In memoriam Marin Sorescu
Singur printre poeti pornisi
Sa asaltezi cararile abrupte,
Sa-nfrunti hatisuri sisa lasi,
In urma munte dupa munte.
De-atunci mereu tremura anii,
C-asa sunt anii trecatori
Si intr-o zi retras in matca
Plecasi si tu putin sa mori
Lumina zilei a sangerat
Si stalpul casei s-a cernit
Iar limba ceasului bolnava
Din mersul ei a incremenit
La Lilieci si la Bulzesti
Din ceru-nalt cazu o stea
In departari un clopot surd
Batand in dunga,se jelea.
In toata tara o raceala
S-a-ntins,vazduhul s-a smolit
In suflet am simtit un gol
Si-o rana ca s-au cuibarit.
O grea tacere,fara mila,
Ne-a-nvaluit ca o meduza,
In timp ce tu urcai la cer,
Din fum de smirna si din spuza.
Coloana ta fara sfarsit,
Din dor de viata daltuita,
Va sta sa-nfrute vesnic timpul
Si va ramane neclintita.
Masa tacerii ne aduna,
Pe toti care te-am cunoscut,
In fiecare an sa-ti spuna
Plecarea ta cat ne-a durut.
Aici ne vom rosti piosi
Omagiul nostru-nlacrimat,
Tinand aprinse lumanari
Sa-ti fie somnul luminat
|
Stefan C.Truica 11/25/2012 |
Contact: |
|
|
