Prezente
Prin abur cald si descântec, toamna vine
Pe marginea zărilor cu pasi aurii
În fosnet uscat, dând palpitatii line
Văzduhul se oferă zdrentelor cafenii
Lumina dezmiardă pământul, ca-ntr-un vis,
Desfăsurându-se-n voia întâmplării
Să îsi impună rostul, vremea si-a permis
Să dăruiască amploare nerăbdării.
Ziua picoteste-n arome ce se-opun
Aerului smucit de frunze virgine
Se-ntretaie umbrele si se suprapun
Tulburate fiind de-adieri divine.
Printre pete, în dantelă decupate
Se succed nuante de un galben pal...
Ceasul suflă clipe imensificate
Si totul devine mult prea pictural!
Peisajul intră-n uimirea clipei
Nu cunoaste soarta clipei viitoare
Culoarea ce-adună lumina risipei
Capătă clinuri de o tristă splendoare
Timpul, mai mereu, încearcă o durere
Când cerul e sculptat în argint si topaz
Undeva, în suflet, e-un gol si tăcere
E un amestec de nelinisti si extaz
............................................
Toamna-i ceva liric dintr-o poezie,
Ziua este forma unei transparente
Prin care-apare dorul –ca o melodie-.
Emotiile sar în astfel de prezente!
|
Lia Ruse 11/22/2012 |
Contact: |
|
|
