E liniste
Mă-ntorc în casa sufletului meu.
Aici nu-i timp, nici lege inventată
Să-mi tină gura mută, înclestată…,
Stăpânul casei, Bunul Dumneeu
E liniste în spatiul nemărginit, armonic,
Iar inima-mi trezeste cântările celeste.
Nu se aud bătând nici clipele din ornic,
Nici marile furtuni din vremile aceste.
Pe crucea fiintei mele stă răstignit Iisus,
Iubirea Lui renaste din sângele ce curge
În cupa fericirii din gândul nesupus,
Lumina bucuriei din rană, cănd se scurge.
Îmi picură în suflet clepsidra vietii sfinte,
Tinându-mă departe de Răul lumii noi…
Pentru acest lăcas, îti multumesc, Părinte,
Si te astept să vii, cu Sceptrul de Apoi.
În bătătura unde s-au adunat sperante,
Iar grijile lumesti le-am lepădat de mult,
Adie un vânt sacru, pe care îl ascult…
E Duhul Judecătii, cu lumea pe balante.
Retras aici, în casa sufletului meu,
Nu mai doresc nimic din tot ce am trăit,
Decât lumina blândă, din care-am fost urzit,
Să cadă peste umbra ce m-a urmat mereu.
|
