Brâncusi vs Brancuzi(II)
P.S. Vă spuneam în prima parte că “Muza” sau “ ne Muse” va fi scoasă la licitatie la New York. Ei, o nimica toată pentru cei cu bani. Suma cu care s-a adjudecat a fost de 12,5 milioane $. Oare nu se-ntoarce în mormânt nea “Costache” al nostru, cum îl alinta Maria Tănase, în atelierul său de la Paris, la auzul acestor sume?...Mai ales acum când, se pune problema deshumării lui din Montparnassul parizian, si strămutarea pe meleaguri oltenesti. La Hobita, unde altfel ? Dar mai întâi să asteptăm lungul proces ce va avea loc între statul român si cel francez.
Ma-ntreb ce “oier” occidental o fi intrat în posesia operei? De fapt…probabil, că nici măcar nu contează…daca stie ce a dobândit si dacă stie aprecia opera…I s-a spus că investitia e una bună. Ignoranta, de cele mai multe ori face casă bună cu…banul!
M-am revoltat în urmă cu câtiva zeci de ani, (ce tânăr prostut si naiv eram de si umblasem prin scoli), când, având ocazia, (sansa vietii mele!) să văd ”pe viu” unele din aceste opera brâncusiene, la muzeul de artă modernă din New York si să constat “cu stupoare” tipic românească, că peste tot era mentionat “sculptor francez”.
Evident, patriotul din mine (crescut la scoala ’’bunelor maniere” patriotic-comuniste), nu m-a lăsat pân’ ce nu m-am ”dat” la muzeografă, revoltat că nimic nu se spunea despre românasul nostru. Ca să vezi ignorantul din mine; Eu nici măcar nu stiam că el a devenit “sculptor francez” în urma refuzului statului “Sovrom” de atunci, în frunte cu Gheorghiu Dej, când sculptorul oferise atelierul de la Paris statului român. Refuzul statului roman face ca sculptorul sa-l doneaze deci, Frantei si devine totodată cetătean francez. Unde să fi citit aceste adevăruri? În tezele nenumăratelor congrese ale partidului unic? “Noi munceam, nu gândeam”. Făuream “OMUL de tip nou”…
“Ne interesează prea putin,- îmi spune duduia muzeografă cu un aer misterios în ochi - ce origini are sculptorul; important este că noi detinem aceste opere…ce vor fi milioane peste ani” Mi-a tăiat… piuitu’ si “zboru”! M-am retras plouat si abătut…
Oare ei cum or fi pronuntat acum la licitatie, Brâncusi sau Brancuzi? sau, poate le-o fi soptit Dl Schulz (care a învătat ceva din vizita în teritoriu…)
Revenim la dialogul nostru…
---------------------------------------------------------
Reporter: Deci în ’49 au hotarât ei să desfinteze monumentul…
Tanasie: Eu nu cunosc treaba asta.. în’49 nici nu eram…
TV: (commentator): Partidul,clasa muncitoare îsi formează cadrele de care constructia socialistă avea atâta nevoie…
T: Mai toti tinerii satului nostru plecau în Bucuresti pentru că nu erau alte mijloace de existentă si având posibilitatea cu un cuscru de-al meu acolo în Bucuresti, m-a angajat…asa…băiat de serviciu, la paispe ani jumate…la hotelu…sau cum îi zicea, mai cunoscut în Bucuresti atunci-Radu Vodă. Hotel-Radu Vodă-asa-l chema. Nu mai este acuma. Radu Vodă număru’ sase. Si stăpânu’m-a angajat în pivnită…acolo să spăl butoaie…Pentru că eram mic mă puteam băga pe trapele alea ale butoiului să le spăl în interior…si asa am stat vreo… din ’41 până în…’47.
TV(commentator): În cursul anului 1948 s-au deschis santierele nationale Bumbesti-Livezeni si Salva-Viseu. Pe lângă detasamentele de brigadieri,numerosi elevi si studenti vin să muncească aici în cursul verii.
T:După ce am venit înapoi…am plecat brigadier pe santierul Bumbesti-Livezeni, sase luni de zile.
R: L-ati cunoscut pe domnul Iliescu înseamnă?
T: Nu-mi amintesc de el…o fi fost…nu-l cunosteam eu atunci.Dar eu am stat până la inaugurare când a venit Dej pe valea Jiului…că mă răscoliti asa…să….îi
TV: (Comentator) Epopeea muncii voluntare prefigura marele santier care a devenit România în anii constructiei socialiste. Ea ramâne în istoria tineretului simbolul entuziasmului, spiritual inovator, a dragostei de patrie…
T: Când povestesc câteodată, unii spun…”da…că v-au luat cu forta…” Nu… m-am dus si eu de bună voie. Era un iures atunci ca tineretul să facă ceva. M-am dus si io…pe santier…am luat-o d’aci de la meri până la a lu’ Petre…cu roaba…cu…eu cunosc si acuma unde a fost baraca noastră, unde mâncam de două ori pe saptămână mămăligă…N-aveam lumină electrică, un motor din ăla…TL…în sfârsit!...La plecare îti dădeau o pereche de…o salopetă albastră cu bonetă si o pereche de bocanci cu talpă de lemn, de la armată, dacă erai brigadier.
Am primit - fiind la Motru - am primit când s-a sărbătorit 50 de ani de existentă a santierelor, diploma de onoare a CC a PCR (Comitetul Central al Pardidului Comunist Român), o am io de la Motru că io am lucrat la Motru…
R: Ati fost si primar…
T: Da, am fost si primar si după aceea am plecat în armată, în’50, si venind de la armată am venit cu un calificativ foarte bun…După doi ani de zile de la armată într-o zi, mă trezesc cu cei de la comitetu’ raional. Că io la armată am fost secretarul UTM (Uniunea Tineretului Muncitor) pe batalion si loctiitor politic pe batalion cu apreciere…nu stiu ce…si m-au decorat activist în ’52 la comitetu’ raional… instructor…
Si acuma am ajuns in ’53…
Se punea problema ca să strângem fier vechi…Primu’ secretar…”Mă…ce-ar fi mă…să dăm jos…scuza-mă domnu’…să dăm jos Sula lu’ Tătărăscu…?” Erau mai multe denumiri în rândurile ei…fiecare îi spunea cum credea.
R: Da de ce Sula lu’ Tătărăscu…?
T: Unii a zâs că Tătărăscu vrea să-si pună un far mare acolo ca să lumineze tot Gorju, altii…c-ar vrea să-si puie un bust…Nu să cunostea…nu să cunostea…
Poarta Sărutului…acuma îi zâc asa…atunci îi zâcea Poarta Raiului sau Poarta Iadului…(de la un sărut… pă care poartă intri???)…Masa Tăcerii…atunci îi zâcea…Masa…Cina cea de Taină…altele…fiecare cum să pricepea. Îi dădea o denumire, pentru că…lucrurile lui Brâncusi, încoace din ’54 au putut…după parerea mea…au fost luate în seamă.
Si măi oleacule…Sefu; “Mă Lolescule…ia măsuri si dă-o jos!”
Acuma era sovrom-petrol în Târgu-Jiu si m-am gândit să-mi rezolv problema cea gravă, că cei de-afară te sanctionează…nu-i ca acuma;să porti discurs, să te gândesti, să parlamentezi. Sarcină de Partid, sarcina organizatiei de tineret.
Tineretul era în avânt, asa…se constituise si comandamentul pe raion pentru pregătirea festivalului, cum erau regulile astea; din scară-n scară…Si m-am gândit io să merg să iau un Kirov de la petrol…de la sovrom-petrol.
Si m-am dus la Naghiev, Naghiev era rusu. Sovrom-petrol avea doi directori; unu român si unu rus. Pe rus îl chema Naghiev pe român îl chema Porojnicu iar pe sefu’ contabil de acolo, care tinea….un băiat tânăr…care tinea la noi, la tineret… îi zâcea Tepiscă, (râde). Si m-am dus la sovrom la Naghilev si l-am rugat să ne dea un Kirov. Era primăvara, asa prin martie…începuse să se ducă….poftiti?...
R: Nu murise Stalin?
T: Nu,nu…nu murise. După aceea…Naghilev n-a vrut…n-a putut; a zis că e greu s-aducem un trailer cu un Kirov…chestii…nu pot acuma…rusu, de si zâcea; ’’eu ajut comsomolu’ cu tot ce vrea…’’că el o făcut primu’ stadion în Târgu Jiu…dacă vor să stie…că rusu o dat banii să se facă primu’ stadion…apoi s-a îmbunătătit…
Si…ca să rezolv problema…să ies…să nu zică ăia că nu m-am ocupat, alte mijloace nu erau…m-am dus la scoala de tractoristi la Vădeni, era o scoală de tractoristi acolo…
TV:(Comentariu si imagini de epocă)…Una din primele scoli de tractoristi,fiorul începuturilor de epocă,de mentalitate,transfigurează fetele acestor tineri, însoteste gesturile lor,le transformă în document istoric.
T: Director era unu Olaru…a murit si ăla,nu mai este. Îl cunosteam.Eu si răspundeam de organizatia de tineret de la scoala de tractoristi de la Vădeni. Tovarăse Olaru…domnule…îmi dai un tractor să mărg să trag jos Coloana Infinitului…?
Intre timp, fiind deputat,io i-am spus ceva lui Drăghici-primar…nu…nu era primar că-i zâcea presedintele comitetului executiv…
Mă…treaba voastă…io…vă duceti nu vă duceti pă mine nu mă înteresează.Voi faceti ce vreti…Io…era un băiat tânăr pe-acolo…ce tractor să iau? Acolo prin curte era un IAR din alea cu colti…
TV:(Comentator;imagini de iarnă); Poate chiar în vara trecută sau cu o vară în urmă, multi dintre elevii scolii de tractoristi vor fi fost ca acestia,mici. Doar în urmă cu un an sau doi.Acum sunt angajati,sunt bratul de nădejde al partidului…
T: Tractoarele noastre românesti…Aveam un tractorist, în ultimul an,nu stiu cum îl cheamă…secretar de UTM. Mă…într-o dupa masă…ia tractoru’…ia niste lantuiri…lanturi ce le găsâsi prin scoală. Zâs si făcut. Înodăm noi lanturile,plecăm pe lângă CAP(Cooperativa Agricolă de Productie- colhozu’ românesc), către…nu era orasu’ de azi…era mic atunci…era numa un târgovet…până am ajuns la…acolo la noi în…
Fac o paranteză acuma: Coloana asta io am cunoscut-o când eram copil mic…m-am dus cu tata la…să vindem un… juncan.
R: La târgu de vite…
T: La…acolo era târgu de vite…si tata mi-o spus: ”Mă,dacă te pierzi pe-aici prin oameni,vezi…să vii la TAVA aia…tava aia’’ (râde). Tava aia era Coloana Infinitului. În adevăr că aista era reperu’ meu…
Si am ajuns la Coloană…cu tractoru’…Legăm de jos…de colo. Trase ăla…tup…tup…tup. Să rupe lantu’
(Imagini cu coloana si sunete de tractor ambalat). Milotină îl chema pe băiat. Măi Milotină ce facem mă…Să legăm mai de sus…
(Va urma!)
|
Nucu Ardelean 12/13/2012 |
Contact: |
|
|
