Note de călătorie : Venetia
Cea din urmă oprire a cursei a fost la Venetia, Venetia cea eternă.
De-a lungul a douăsprezece zile am colindat in succesiune locuri unice în frumusete, diferite ca aspect si bogate în traditii cultural-istorice ce respiră în fiecare uluc dulgherit cu măiestrie, piatră cioplită, lucrătura covoarelor si finetea năframelor multi-colore.
La Meteora, în Grecia, unde grupări de stânci ce ating înâltimea a cătorva sute de metri, au tâsnit din sesul flat ca palma, ca niste gigantice coarne de piatră răsfirate pe verticală, emotia-ti curmă răsuflarea văzându-le. În vârfurile acestor stânci, călugării sihastri au construit din cărămidă, lemn si piatră locasuri de rugăciune de-o unică frumusete si măretie. Dar nimeni dintre ghizi sau istorici nu au reusit să răspundă la întrebarea cum a fost posibil să se transporte materialele de constructii acolo sus, în urmă cu peste sapte sute de ani, când si alpinistii profesionisti, astăzi, înfruntă pericole nebănuite ca să ajungă la vârf? În prezent, o sosea pavată leagă între ele cele sase mănăstiri în functiune ce sunt vizitate zilnic de către turisti si pelerini. Nu mică a fost surpriza noastră să întâlnim acolo trei măicute tinere venite în vizită din România. Călugării din Meteora se întrec în mestesugul pictării de icoane murale dar si a unelor înrămate frumos, ce pot fi cumpărate in sat la o prăvălioară a căror vânzători sunt români.
La Yalta drumul a serpuit pe făsia de pământ dintre mare si înâltimea de granit a muntilor Iaila, până am dat de castelul Alupka constriut de printul Vorontov în 1828, Aici a fost găzduit Churchil si delegatia Angliei la pe timpul conferintei dintre USA, Anglia si Rusia. Conferinta dintre Roosvelt, Churchill si Stalin, ce avea să determine soarta tării noastre si a întregii Europe în 1945, a avut loc la Livadia, resedinta de vară a Romanovilor, un palat cu peste 100 de camere mobilate in diferite stiluri si care a fost cosiderat de membrii familie ultimului tar al Rusiei, Nicolas II, locul unde fiecare membru al al acestei nefericite familii, s-a bucurat de cele mai frumoase zile. Păcat însă, că accesul la Cuibul Pescărusilor (Swallows Nest), un castel înâltat pe un vârf de stâncă răsărit din spuma valurilor Mării Negre, nu a fost posibilă, decât de la o mică distantă de unde gratia acestei constructii unice putea fi fotografiată.
Cu nimic mai prejos, vizita la Odesa a oferit prilejul admiratiei unor sumptuase palate aristocratice din Rusia prerevolutionară, ca palatul Contelui Tolstoi, vărul marelui scriitor, Gagarin, Novicov si altii, străzile largi, aleele mărginite de copaci seculari, treptele Potemkin, Opera si numeroasele statui, ce par să descrie o perioada de abundentă prosperitate trecută ale acestui oras distrus si refăcut după cel de-al doilea război mondial, despre care se stie atât de putin.
Istambul, se desvălue ca un urias furnicar în plină activitate zi si noapte ce aleargă ne-ntrerupt de-a lungul Cornului de Aur sau al mării Marmara, peste care cele două poduri suspendate ce gem de trafic, unesc continentul European de cel al Asiei. De-o potrivă în imensitatea lor, orasul se întinde dincolo de orizont pe ambele maluri, găzduind pe putin peste 13 milioane de locuitori, din care multi se astern cu agresivitate în fata ta, încercâd să-ti vândă o carte, un sal sau o colectie de postcarduri. Cea mai importantă constructie, Hagia Sofia datând din anul 537 A.D. continuă să supravietuiască după un mileniu si jumătate, desi a necesitat mai multe restauratii. Mărimea. proportia, eleganta si frumusetea chromatică al acestui momunent clasic al crestinitătii, rămâne greu de egalat chiar si astăzi. Fată în fată cu Hagia Sofia, Moscheia Albastră, construită o mie de ani mai târziu în secolul16, pare mai mult o copie a celei dintâi, cu toată opulenta marmorei, a vitralilor si a faiantei ce îmbracă interiorul. Fără egalare însă, constructii din vremea împăratuli Constantin (303-337 BC) cum fi Cisterna celor 337 de coloane cu înâltime de peste 8 m. ce suportă plafonul boltit de cărămidă, rămân dovada măiestriei civilizatiei romane. Palatul Topkapi îsi întâmpină vizitatorii prin Poarta Ceremonială străjuită de două turnuri de piatră si ziduri crenelate. In interior, clădiri multiple continând sala tronului, dormitoarele, haremul, apartamentele eunucilor, visteria si anexele au început a fi construite în 1472-1478 dar au continuat cu adâugiri succesive până in secolul19, ce nu se diferentează în stil cu cele din perioadele precedente. Bogătia modelelor si culoritul faiantelor ce îmbracă peretii atât în interior cât si în exterior, este poate cel mai relevant fapt al traditiei si arhitectura constructilor. Bazarul acopăerit, ca si bazarul mirodeniilor, este fără îndoială unul din obiectivele turistice ce nu pot fi trecute cu vederea într-o vizită la Istambul.
Ventia însă rămâne incomparabil unul din monumentele cele mai distincte ale civilizatiei din Evul Mediu. Fluxul prigoanelor barbare în drum spre Roma în secolul 5, a determinat pe multi din localnicii din teritoriul Veneti, Padova si Treviso, să se fugă din fata hoardelor destructive in insulele lagunii din nordul Mării Adriatice. Aici refugiatii si-au costruit ambarcatiuni cu fundul flat, case montate pe piloni si podele din piatra cărată de pe vechile maluri, unde au trăi împreună cu vitele lor în spiritul si traditiile mostenite. De-a lungul anilor, Lombarzii si Francii au încercat de multe ori să subjuge pe cei din lagună fapt ce a determinat unirea insularilor, iar în 829 reusesc să fure din Alexandria, Egipt, corpul Sfântului Mark evanghelistul, pe care l-au adus ca patron al orasului. În următoarele secole, venetienii au continuat să-si mentină politica de libertate si independentă, făcând o aliantă cu Bizantul contra piratilor din Adriatică si a Normanzilor. În timpul cruciadelor, venetienii au realizat avantajele transportării expeditiilor spre Tara Sfântă, plătite în aur si argint. Cea de-a patra cruciadă a închieat concurenta de secole dintre venetieni si genovezi pentru suprematia pe Mediterană, ce s-a finalizat cu victoria Venetiei, ale căror vase veneau acasă încărcate de bogătii ne-estimabile în mărfuri, aur, mirodenii, mătăsuri si lucrări de artă. Dar după căderea Constantinopolului în 1453, si după ce Vasco da Gama a descoperit India, suprematia insularilor pe mare a început să decline, în schimb o mare inviorare are loc în domeniul constructiilor si a artelor. In această perioadă Venetia capătă aspectul cunoscut în prezent, Piata St. Marco este lărgită, palatul Dogilor construit, la fel podul Rialto de piatră ce înlocuieste vechiul pod din lemn si nu mai putin de 150 de clopotnite de biserică au fost inăltate peste acoperisurile noilor constructii.
Au urmat secole de declin, dar Venetia, continuă să inspire prin frumusete unică si pentru cei iubesc istoria, prin dorinta constantă de a trăi liberi, precum cei patru armăsari de aur ce împodobesc terasa bisericii St.Marco, simbolul orasului.
|
David Kimel 1/1/2013 |
Contact: |
|
|
