După 1 decembrie ...
“Veniti români, veniti la MECCA noastră
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal” Adrian Păunescu
În calea magilor a căzut o stea.Se întâmplă ca într-o poveste soptită la miezul noptii între îndrăgostitii din cele patru puncte cardinale. Sunt moldovenii care-si plâng Prutul, muntenii, oltenii, ardelenii, maramuresenii, bănătenii.Într-o horă cerească nu au stiut a sugruma tricolorul si l-au desfăsurat peste românii de pretutindeni pentru a mai scrie pe el încă o dată România dodoloată.
Peste pământ românesc si suflet dacic trâmbitează acum, întru început de decembrie, absolutul celor trei culori. Sunetele ce le auzim împreuna par cirese de mai culese de prunci. Nu poti să nu-ti aduci aminte de vuietul vremurilor când oameni, dictate si arme au deplasat harta înspre”locul “ lor. Când noi îmbrătisam si sărutam Milcovul, ei isi zideau sigurantă. Când ei scrâsneau din dinti, noi valsam în slujba hotarelor. Când le explicâm că existam înaintea lor, ei aduc “argumente” pentru “înapoi”. Pe cât de impusă ne-a fost umilinta, pe atât de puternică ne-a fost statornicia.
Astazi, România noastră clipeste doar…I-au obosit si ochii si auzul. Ne place să credem că, prin noi, inima-i încă îndrăzneată-semn al acelui oriunde si nu al nicăieri-ului.Da, stim, că hotarele-s înlăntuite, dar avem libertate la întrebări.
Cum poate fi căutat adevărul tău, Românie? Să ne fi născut doar noi în clipă? Să fi uitat doar noi de Renastere? Să fim doar noi atât de cuminti încât să ne amăgim că e plăcută la gust si nefiintarea? Să ne întoarcem doar noi, cu tălpi necurate spre”Pasărea măiastră?
La orele de istorie le spun elevilor mei, ori de câte ori am ocazia si contextul că cea mai mare povară, pentru zile pământesti este coroana. Atunci când bate miez de noapte, ea nu mai poate străluci, pentru că începe o nouă zi. În schimb, toate onorurile lumii se găsesc ascunse bine în sufletele celor ce ti-au oferit mitra.
Nu mai vreau tristete în tara mea. Cine să ne salveze? Doar un imperativ, două, trei…
Să ne aprindem toate privirile întru ÎNTÂI nedecupat, să tesem franjuri răsăritului, să credem în minunea de a fi român de stâncă.
Ti-am scris, pentru A FI, ROMÂNIA! Doar pentru A FI! Restul ne apartine !
|
Profesor Ionele Lepărdă 12/6/2012 |
Contact: |
|
|
