Moment literar artistic, in Toronto, dedicat zilei României
În dimineata zilei de 1 Decembrie, am pus punct la o carte la care lucram, "Departe de tara cu dor", o carte la care am lucrat mult si cu plăcere. O închinasem zilei de 1 Decembrie, zilei Nationale a României.
Când ne îndreptam spre Consulatul General al României din Toronto, mă simteam multumită si eliberată de munca la carte. Nu mai fusesem invitati la Consulatul Românesc si nu stiam la ce să ne asteptăm. Când am primit invitatia de la D-l Puiu Popescu, amfitrionul întâlnirii din acea zi, am răspuns prompt: "suntem onorati de invitatia Dvs, contati pe noi", asa că am fost acolo...
Sala era mai mică decât alte săli în care se întâlnea cenaclul “Nicăpetre” al revistei “Observatorul”, dar am întâlnit fete cunoscute. Celebrarea a început cu un bun sosit făcut de d-l Consul General Doru Liciu grupului de la Observatorul.
Domnul Puiu Popescu a făcut câteva precizări, despre sărbătorirea zilei de azi , despre programul manifestării culturale, despre faptul că grupul nostru nu este sponsorat si nu face politică. A multumit domnului Liciu pentru invitatie, amintind ca domnul Liciu, este doctor [n istorie, cu activita-tea editorială iar domnul Liciu a răspuns cu modestie si umor.
Se face remarcată prezenta câtorva olteni [n audientă, alături de ardeleni, basarabeni, domnul Liciu observând corect că densitatea de olteni este mai mare la conducere... si face un mic semn care îl includea printre organizatori pe el si pe conducătorul cenaclului.
Atmosfera se încălzeste, când intră în scenă corul Armonia. D-l Medan ne-a propus “Desteaptă-te Române”, dar de inceput au inceput, în picioare, cu un “O, Canada !”. Tot in picioare si cam în lacrimi, am cântat “Desteaptă-te Române”, care n-a sunat nici-oadată mai actual.
Apoi încă un cântec, două si, la cererea publicului, s-a cântat "Dorul", semn că cererea noastră n-a luat corul “Armonia” pe nepregătite. D-l Medan a zis că ar mai cânta, dar asta e doar încălzirea pentru spectacolul din 15 Decembrie, concertul de colinde,aviz amatorilor.
Apoi s-a proiectat imagini diverse, apoi un filmulet despre doi tineri români, Alex. si Andreea, de origine bucovineană, si fac tu-rul lumii pe motocicletă. Cei doi tineri făcuseră o escală si la o manifestare a cenaclului desfăsurată [\in vară la Hamilton. Acum merg din Alaska până [n Patagonia. Apoi, d-l Puiu Popescu a trecut la prezentarea cărtilor si autorilor.
Remarcabilă a fost prezentarea cărtii despre istoria românilor scrisă de Neagu Djuvara, tradusă de Constantin Bănică, fizician care face acum si studii teologice [n Toronto. Cartea e publicată la editura Cross Meridian. Românul pare să se fi născut poet, căci mereu apar cărti, unele foarte bune, de poezie si proză din diasporă.
Mi s-a părut deosebit de interesantă o colectie de cărti si ziare vechi românesti, unele din ele adunate într-un sipet de bunicul si tatăl domnului Popescu, amândoi preoti ziare datând din 1880 - 1935.
Doamna Camelia Stefanovici, doctor din Winnipeg, publicist, a prezentat audientei un balerin tânăr, Paul Tudor Moldoveanu. După ce Tudor a partici-pat la un concurs de dans , i s-a oferit sansa unor burse la Winnipeg si la Washington. După ce i s-a terminat bursa, tânărul Tudor a început să lucreze la opera din Toronto, dansând în “Alice în Wonderland” si în “Spărgătorul de nuci”. Lucrează mult, ne spune, dar îi place. Tudor e recunoscător marii familii de români din Winnipeg si Toronto, care l-au "adoptat" si continuă să-l sustină...
Domnul Puiu Popescu l-a provocat la o discutie pe pictorul Doru Cioată, cel care a vernisat o expozitie cu multe icoane. Depanări despre inceputuri, despre viata de artist, despre relatiile cu Nicăpetre.
Deosebit de impresionante vorbele lui Alexandru Mursa, din Chisinău, despre ce înseamnă sa fii român de dincolo de Prut. De la amintirea unei învătătoare care, văzând că nu citeste bine ruseste, l-a făcut să repete clasa, căci "ciobanul" nu era cursiv în scrisul chirilic, ca, până la urmă, să devină fruntasul la o scoală moscovită... El relata despre imboldul pe care l-a re-prezentat faptul că e român, că n-a vrut să facă neamul si tricolorul de rusine. Acum este un valoros specialist in Toronto.
D-l Popescu a provocat pe cei de origine basarabeană la o discutie despre poeti si scriitori din Basrabia, despre valorosi artisti. Interventii interesante, vorbe dulci moldovenesti.
Cele două poezii ale basarabeanului Iacob Istrati sunt minunate, on ele fiind adesea vehiculate cuvintele “dor” si “suflet”, adică temele serii.
Părintele Ioan Pop dădea să plece la biserică, totusi, desi a adresat multumirea înainte de plecare, n-a fost lăsat să plece fără să cânte o colindă din propriul CD...
Asa că a cântat splendid, îngânat de audientă, cu refrenul... florilor dalbe.
Apoi îl vedem pe Mos Crăciun în carne si oase, un român de-al nostru care seamănă leit cu personajul de poveste, nu numai la barbă, ci si la vorbă. Vasile Istodor, ne recită două poezii pentru copii.
La întâlniri din astea mă simt ca-ntr-o familie lărgită, românească.
Se leagă discutii, se vând sau se [mprumută cărti, se admiră si se cumpără icoane, afli ce mai fac altii, că se voluntariază la scoala românească, afli că te simti bine printre ai tăi si că esti onorat să fii român.
Am plecat recunoscătoare si Consulatului General al României care s-a dovedit a fi gazdă primitoare cu oameni simpatici.
La sfârsit, toată lumea s-a imbrătisat, cu intelegerea clară că ne întâlnim iar, in aceeasi formatie, în ianuarie, la cenaclul nostru, care trece si el in al 17- lea de existentă, când, prin traditie, se sărbătoreste nasterea lui Emines-cu, si se oferă diplomele de apreciere in memoria unor valorosi români din diaspora, acum dipăruti.
Am primit si invitatii la concertele de colinde si ne-am urat unii altora Sărbători fericite!
Pe româneste.
|
Milena Litoiu 12/2/2012 |
Contact: |
|
|
