Iarna
IUBITE
Toamna a plecat pe vânturi…
Cu puf de abur se îmbracă firea.
Văzduhu-i neclintit, pe gânduri,
În pală lumină prinsă-i privirea…
Astept un fosnet venind din cer,
Zăpada-n dans e atât de hazlie!
Împovărat, decembrie de ger,
Se-ascunde-n blana-i argintie…
Deschide fereastra iubite,
Priveste, cupola-n extaz
Aruncă fărâmele geruite…
Anină-ti sufletul dorului treaz!
IARNA
Iarnă, zborul nins coboară o bucurie caldă
Din albul nor, desi e întepat în spini de ger
Esti atât de fermecată prin fulgii de zăpadă
Deprinsi să râdă tocmai din cer!
Iarnă-nflorită-n tăceri, sculptată-n zăpezi,
Strecurată prin plase de păianjeni enormi
Care din lipsă de hotare poti să te pierzi
Într-un spatiu, aproape, polar în care poti s-adormi;
Iarnă răsfoită, de priviri în cădere lină
Templu’ larg de abur ce promoroacă-nsiră,
Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină
Punând straturi pe pământul care se miră;
Iarnă clădită din umbră, cu chipul livid,
Maica-ta-nghetată îti pune cunună de stele,
Etalându-ti candoarea-n aer translucid
Geru-si întinde sclipirea pe ele.
|
Lia Ruse 12/13/2012 |
Contact: |
|
|
