Cum a fost 2012 si ce astept de la anul viitor
Anul ce tocmai se pregãteste sã se încheie a fost, per total, unul foarte intens, plin de evenimente si actiuni si în care nu am avut timp sã realizez tot ce mi-am propus si deci nici sã observ cum trece timpul. Constatam doar din când în când cã acesta a trecut pe neobservate iar frunzele pomilor au migrat rapid din muguri în verde, în aramiu si apoi în albul zapezii. Nu stiu dacã lucrul se datoreazã acelei încriminate scurtãri a timpului (vom vedea curând dacã acesta - timpul - va dispare de tot sau va supravietui!), sau densitãtii lucrurilor din viata mea.
Ca sã revin la concret, am muncit mult la „masa de lucru”, aceea care azi se numeste computer, si am dus la bun sfârsit sau doar am început mai multe proiecte, lucrãri, cãrti, capitole s.a. care se aglomeraserã în lista de asteptare încercând sã le „bifez”. Asadar, în acest an am publicat o plachetã intitulatã Academia Nordului-150, (Editura Agata, Botosani) care are, de fapt, un caracter aniversar, celebrând aceastã vârstã a Societãtii pentru Cultura si Literatura Românã în Bucovina, pe care eu am numit-o asa cum sunã titlul cãrtii, din cauza importantei sale în pãstrarea identitãtii culturale dar si nationale în Bucovina ocupatã. Am cuprins în aceastã plachetã o primã comunicare pe care am sustinut-o în 1973 la pupitrul Academiei Române la un simpozion dedicat istoriei acestei institutii si unde am conturat, de fapt, o succintã prezentare monograficã a acestei societãti despre care nu se mai vorbise public dupã cataclismul social din 1944. Comunicarea a fost premiatã atunci printr-un set cuprinzând circa 700 de cãrti editate de Academie de-a lungul timpului si pe care le-am depus atunci la Casa memorialã „Mihai Eminescu” din Ipotesti unde eram pe atunci muzeografã. Alãturi de aceastã comunicare, publicatã dupã aproape patru decenii, am adãugat o alta, structuratã în timp, în care am relevat importanta si influenta acestei societãtii asupra formãrii lui Eminescu. Lucrarea a fost lansatã la congresul aniversar al acestei societãti de la Rãdãuti si Cernãuti.
O altã carte a fost o editie-sintezã a ipostazei mele lirice existentiale, respectiv, o substantialã antologie de poezie intitulatã Sentimentul spiralei, apãrutã la Editura TipoMoldova din Iasi în colectia Opera Omnia, si care contine o selectie pe care am operat-o în sumarul tuturor cãrtilor mele de poezie apãrute de la debutul din 1975 pânã în prezent.
A urmat o nouã editie, a III-a, mult revizuitã si adãugitã, a cãrtii Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, însotitã de CD-ul Cântecele lui Eminescu într-o graficã nouã. Intrucât cred cã subiectul este cunoscut încã de la prima editie din Anul Eminescu – 2000, nu aprofundez ci doar mentionez pentru cei ce nu cunosc, cã este vorba despre legãturile lui Eminescu cu arta muzicii si în special cu ipostaza lui – quasiineditã - de interpret vocal, respectiv de reconstituirea unor piese muzicale cântate odinioarã de el, acum interpretate de semnatara acestor rânduri.
O altã carte ce mi-a solicitat mult efort si energie a fost Existenta poeticã a lui Bacovia de Svetlana Paleologu Matta pe care am tradus-o din limba francezã –la peste cinci decenii de la aparitia cãrtii originale - si am publicat-o la Editura Ateneul Scriitorilor din Bacãu, însotind-o de un substantial studiu introductiv si de un interviu acordat de ilustra exegetã elvetianã. Aceastã lucrare care reprezintã în mod absolut prima monografie exegeticã despre poezia lui Bacovia, apãrutã în Elvetia în 1958, a fost editatã cu sprijinul Consiliului judetean Bacãu si lansatã si premiatã în cadrul Festivalului „Toamna Bacovianã” de la Bacãu.
In afarã de asta, am mai lucrat la redactarea unui substantial capitol-interviu dintr-o carte diacronicã despre teatrul de pãpusi din tara noastrã, semnatã de actorul si universiarul iesean Toma Hogea si intitulatã Despre arta pãpusarilor români si unde rãspunsurile la întrebãrile adresate mie configureazã, de fapt, un remember al perioadei existentiale de un deceniu dedicatã teatrului de pãpusi din Botosani în calitate de directoare si secretar literar al acestuia. Am apãrut si într-o altã antologie literarã intitulatã Sol omnibus lucet, realizatã de Societatea Scriitorilor Bucovineni cu concursul autoritãtilor sucevene.
Au mai fost numeroase participãri la emisiuni de radio si televiziune, la congrese (precum primul Congres Mondial al Eminescologilor de la Chisinãu), simpozioane, colocvii, lansãri, întruniri culturale, conferinte (cea mai recentã fiind cea de la Bucecea-Botosani dedicatã Zilei Nationale a României), colaborãri publicistice în multe reviste din diferite zãri, dar si unele încercãri venite din zona sãnãtãtii s.a. precum si participarea, fie si afectivã, la bulversantele evenimente ale vietii sociale ale natiunii noastre.
De la anul viitor astept în primul rând o atmosferã mai propice armoniei si o calmare a climatului de discordie, ajuns la apogeu, iar pe plan personal sper, în primul rând, sã-mi public cartea despre locul lui Eminescu în viata mea, împlinindu-se acum patru decenii de când am descins la poarta Muzeului de la Ipotesti, fapt care s-a dovedit a fi elementul crucial al vietii mele si care a determinat în primul rând rãmânerea în aceastã zonã.
|
Lucia Olaru Nenati 12/9/2012 |
Contact: |
|
|
