Vreau toamna de-acasă…
cum astept să-mi îmbrătisez toamna...
toamna de-acasă, din munti
stiu sigur că „doamna” mă vrea
si Doamne, cât se va bucura
întâmpinându-mă-n ruginiul vesmânt
cu trena mereu atârnată de-o stea
cu picuri de sudoare pe frunti
motii mei strânge-mi-vor mâna
si-n jur, sigur, doar prospetime
ce curge-va lin
spre flămândul pământ
domni-va Lumina
de-a pururi
cu sufletul meu în unime...
mi-e dor de tine, toamnă de-acasă
chiar si de vânturi
ce spulberă frunze pe-alei
de stropii de ploaie curati
de-o coajă de pâine coaptă pe vatră
să fie acolo, pe masă
dar în linistea fără de seamăn
a dragilor, muntilor mei...
nu mai vreau briză, nici mare
nu vânt purtător de nisip
nu uscăciune, nici cedrii sau pini
nu stânci dantelate pe maluri
nu urme de zei, nu ruine
nu, nimic din străini
măicută, vreau muntii, grădina noastră
pe tine
asteaptă-mă-n toamnă
si-ascultă-mă bine
căci vin în curând
întâmpină-mă, dragă măicută
acasă cu pâine si sare!
Limassol, Cipru
6 septembrie 2012
ascult romanta unui vis...
ascult romanta toamnei
romanta unui vis
sub gutuiu-n care plânge
pe verdele-ostenit de arsită, rugina...
coroana-i răvăsită de vânt uscat
si praf filigranat de stele
din ceruri se prelinge
peste tărâmul blestemat
cu zei amorfi
dansând în nopti cu iele
mi-e sufletul deschis...
visez, zăresc lumina
si ochii tăi ca marea
scântei de dor adună
îti simt acum chemarea
când scripca veche-mi cântă
romanta ta pe-o strună
si-un greier rătăcit
prin ierburi gălbejite
încă se mai alintă
a dragoste suspină
e toamnă iar si-i răgusit...
eu, încă rătăcind printre ruine
te-ascult, si-n vis îmi spui
că mă iubesti
mă iei timid de mână
m-apropii lin, de tine
si amândoi păsim cuminti
peste dureri ce-au amortit demult
pe-un asternut albit de-atâta brumă...
romanta noastră a-nceput
în dulcea toamnă aurie...
îti amintesti? ...parc-a fost ieri
când ai cules cu buzele arzând
din palma mea o lacrimă târzie
si ai oprit furtuna
ce biciuise lutul meu durut...
se scutur’ iarăsi galbene gutui
dar ce departe-mi esti...
eu te visez cu mine
visez că-mi spui
asa ca-ntotdeauna
că mă iubesti
de se-nfioară luna
când soaptele-ti fierbinti
mă-nvăluie cu tine
să cred că nu mă minti?
Limassol, Cipru
24 septembrie 2012
De poezie-i vinovată toamna...
De poezie-i vinovată toamna...
Trecând fiori prin trupui-i ars de brumă
Când vântul o dansează-n nori de spumă
Cu trena-i arămie atinge, doamna,
Cuvântul cel de taină. Măiestreste
În jarul ei târziu si-n must din vie
Încuminteste dor si-n armonie
Cu-mpletituri de slove-l arămeste.
Iubirile - ce dans nebun, sălbatec -
În toamnă ard pe ruguri si-n amurg
Licori de miere peste trupuri curg
Iar gândul, rătăcind ca un zănatec
Se-opreste pe un colt de foaie albă...
Destramă-se, se-nsiră, se desiră
Preface-se-n pian sau poate-n liră
Si în cuvinte ninse într-o salbă!
Da, vinovată-i toamna ruginie
De bucurii si de tristeti răzlete
De senectute si de tinerete
Si vina-i toată... înseamnă POEZIE!
Limassol, Cipru
1 octombrie 2012
Noiembrie, aripi de toamnă, sure…
Noiembrie, aripi de toamnă, sure
Te-ai rătăcit în pumni de neguri dese
Când ruginite straie de pădure
Flămândului pământ îi sunt mirese.
Păsim tăcuti pe broderii de frunze
Lacrimi de-aramă ne sărută glezna
Peceti de brumă se topesc pe buze
Cu vânturi răscolind prin taine bezna
La tâmpla noptii-ngenunchează gândul
Strângând la sânul lunii despletite
Lumini si umbre ce frământă lutul
Cărări de timp, destinele-ncâlcite
În trena “doamnei” cu ciulini la poale…
Si-atât-amar de ceată ne inundă
Iluzii seci si temeri abisale
Rânjind, dureri mocnite stau la pândă
Dar le strivim, e viata doar… osândă
Cu visele-nnodate-n lacrimi pure.
Nu ne-nrobi-n tristeti, lună flămândă,
Noiembrie, aripi de toamnă sure…
Limassol, Cipru
5 noiembrie 2012
Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma?
Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma
Cum frunze arse-si plâng în pumni rugina
Cum printre ramuri goale tipă ciuma
Când noaptea-n dans de iele-si toarnă vina?
Nu simti în tâmple soapta clipei mute
Închisă-n cerc de foc, arzând sentinte
Cu tălpi de nori frizând scântei durute
Si scăpărând nepământesti dorinte?
Când trup de vânt culca mătasea ierbii
Îti amintesti? - mai sângerau petunii
Spre râu fugeau ca să se-adape cerbii
Iar noi stăteam, cuminti, la sânul lunii
Răceala-i stranie o simteam dogoare
Străini de temeri, ne înfruptam sălbatic
Din vise, cufundati în rugi de floare
Ti-aduci aminte? Astăzi, singuratic,
Păsind tăcut pe-alei de-aramă ninse
Nu simti, nu vezi si rătăcesti întruna
Ti-e gându-ascuns în felinare stinse
Iubite, tu n-auzi cum strigă bruma?
Limassol, Cipru, 8 noiembrie 2012
E toamnă-n noi
De rătăcesti printre tăceri mocnite
Si-ti lepezi gându-n vadul orei slute
De-asculti în plânsul rozei arămite
Romanta trist-a clipelor durute
Esti rug aprins pe care ard sperante
Si-n palme porti timid cenusi de vise
E toamnă-n noi si-atâtea discrepante
Se-ascund în colbul filelor nescrise.
Când treci hoinar, cu pasii grei de brumă
Strivind sub tălpi covor de frunze moarte
Vânări de vânt, dorinti cioplite-n humă
Croieste-ti visu-ntr-un crâmpei de carte
Alungă frig si plumb si neguri dese
Asterne dor pe strune de vioară
Iubire-n muguri de lumină tese
E toamnă-n noi, tu fă-o primăvară!
Limassol, Cipru
15 noiembrie 2012
Purtăm în palme jar de maci sălbatici
Purtăm în palme jar de maci sălbatici
Când curcubeiele-atipesc în iazuri
Si pescărusi mirati privesc apatici
Cum mării-i cântă vântul prin talazuri.
Sub tălpi bătătorite plâng nisipuri
Pe umeri trec poverile-n convoaie
Clipele dor când tristele săruturi
Se sting alene-n picuri grei de ploaie…
Purtăm tăcuti stindardul depărtării
Înfipt în templul blestemat al sortii
Când stăm smeriti la cozile-asteptării
Cu piepturi dezgolite-n fata mortii
Fărâme de iubire-n inimi ninse
Azime calde coapte-n doruri mute
Purtăm în noi sperante neatinse
De caravana gândurilor slute.
Trudind pe metereze de destine
Iluzii-aleargă-n trap de cai zănatici
Ne strângem pumnii, vrem un dram de bine
Purtând în palme jar de maci sălbatici…
Limassol, Cipru
17 noiembrie 2012
De ce ti-e teamă?
Te-mbraci în straiele tăcerii stranii
Năluci în pumnii tăi se zbat zănatic
Astepti să dea în floare iar castanii
Sau te hrănesti cu vise, singuratic
Când numeri rătăcit prin toamnă anii?
Clădesti din temeri sumbre cazemate
Te-afunzi în taine scrise-n spovedanii
Refuzi să crezi si-n cremene sculptate
Ti-s gândurile. Templul tău e teama?
De ce esti prizonier al neputintei
De-a-nvinge frici si-a ridica marama
Sub care plânge lacrima dorintei?
Deschide ochii larg, priveste-n zare
Si crede-n în dragostea fără păcat
De rătăcesti tăcut pe-un tărm de mare
Mai stii ca să iubesti cu-adevărat?
Limassol, Cipru
19 noiembrie 2012
Ce-i viata noastră fără de iubire?
Ce-i viata noastră fără de iubire?
Un câmp arid, o pâine fără sare
Un templu rece-n care nu-i simtire
Grădină fără flori, tărm fără soare..
Copaci fără pădure, triste ramuri
Lac fără nuferi, cer fără de stele
Perdele gri de fum plângând în geamuri
Si libertate-ascunsă-ntre zăbrele.
Fără iubire ce e viata, oare?
O mare fără valuri înspumate
Un orizont pierdut, zâmbet ce doare
De n-ai iubire, poti avea de toate
Nefericit te simti si zi si noapte!
N-ai satisfactii, suflet fără chei
Esti trist si gol, te rătăcesti prin soapte
Ti-e viata fadă, n-ai niciun temei.
Deschide-ti inima, zâmbeste, cântă
Lasă-te lin în bratele iubirii
Ca-n tine să pătrundă pace sfântă
Si-ai să trăiesti mirajul fericirii!
Limassol, Cipru
21 noiembrie 2012
Când toamna frunza se preface-n liră
Când toamna frunza se preface-n liră
Prin codru vântul suieră zănatic
Din trupu-i arămit rupând sălbatic
Si-n tâmpla-i tristă ploile se miră.
Din tălpi de nori durute plânge cerul
Pe sângerânde piscuri tipă bruma
În vise-ngenunchează mândră, luna
Si-un petec de senin ne e străjerul
Cu colti de-argint înfipti în crizanteme.
Pe strune reci îngân-o simfonie
Copaci desculti si fără diademe
Destin durut de frunză ruginie...
Mai trece-o toamnă, toamna mea si-a ta
Doineste-a jale lutu-n pragul iernii
Cenusa geme-n umbre de vecernii
Doar noi, iubind mereu vom învia.
Limassol, Cipru
22 noiembrie 2012
Si înc-o toamnă trece...
Se stinge-n ceturi dese înc-o toamnă
Cu noi striviti sub ruginiu de frunze...
Ne lasi mai tristi si-nsigurati iar, doamnă,
Porti vântu-n plete, bruma ti-e pe buze.
Ne lasi tăcuti trudind pe bratul iernii
Cu promoroacă-n suflet si pe gene
Privi-vom iar cum se adapă cerbii
Cum luneca-vor sănii prin troiene
Cum se vor stinge-n soapte felinare
Sub geruri cum vor tremura castanii
Colindul sfânt născând în fiecare
Urări de bine când se schimbă anii.
Si înc-o toamnă trece, trecem noi
Mai avem, oare, vise îndrăznete?
Se-nnămetesc sperantele-n nevoi
Dar mai râvnim... un strop de tinerete.
Limassol, Cipru
|
Georgeta Resteman 12/4/2012 |
Contact: |
|
|
