Îndemn
Voi, ce după mine veti veni,
Îndeplinind legile firii,
Să nu uitati, cât veti trăi,
S-aprindeti candela iubirii!
Iubiti pământul, aerul, natura,
Pe oamenii planetei să-i iubiti,
Nu vă lăsati să vă subjuge ura!
Si nici în dusmănie să trăiti!
Să nu uitati, când umbre-or să se-adune,
Si nori se vor îngrămădi pe cer,
Să v-amintiti cu toti de neam si tară,
Căci rădăcinile în veci nu pier!
Aceasta este ruga mea cea mare,
O-ndrept spre-auzul omenirii
Si strig: Iubirea nu are hotare!
Aprindeti candela iubirii!
STRIGĂT
Deschid urechea constiintei adormite,
Aud un plâns cu lacrimă amară,
Mii de suspine se fac auzite
De pe aici si dincolo de Tară,
De peste Prut, Ardeal si Bucovina,
De peste tot pe unde-i neam român,
De peste Dunăre, Banat, Voivodina,
De peste tot aud un plâns comun.
E plâns cu lacrimi mari, curate,
Nu de durere, ci de jale,
E plânsul dorului de frate,
E plânsul inimii ce poartă zale,
E strigătul din cele patru zări vecine
De moldovean, muntean si ardelean,
E strigătul uitatei Voivodine,
E strigătul de frate si de neam.
|
