Florentin Smadandache : Extensica si estetica paradoxistă
În linia paradoxismului, curent literar pe care l-a întemeiat cu aproape 30 de ani în urmă, profesorul la University of New Mexico (U.S.A.) Florentin Smadandache a acreditat în 2004 un de tip de scriere sincretică pe care l-a denumit “fotojurnal instantaneu”. De curând a publicat “Extensica. Fotojurnalul instantaneu din Canton” (Oradea, CJCPCT, 2012). Este vorba de o carte ce probează un mod complex de a face literatură. După cum se ttie, dialogurile lui Platon îndeplineau la început o funcţie literară. Ulterior, ele au devenit tipare filosofice. În ele se întâlneau sincretic literatura si filosofia: se făcea filosofie cu mijloace literare. La Friedrich Nietzsche întâlnim un sincretism invers: acesta realizează literatură cu un instrumentar filosofic. Spre deosebire de Platon care a rămas filosof, Friedrich Nietzsche se înscrie în două istorii : istoria literaturii si istoria filosofiei. Un sincretism specific descoperim la Jacques Derrida : ca si Platon, acesta face filosofie cu mijloace literare, dar o face anume ca filosofie. El extinde filosofia pe domeniul literaturii.
În “fotojurnal instantaneu” îsi dau întâlnire sincretic arta literelor si fotografia. Desi imaginea face uneori cât o mie de cuvinte, ea este instantanee, este perisabilă. Imaginea nu are amintire, ea este prezent pur, socant, direct. Discursul imaginii este unul fără cod. Mesajul fotografic, asa cum arată Roland Barthes, nu are cod : nimeni nu ne învaţă cum să lecturăm o fotografie. Limba ajunge să fie artă. Fotografia fie este realizată ca artă, fie nu este pur si simplu artă: fotografia nu admite recuperare, remediere. Ea este ilustrativă pentru rapiditatea curgerii timpului. Unele fotografii sunt adevărate meditaţii. Fără ajutorul cuvintelor, vorbirea lor este greu descifrabilă reflexiv.
Fotojurnalul instantaneu este o specie foto-narativă în care epicul se îmbină cu instantaneul fotografiei. Este o modalitate de a trăi în literatură si de a face literatură din trăire. Acest tip de adresare literară este o contribuţie paradoxistă importantă la sincretismul artelor.
Pentru Florentin Smarandache fotojurnalul instantaneu este un mod de a trăi, este un element de formulă existenţială. Fotojurnalul face parte din viaţă si în acelasi timp face parte din literatură: el se scrie odată cu evenimentele relatate. Ce este în plus, este reflecţie, meditaţie, amintire. “Entensica. Fotojurnal instantaneu din Canton” (2012) relatează în dublu registru călatoria intelectuală a profesorului Florentin Smarandache în China si o scurtă vizită în Singapore. Ambele evenimente au suport intelectual. Savantul Florentin Smarandache este invitat de Research Institute of Extension Engineering Guangdong University of Technology, Guangzhou, China, pentru un stagiu de 3 luni în scopul dezvoltării Extensicii (Extensics). Extensica este o stiinţă avansată ce se ocupă de soluţionarea problemelor contradictorii din diferite domenii. Gândirea extensică se situează între “Rough set“, “Fuzzy Set“ si “Neutrosophic Set “(creaţie importantă a lui Florentin Smarandache). Ea a fost întemeiată în 1983 de Cai Wen, director onorific al Research Institute of Extension Engineering Guangdong University of Technology, Guangzhou. Discursul aduce în instanţa comunicativă elemente de trăire intelectuală si de trăire emoţională. Florentin Smarandache se întâlneste si colaborează pe diferite paliere cu: Cai Wen, Li Weihua, Yang Chunyan, Zhiming Li, Zhen Quing Su, Li Jianming, Xingsen Li si alţii. Dintre colaboratorii săi români sunt amintiţi profesorul Tudor Păroiu, computeristul Mihai Liviu Smarandache, studentul de excepţie Victor Vlădăreanu.
Excepţională în plan afectiv este legătura sa cu Bălcestiul natal (România ). Sunt de menţionat două convorbiri cu mama sa : “Mama la telefon: - Vezi că esti singur prin lume …/- Lasă că mă descurc eu!”; „Mama si la vârsta asta mă crede copil! Îmi zice la telefon: Să fii cuminte !” Jurnalul prinde si o amintire despre prietenii din Bălcesti : Vasile Oprea (Vasilică a lu’ Tirina), Mărin Covrig (coleg de primară) si Gheorghe Lupu (vecin din Bălcesti). Rememorarea serilor dansante avându- i pe acestia drept cântăreţi trezeste sentimentul : „Ce vremuri ! Eram flăcăi!”
Deplasările prin Guangzhou si în Singapore reţin aspecte culturale care sunt, probate prin fotografii relevatoare.
Literatura paradoxistă constituie o „neutrality”: ea conţine ceea ce Florentin Smarandache numeste „neutral ideas” (F. Smarandache, „The Neutrosophic Research Method in Scientific and Humanistic Fields”, in F. Smarandache, „Multispace and Multistructure”, vol 4, 2010, p. 410). Această „neutrality” se situează între pozitivul generic „A” din studiile sale revoluţionare de tip „plus” despre „numerele Smarandache” sau „geometria neeuclidiană Smarandache” si negativul generic „non-A” din studiile revoluţionare de tip „minus”, precum „ipoteza Smarandache a vitezelor supraluminale” sau mai recenta teorie despre „Unmatter and Unparticle” (2011).
Cartea constituie o plăcere si sub aspectul elevat al abordării Extensicii, si sub aspectul trăirilor estetice. Scrisă concis si concentrate, ea este un model pentru cum literatura merge în pas cu viaţa. Stilul este unul agreabil si plăcut. Per ansamlu: o carte admirabilă!
De la multistructură si multispatiu la “receptionarea multidimensională estetică si paradoxistă Smarandache”
Paradoxismul functionează după regula de inferare care spune “totul este posibil, chiar si imposibilul”. Această regulă de inferare este continuă, repetabilă si constantă. Este deci legică si, prin urmare, universală. Ea constituie cel mai productiv aparat de generare a emergentelor.
În raport de obiectul de plecare, aplicarea inferentei Smarandache conduce la provocarea neutralitătii. Are loc o fisiune semnificatională din care rezultă un produs de emergentă. Se stie că emergenta este procesul în cadrul căruia din actiunea - interactiunea - tranzactia mental-energetică rezultă în mod necomputational un produs dintr-o categorie superioară celor care produc evenimentul. Provocarea entitătilor energetice, materiale sau informationale conduce la forme emergente surprinzătoare. Din perspectiva autocentrată a elementelor ce au contribuit la fisiunea nucleară, bomba atomică este o emergentă.
Florentin Smarandache provoacă universul să semnifice si apoi observă si consemnează emergenta. Emergenta în general are la bază inferenta declansatoare Smarandache: ceea ce reiese este peste calitatea a ceea ce se află în prealabil implicat în proces. Emergenta este o calitate imprevizibilă. Provocarea n-are o idee despre reactia la provocare.
În artă, Paradoxismul este teoria estetică smarandachiană. El este o emergentă. Mai mult, este o stare de emergentă, o permanent generatoare de paradox. Domeniul estetic al paradoxului este extins. Functia estetică apartine mintii si sufletului subiectului estetic. El este cel ce percepe estetic. Este însă un observator. Paradoxismul poate lucra (1) la perceptia estetică a subiectului perceptiv, (2) la universul estetic de discurs ce alcătuieste obiectul estetic si (3) la contextul hermeneutic ce-i cuprinde si-i traversează pe cei doi poli, principiali: subiectul si obiectul estetic.
Florentin Smarandache provoacă, mai întâi, subiectul estetic. Astfel se clarifică elemente de deontologie estetică. În cadrul “Unification of Art Theories (UAT)”. Florentin Smarandache se ocupă prioritar de arsenalul tehnic de care poate si trebuie să dispună un artist si de care este necesar să se folosească. “Every artist, arată Florentin Smarandache, should employ – in producing an artwork – ideas, theories, styles, techniques and procedures of making art barrowed from various artists, teaches, schools of art, movements throughout history, but combined with new ones invented or adopted from any knowledge field (science in special literature, etc.) by the artist himself”. (Smarandache F., 2007. Unification of Art Theories (UAT): Composed. Found, Changed, Modified. Columbus, OH: American Research Press; p.7).
Avem aici exprimate o ontologie estetică si o metodologie estetică aplicabilă subiectului artistic. Artistul, se spune presupozitional, trebuie să aibă o cunoastere extinsă a teoriilor, procedurilor, tehnicilor artistice ale miscărilor artistice si ale artistilor. Apoi, trebuie să detină cunostinte metodologice, adică un know-how estetic. Pe această bază, el are posibilitatea să-si îmbogătească instrumentarul estetic prin combinarea procedurilor si tehnicilor, prin inventarea ori adoptarea de noi perspective artistice si/sau literare. Acest demers onto-metodologic îl va duce pe artist în situatia de a-si crea o pozitie nouă fată de materia inspiratiei sale si în raport cu arsenalul estetic tehnico-metodic. Noua pozitionare îi va permite să aibă o nouă viziune: va fi stăpânul unei “multi-structure” si observatorul unui “multi-space”. Astfel, al va avea posibilitatea de a fi martorul unei emergente artistice: va genera o artă hibridă: va da nastere “to a hybrid art” (p. 7).
Dincolo de spontaneitatea paradoxismului, Florentin Smarandache ne arată o sursă de elaborare a artei. Paradoxismul are o componentă de spontaneitate si o alta de elaborare. Ambele sunt generate de regula de inferentă paradoxistică Smarandache. Efectul estetic paradoxist al “hybrid art” este unul profund si de noutate. Hibridizarea este o metodă paradoxistă de permanentă reîmprospătare, resemnificare si reinventare. Are loc pe această cale o extindere perceptivă: sunt angrenate mai multe simturi. Adăugăm ideii de “hybrid art” (ca rezultantă a situării în “multi-structure” si “multi-space”), ideea de multi- dimensionalitate receptivă. Perceptia estetică paradoxistă face apel la mai multe simturi estetice si le aduce în convergentă. Ridică în acest mod perceptia estetică la o emergentă la care alte miscări literare nu pot accede. Retinem ca axe primare ale esteticii paradoxiste “multi-structure” si “multi-space” inspiration si “multi-dimensions” reception.
|
Stefan Vlădutescu 12/28/2012 |
Contact: |
|
|
