Voci românesti prezente pe scena operei din Los Angeles
În ultimii zece ani cîntăreti de operă Români si-au făcut prezenta simtită pe scena operei din Los Angeles. Spectacolele de operă au loc în clădirea Dorothy Chandler Pavilion de la Music Center în “downtown”. Plácido Domingo este directorul artistic al operei. Maestrul Domingo a jucat în prima productie a companiei de operă în 1986. James Conlon este directorul muzical si dirijorul principal al orchestrei operei. De multe ori opera invită dirijori de renume si cîntăreti internationali deosebit de talentati. Spectacolele sunt de foarte bună calitate, repertoriul este variat si uneori sunt premiere mondiale, ca de examplu opera contemporană “Il Postino” de compozitorul Mexican Daniel Catán. Surpriza este că nu rareori apare si o prezentă romanească.
Acum câteva saptămâni când am fost să văd “Don Giovann” am descoperit-o pe mezzo-soprana Roxana Constantinescu în rolul seductivei tărăncute Zerlina. Tânară, trasă prin inel, delicată, cu voce placută. Sub batonul iscusit al foarte talentatului dirijor Conlon, aria “Vedrai, carino” cântată de Zerlia în Actul II a fost deosebit de frumoasă (Los Angeles Times, 23 Septembrie, 2012).
Regret că n-am avut ocazia să o întâlnesc personal pe Roxana când un grup de români de la Societatea Viitorul Roman (http://viitorulroman.com), au luat masa de prânz cu ea, Sambata 29 Septembrie, 2012 la un restaurant pe vârf de deal in Orange County, “Orange Hill”, oferindu-i româncei noastre o belvedere Californiană. Din păcate eu nu am putut participa la acest eveniment.
Mezo-soprana Roxana Constantinescu cu un group de români de la Societatea Viitorul Român la restaurantul “Orange Hill” din Orange County, California, Septembrie 29, 2012.
Cum mă fascinează faptul că adesea americani get-beget sunt atrasi de cultura românească, am schimbat cateva idei cu William (Bill) Toutant, professor de muzică si compozitie la Universitatea de Stat Northridge, California (CSUN) unde predau eu. Bill are un program de operă la statia de radio a universitătii transmis în direct în fiecare duminică seară la ora 10 p.m. si pe Internet la http://www.kcsn.org/listen. Stiu că de mai multe ori programul lui a avut o notă românească. Nu este întâmplător că îl interesează cultura noastră căci sotia lui, Ligia, s-a născut în Romania. Iată ce mi-a spus Bill.
“Primele mele experiente cu muzica românească au fost când am participat, patru ani la rand la mijlocul anilor 90, ca compozitor-invitat la Festivalul Româno-American de Muzică din Constanta. Putin după aceasta am început programul meu de radio “Casa de Opera KCSN” (https://www.kcsn.org/schedule/kcsn-opera-house/) si am descoperit opera scurtă a lui Nicolae Bretan “Luceafarul”. Eram in căutare de un repertoriu neobisnuit pentru că doream ca programul meu să prezinte atât opere celebre cât si opere mai putin cunoscute publicului. Am transmis de mai multe ori opera “Luceafarul” cât si alte lucrari ale lui Bretan, “Golem” si “Arald”. Opera “Luceafarul” o găsesc deosebit de frumoasă si melodică. Deoarece Bretan a folosit diverse poeme ale lui Eminescu, opera lui este specială! (“striking”!)
Cum programul meu de radio de la CSUN are ca sponsor Opera din Los Angeles, de-a lungul anilor am prezentat interviuri cu cântareti din diversele productii locale. Am avut ocazia să iau intervieuri lui Angela Gheorghiu, Roxandra Donose si Leontina Vaduva. Angela Gheorghiu a jucat în rolul Nedda in “I Pagliacci” si a fost foarte de efect. După interviul meu cu Roxandra Danose, casetofonul a avut o problemă si banda audio digitală cu înregistrarea mea s-a stricat. Câtăreata a fost drăguta si mi-a dat un al doilea interviu. Când am întalnit-o pe Leontina Văduva cântand Mimi in “La Bohčme”, se întampla sa fie chiar ziua ei de nastere. Sotia mea Ligia si cu mine am fost invitati la receptia de după specatocul din seara de premieră. Toată lumea a cântat “Happy Birthday” si apoi Leontina a reciprocat cu un “Multi ani trăiasă”. Pentru că melodia si cuvintele îmi erau cunoscute am cântat împreună cu ea. Acesta a fost unicul meu duet în public ca star de opera.
După ce l-am descoperit pe Eminescu, am decis să compun o piesă muzicală pe baza poeziei mele preferate, “Glossa”. A fost cântată în premieră în Los Angeles de baritonul David Sannerud si apoi a fost cântată din nou în Republica Cehă.”
Ce nu a mentionat Bill este că baritonul a cântat “Glossa” într-o romană fară accent. Profesor de pronuntare corecta i-a fost Ligia, sotia lui Bill. În seara când s-a cântat “Glossa” la CSUN s-a întimplat să fim o mână de români in sală. Vocea tunătoare, compozitia muzicală reusită si poezia eminesciană ne-au făcut pe toti să vibrăm de emotie.
Sunt bune spectacolele de operă din Los Angeles. Mie îmi amintesc de anii copilăriei când mama mă ducea la Opera din Cotroceni unde maretia specacolelor mă fascina. Departe de locurile acealea îmi face placere când opera romană îsi trimite câte un emisar spre mine aici pe Coasta Pacificului si mă bucur să-l ascult pe Bill prezentând o cântareată româncă, sau operele lui Nicolae Bretan. Mă simt mândră.
Nota: Articolul acesta a fost publicat online pe revista culturala Omnigraphies: www.omnigraphies.com
|
Ileana Costea 11/24/2012 |
Contact: |
|
|
