Dupã 1 decembrie ...
“Veniti români, veniti la MECCA noastrã
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal” Adrian Pãunescu
În calea magilor a cãzut o stea.Se întâmplã ca într-o poveste soptitã la miezul noptii între îndrãgostitii din cele patru puncte cardinale. Sunt moldovenii care-si plâng Prutul, muntenii, oltenii, ardelenii, maramuresenii, bãnãtenii.Într-o horã cereascã nu au stiut a sugruma tricolorul si l-au desfãsurat peste românii de pretutindeni pentru a mai scrie pe el încã o datã România dodoloatã.
Peste pãmânt românesc si suflet dacic trâmbiteazã acum, întru început de decembrie, absolutul celor trei culori. Sunetele ce le auzim împreuna par cirese de mai culese de prunci. Nu poti sã nu-ti aduci aminte de vuietul vremurilor când oameni, dictate si arme au deplasat harta înspre”locul “ lor. Când noi îmbrãtisam si sãrutam Milcovul, ei isi zideau sigurantã. Când ei scrâsneau din dinti, noi valsam în slujba hotarelor. Când le explicâm cã existam înaintea lor, ei aduc “argumente” pentru “înapoi”. Pe cât de impusã ne-a fost umilinta, pe atât de puternicã ne-a fost statornicia.
Astazi, România noastrã clipeste doar…I-au obosit si ochii si auzul. Ne place sã credem cã, prin noi, inima-i încã îndrãzneatã-semn al acelui oriunde si nu al nicãieri-ului.Da, stim, cã hotarele-s înlãntuite, dar avem libertate la întrebãri.
Cum poate fi cãutat adevãrul tãu, Românie? Sã ne fi nãscut doar noi în clipã? Sã fi uitat doar noi de Renastere? Sã fim doar noi atât de cuminti încât sã ne amãgim cã e plãcutã la gust si nefiintarea? Sã ne întoarcem doar noi, cu tãlpi necurate spre”Pasãrea mãiastrã?
La orele de istorie le spun elevilor mei, ori de câte ori am ocazia si contextul cã cea mai mare povarã, pentru zile pãmântesti este coroana. Atunci când bate miez de noapte, ea nu mai poate strãluci, pentru cã începe o nouã zi. În schimb, toate onorurile lumii se gãsesc ascunse bine în sufletele celor ce ti-au oferit mitra.
Nu mai vreau tristete în tara mea. Cine sã ne salveze? Doar un imperativ, douã, trei…
Sã ne aprindem toate privirile întru ÎNTÂI nedecupat, sã tesem franjuri rãsãritului, sã credem în minunea de a fi român de stâncã.
Ti-am scris, pentru A FI, ROMÂNIA! Doar pentru A FI! Restul ne apartine !
|
Profesor Ionele Lepãrdã 12/6/2012 |
Contact: |
|
|
