Tripticul accentelor
*
Când aburul trupului
E lemnul limpezit de ploaie
Si iarba devenire-i,
Pleoapele tale mă ard
Si răsare ochiul,
Albastrul invadând.
În cerul cuvântului te răpesc
Numirii tainei;
O stea se reculege-n ochii tăi,
Sufletul meu cade la picioarele luminii.
*
Cobor lângă somnul tău
Adormit în gingăsie
Ca o tăcere în miresme suave
Si mă-nchin, iubire, tie!
Esti propria-mi viată!
Ce har ti-a dat pădurea,
De tulburare-n gene
Porti de-a pururea?
*
Când nu te stiu aproape simt
Drumul o nevoie adâncă
Si-o sete mă arde-asa sfânt,
Când prin iubire trec pe lângă
Atâta moarte-n jur.
Aripi trădând o rază, pur
Sinele se rupe de pamânt;
Legat la ochi cu dragoste,
Orbit ca de lumină sunt.
Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 12/2/2012 |
Contact: |
|
|
