O lume ... aparte
Trebue să recunoastem că trăim într-o lume....aparte, asa cum nu am mai trăit pînă acum; însusi un post de radio anuntza "beautifull music for a crazy world" si nu cred că exagerează cînd face aceasta afirmatie.
Ce s-a schimbat în viatza oamenilor -asa cum o cunosteam de exemplu- în urmă cu 10-12 ani?
S-ar putea zice că s-au schimbat enorm de multe lucruri; pe scurt "socul informativ'"a covîrsit în scurt timp lumea; avem -datorită e-mail-ului si telefoanelor portabile de tipul cel mai sofisticat posibilitartea de a fi în contact instantaneu cu prieteni, parteneri de afaceri, reclame, bursă, muzică, filme, pornigrafie, etc., toate fiind abordabile în buzunarul fiecăruia; din acestă cauză, timpul se scurtează si, paradoxal, contactul interuman scade; avem mai multe informatii, dar nu avem timp să le "digerăm" si să gîndim; pierdem adevărati prieteni pentru că nu mai simtim nevoia să-i vedem în persoană atunci cînd putem comunica cu ei prin e-mail sau telefon! Într-un cuvînt, am devenit mai putin "umani" mai, "mecanizati" mergînd cu pasi siguri către "automatizare"" si dezumanizare.
Consecintza imediată este destrămarea familiei; părintii zdrobiti de răspunderile de a hrăni familia devin stresati, copiii nesupaveghiati si influentati de programe televizate si pe telefoane individuale care nu sunt potrivite vîrstei lor trăiesc într-o lume virtuala si vin în conflict cu lumea reală -părintii si scoala-, obtin performante proaste si rămîn needucati si, aruncati în societate, devin factori de perturbare a ordinii sociale; astfel delicventza creste!
Destrămarea vietii de familie duce la secularizare: tot mai putină lume frequenteaza lăcasurile de cult în lumea occidental, morala legată de religia crestină nu mai este respectată--dovadă divorturile care au atins peste 50% din numărul căsătoriilor- ,căsătoriile partenerilor de acelasi sex, etc-.Tot datorită abandonului coerentei vietzii de familie, copiii devin obiect de dispută între părinti, pleacă de sub tutela parentală si se expun loviturilor pe care societatea e capabilă se le exercite asupra lor .
Miscarea feministă are mult mai mare înfluentză decît în anii 1960-70, cînd de fapt era la începutul ei asa fel încît azi sunt institutzii în care este obligatoriu să aibă un anumit procentaj de femei angajate ceea ce înseamană discriminare fatză de barbati; este adevărat că emanciparea femeilor a scos la iveală o nouă fortză de muncă, dar prin acesta, dat fiiind că demografic femeile sunt mai numeroase, locurile bărbatzilor care concurează pentru intrarea în universităti si concurentza în cîmpul muncii reduce perspectivele bărbatilor de a concura pentru un loc de muncă; în acest mod rolul barbatului în familie a fost micsorat, venitul familiei depinzînd în multe cazuri de salariul femeiii. Evident aceasta reduce "father figure" al bărbatului, ceea ce poate avea -si chiar are- consecintze asupra copiilor: lipsa din familie a unui "father figure" apropie copilul de mamă, ceea ce ar duce -după unele păreri ale pediatrilor -la înclinare sexuală a copilului ajuns la pubertate către acelasi sex; evident, acesta părere este controversată si nu este unanim acceptată.
Tineretul universitar se orientează astăzi cu precădere către disciplinele care au contingentză cu ce se oferă mai mult ca locuri de muncă: stiinte fizico-matematice, economice si înformatică; stiintzele umanistice sunt ocolite. De aici, senzatia că cei care devin "tehnicienii" în societatea contemporană îi imprimă o orientare către directii materialiste, care sunt cele mai productive astăzi si se neglijează alte activitati intelectuale ca disciplinele umanistice, arta, literatura, filosofia, etc. Un fapt unanim observat este scăderea calitativă masivă a producitiei artistice, muzicale si culturale (roman, poezie, piese de teatru, filme) în publicistică si emisiuni teledifuzate.
De aici ar decurge tendintza societătii de a neglija ceea ce populează latura intelectual-spirituală a omului si rezultatul este o societate a căror membri trăiesc pentru a-si satisface nevoile materiale. Rezultatul este o pierdere imensă, aceea a valorilor-morale si spirituale care caracterizeză pe om; omul se dezumanizeaza, se întoarce împotriva lui însusi!
Aceasta de fapt constituie marea dramă pe care o trăim azi: distrugerea omului de către el însusi!
La acest proces contribue si faptul că diviziunea religiilor pe glob a fost folosită ca armă de propagandă în procesul de distrugere a omului: a ridica o religie contra alteia înseamnă de fapt distrugerea ambelor ca valoare spirituală si rezultatul este că oamenii devin mai putin înclinati să dea credibilitate doctrinelor respective si astfel se îndepărteaza de locurile de cult; religiile pierd rolul de scut spiritual care să micsoreze frica atavica a omului de faptul că este muritor! Pierzînd acest scut, omul devine dominat mai mult de instinctele lui animalice; si acest fapt e departe de a fi un avantaj pentru el, căci societartea umană se degradează în acest mod, omul pierde încrederea în înstitutiile care îl guvernează si de aici nu este decît un pas pînă la anarhie socială si spirituală. Dovada evidentă sunt conflictele armate care dureaza în orientul mijlociu si mai îndepartat de mai mult de 40 de ani, care au la bază nu numai motive teriutoriale, nationale, politice, dar si religioase: Suni si Shia se omoara între ei de secole, încearcă să impună legile lor religioase si altora, asumă pretentzii teritoriale pe baza faptului că locasuri de cult au fost construite sute de ani în urma (Al-Aksa, Dom on the Rock) iar al doilea Templu si Zidul plîngerii sunt considerate locuri sfinte si intangibile. Iată exemple de motivare pentru ce timp de 44 de ani nu s-a putut ajunge la stabilirea unor conditii de pace,ura a înlocuit ratiunea si toată omenirea e amenintzată de un al treilea razboi mondial.
Din cele de mai sus ar rezulta că boala actuală a omenirii este constituită de dezumanizare; cauzele sunt mai mult sau mai putin cunoscute; remediul l-ar constitui o cunoastere si recunoastere universală a acestui adevăr; calea de a iesi din impas este aceea a promovării valorilor umanistice: libertate,democratie si justitie
Dar pentru asta e nevoie de pace !
Si pentru a obtine pacea e nevoie de întezelegere si concesii reciproce care să creeze o platformă de la care să poată pleca o nouă reconstruire a omenirii. Altfel se ajunge în situatia creionata de Einstein care a întrevazut că atunci cînd tehnologia va atinge un nivel maxim, omenirea va deveni idioată!!
Toronto/ nov 2012
|
Dinu Dimitriu 11/26/2012 |
Contact: |
|
|
