lumina umbrei boreale.
Sărmana critica literară, mereu lacomă de sensuri si relatii, de metalogisme si metagrafii, mereu invrăjbită de estetici diferentiate, rămâne uimită de propria-i stare neputinciasă, in fata fortei cuvantului interior, asezat aleatoriu pe esafodul cuvântului rostit.
Din această perspectivă-cuvîntul interior si fetele lui divulgate exterior, de matricea subconstienta, blagiana, îndrăznim să reflectăm opinii asupra poeziei „EU-lui IRINEI ANGHEL”.
Nu înainte de a vă „dezvălui” viata ei „artistică” si de „copilărie glorios asumată artistic”.
Fiică de medici: tatăl,doctor Anghel Theodor; mama,doctor Veronica Anghel.
Bunici:Anghel Dumitru,profesor de limba si literatura română, Silvia Anghel, profesoară de limba franceză, IRINA, mosteneste judecăti intelectuale , ante/rationale, împreună-evocatoare de intuitii si reprezentări plastice, de „picturi-peisaje”, judecati - atribut adjectival, cromatic, diferentiate pe ipostaze referentiale.
Uimitor de „clar-obscure” ,folosind acest oximoron, trist-evocatoare de senzorial, de empiricitati imitative, dar si de referintialitate sublimală, de memorii a-priorice.
Veti întâlni veritabile translatii plastice, ale matricilor,ale unor matrici sub-constiente, pentru bătălia ocupării unui „loc categorial” ,pe imaginile categoriale ale luminii, izomorfe crepusculului, amurgului, timpului cascadă,dar si ale timpului fluid, prezent,ca o mare infrigurare senzitivă, a clipei trăite dramatic.
Astfel îmbinate: „ Lumina din geamul îndoielii, asteaptă norul s-o înghită…”
Ori cu sentimente ingeniu-retorice: „ Dintr-o nelămurită zare albastră/privesc si m-ăntreb: ce rost are?/ să fii pierdut în calea ei măiastră/(cum viata rătăceste în culoare)…” (poezia Lumină)
Lumină care ,alungată în „crepuscular descendent,I,II”, „apune odată cu raza…după-amiezii…/crăpată-n ochi de suflete pustii…si parcă simt sarcasm în glasul verii/( mai sus de slava celor vii)..” (poezia Crepuscul I)
Care ,din nou ,combinate sintactic,în forme matriciale sensibile ,devin „amurg pictural senzitiv”,intreb are-răspuns, tristete afrodiziacă:
„Mâzgălesc cu tăciune ( înserarea) /fac din sânge purpură../în jurul meu, banalitate/si chipuri (frânte-n i-real-itate)…/Visez zborul meu frânt/închisă-n cusca simplitătii/ Vine (noaptea-somn integru/ si adorm pe alb si negru)/vine seara …mă culc în vis/si mă pierd în( lumea albului proscris)/ uit,(fac noduri în cuvânt câteva semne)/deja am uitat (târziul în devreme)…/tinând un chibrit în mănă (stângă/am pictat amurgul ce avea sa plângă)am pictat amurgul cu tăciune”(poezia Amurg cu tăciune)
In paranteze , fiind puse formele mele retrosugestive, ca modele rimate ale unor posibile combinatii sintactice , poezia ascunzând oricând inflexiuni si metaflexiuni problematice,cum „îmi destăinuieste lectura atentă” a poeziei IRINA ANGHEL.
Elevă in clasa a VIII-a,la liceul de arte din Brăila, care exersează la pian 6-8 ore pe saptămână, care face pictură în acuarelă ,de plăcerea culorii cuvântătoare,acoperitoare de „flaut si violină”,de rugăciuni soptite poetic.
Putem careacteriza din multe alte perspective poezia de început (orice poezie este un început ) ,acest întâi „EU” artistic al preadolescentei IRINA ANGHEL,dar ne oprim la „lumina care ne arată,starea ei iluminată”, lăudat har ,de mine,în preajma acestor „tulburate, de unii ,apocalipse ce-si au sălas in noi”.
Urmăriti, însă, ”destinul acestei artiste juvenile”, si confluienta judecătilor ei asupra izvoarelor unei lumi străbate ne-escatologic.
|
Profesor Ioan Toderită 1/3/2013 |
Contact: |
|
|
