Cu sărbătorile de iarnă, mai curati si mai buni .
Când simtim că ne este cald în suflet, că ne zburdă inima de bucurie, când râdem uitând de necazuri si de vrăsmasi, când ne simtim fericiti, atunci, cu sigurantă stim că a venit Crăciunul. Când simtim acea încărcătură de noi sperante si încredere în anul care vine si suntem hotărâti să înfăptuim ceva frumos pe tot parcursul lui, atunci stim că a venit Anul nou.
În diverse variante, dar dându-le un nou contur, an de an, abia asteptăm să retrăim scenele în care, fiecare din noi am fost eroi principali în aceste minunate zile de sărbătoare. Memoria involuntară ne lasă uneori impresia că recitim o poveste pe care o stim pe dinafară, dar stăruim s-o mai ascultăm, exact ca atunci când o rugam pe mama să ne spună iarăsi povestea cu caprita si cei trei iezi ai săi, si tot noi o corectam sau o completam dacă omitea vreun amănunt.
Si an de an, Sărbatorile de iarnă, ca si cele Pascale sau ca altele de peste an, au constituit pentru poporul nostru, ca de altfel si pentru alte popoare, valori sacre pe care si-a clădit spiritualitatea si cultura. O societate fără aceste valori este sortită pieirii. De peste 2.000 de ani poporul nostru a înfruntat vitregiile sortii având mereu acest sprijin spiritual nepretuit. Poate de aceea, aceste sărbători sunt mai frumoase la sate, fiindcă tăranul nostru a conservat mai bine această sacralitate. El stie mai bine să creeze acea legătură deosebită dintre cer si pământ.
Cu strângere de inimă constatăm astăzi că sărbătorile de iarnă nu mai sunt ce-au fost odată. Vrem sau nu, lumea e în permanentă schimbare. Nu sunt nostalgică după vremurile de altădată, ci după valorile de atunci, valori de bun simt, aflate acum în umbră. Noi, generatiile mai vechi, am trăit acele vremuri mai intens, cu o bucurie mai profundă, cu mai multe scânteieri de divinitate în suflet si cu o mai mare curătenie si limpezime în cuget. Pe atunci aveam mai putine lucruri în preajma noastră, dar sufletul era mai plin. Astăzi, indiferet ce si cât achizitionăm, nu putem umple golurile sufletului. Bucuria vine din lucrurile mărunte, linistea din suflet, iar căldura din inimă si noi ne-am cam îndepărtat de aceste surse...
Dar oricum ar fi, sărbătorile pe care le trăim acum, ele rămân o sursă imensă de bucurie, de detasare de obisnuintele cotidiene, bucuriile unei minivacante pentru toată lumea, bucuria de a ne întâlni cu familia si prietenii cei dragi, bucuria de a primi si a dărui, de a reînnoi traditiile din străbuni, atât cât ne este îngăduit, bucuria de a ne scălda în lumina si frumusetea decorurilor si vibratia înaltă a răscolitoarelor colinde, bucuria de a ne simti mai curati si mai buni.
Alunecând pe topoganul amintirilor înspre anii copilăriei este, într-un anume fel, o aventură spirituală care ne primeneste întreaga fiintă si aduce în viata noastră un aer de prospetime, de frumusete si de curătenie. Ele au darul de a ne face să simtim iarăsi că trăim, în spiritul acestor zile în care cenusiul cotidianului se preschimbă, îmbracă haine strălucitoare, iar realitatea se pierde în orizontul fictiunii. E vremea când, fie că mărturisim sau nu, ne lăsăm captivati de aceste imagini sublime si, redevenind copii, revedem timpurile în care credeam că Mos Crăciun există cu adevărat. Chiar si cei cu spirite extrovertite, în fiecare an, sub clipirea genelor, pun în scenă cu aceeasi plăcere propriile bucurii trăite în zilele sărbătorilor de iarnă din anii copilăriei. Schimbarea codurilor de valori si de comportament de-a lungul vietii, nu a estompat polifonia acestor sfinte sărbători. Este perioada în care în fiecare dintre noi cânta corul unit al nenumăratelor bucurii; bucuria că putem deveni mai buni, mai iertători, parcă mai frumosi, că lumea devine, parcă, mai întelegătoare iar viata ni se pare mai demnă de trăit, că suntem încărcati de emotii, că ne încântă lumina de pe fetele celor care primesc darurile noastre, în paralel cu bucuria generată de darurile pe care le primim noi.
Dar revelionul! Ce amintiri vii păstrăm fiecare dintre noi cu gândul la cel mai important revelion, cel dintâi din anii adolescentei, când doream să ne dovedim că suntem o individualitate distinctă fată de restul familiei si să ne desprindem de sub această umbrelă protectivă, ca semn al conturării personalitătii noastre. Nu mai voiam să petrecem revelionul în familie, ci cu prietenii de seama noastră, animati de năstrusniciile noii etape de viată în care tocmai păsisem, fiind adesea pătrunsi de fiorul privirilor vreunor ochi tulburători pe ritm de tango sentimental...
Asadar, care mi-ar fi folosul dacă as da uitării lectia de miraj a sărbătorilor de iarnă din vremea copilăriei si adolescentei?
Anul acesta, iată că eu întâmpin aceste sfinte si dragi sărbători odată cu rotunjirea, într-un fel anume, a anilor de viată, “schimbând prefixul” si nu-mi este rusine să mărturisesc că la cei 80 de ani, încă simt în mine zburdălnicia copilăriei ce-mi atinge sufletul cu trena ei de frumuseti care mă încântă ca pe vremea când anii mei erau mult mai usor de numărat.
Astept si acum cu aceeasi emotie pe Mos Crăciun, retrăiesc tablourile cu chipurile părintilor mei robotind pentru aceste sărbători si parcă îi văd zâmbind misterios atunci când se vorbea de darurile Mosului Crăciun. Îmi picură necontenit în suflet clinchetele clopoteilor de la săniile care zburau pe zapadă. În casă regăsesc mirosul proaspăt de brad, dar si de cozonacii crescuti, mai ales din dragostea cu care mama îi frământa, ori mirosul de sarmale, cârnati, caltabosi... Ascult cu aceeasi plăcere colindele, ori freamătul nerăbdarii când asteptam darurile sub pomul de iarnă si toate acele lucruri care creează în sânul familiei o atmosferă de basm, liniste sufletească si iubire.
Nu vreau să pierd trenul copilăriei care mă duce în lumea mai frumoasă si mai curată a perioadei de început a vietii, ca apoi să mă întorc în lumea mea de azi cu câte ceva din darurile ei. În această fascinantă lume a cugetului pur vă astept si pe dumneavoastră, cititorii publicatiei "Observatorul" ca să petrecem împreună cântând în cor "Mos Crăciun cu plete dalbe" si să ne urăm cu sinceritate si bucurie:
“SĂRBĂTORI FERICITE!”
LA MULTI ANI, 2013 !
Decembrie 2012/ Pickering
|
Elena Buica - Buni 12/16/2012 |
Contact: |
|
|
