Take, Ianche si Cadîr la Toronto
Anul acesta s-au împlinit mai bine de sapte decenii de la nasterea uneia dintre cele mai îndrăgite comedii din dramaturgia românească – piesa “Take, Ianche si Cadîr” a scriitorului bârlădean Victor Ion Popa. Sapte decenii de când personajele bine cunoscute atâtor generatii – cei trei prieteni, negustori dintr-o mahala moldovenească – îsi trăiesc pe scenă bucuriile, emotiile si necazurile, făcându-ne pe noi, spectatorii lor devotati, să râdem, să fremătăm, să plângem laolaltă cu ei.
Si iată că a sosit ceasul când cei trei prieteni si-au părăsit urbea lor natală pentru a veni – poate nu pentru prima oară – însă în premieră pentru subsemnata – să îi bucure, sau să se facă cunoscuti, si celor de dincolo de ocean.
Spun să se facă cunoscuti, căci în mica, dar cocheta, sală a teatrului “Betty Oliphant” din downtown-ul orasului Toronto, teatru ce poartă numele co-fondatoarei }colii Nationale de Balet canadiene, s-au aflat, la cele două reprezentatii din 4 noiembrie ac, nu numai părinti, nu numai bunici, ci si copii sau tineri care i-au întâlnit atunci pentru prima dată pe Take, pe Ianche, pe Cadâr...
Pusă în scenă sub îndrumarea maestrului Amatto Checiulescu – un nume care nu mai are nevoie de nici o recomandare, fiind bine cunoscut atât publicului român din tară cât si celui de peste hotare, sclipitoarea comedie a lui Victor Ion Popa a prins viată – pentru a doua oară în ultimul deceniu (căci piesa a mai fost jucată de către aceeasi trupă teatrală, însă într-o componentă diferită, si în 2004) pe o scenă din Toronto, sub ochii unui public român de diferite vârste, dar evident împărtăsind aceeasi mare dragoste – teatrul.
Interpretată cu vivacitate si cu dăruire, cu umor si căldură, cu dragoste si pasiune – piesa a stârnit nu numai – cum era de asteptat – hohotele de râs sau aplauzele celor din sală – dar, sunt convinsă, a făcut si să curgă câteva lacrimi discrete, izvorâte din amintirea a tot ce înseamnă acasă, acel acasă pe care, cu autenticitatea trăirii lor, actorii trupei “Ars Nova” au reusit să îl aducă instantaneu pe scenă, o dată cu ridicarea cortinei.
Privind desfăsurarea actiunii, asteptând cu înfrigurare replicile clasice ce au făcut deliciul atâtor generatii, am lunecat, fără să îmi dau seama, într-un alt univers, atât spatial, cât si temporal, încât, la terminarea spectacolului, a trebuit să mă scutur ca dintr-un vis – un vis frumos – pentru a reveni în realitatea unei lumi cu alte dimensiuni culturale si istorice.
Si pentru că în rândurile de mai sus am vorbit (paradoxal, căci este vorba de o comedie, chiar dacă având puternice accente lirice) de lacrimi, am simtit că ele au izvorât si dintr-un imens sentiment de recunostintă fată de efortul acelora care, cu pretul a nenumărate seri târzii si repetitii istovitoare, i-au adus la viată, cu talent si dăruire, pe Take, pe Ianche, pe Cadîr, pe Ana, pe Ionel, pe Itic, pe Safta, exclusiv pentru bucuria noastră, a publicului.
Căci montarea unui spectacol de teatru în afara granitelor tării, ca act de cultură benevol, implică, desigur, uriase greutăti si sacrificii, ce pot fi justificate si întelese numai prin prisma unui singur sentiment – dragostea – dragostea de cultură, de teatru, de tara de unde am venit. {i voi enumera aici, succint, pe acesti – cu sigurantă eterni – îndrăgostiti: Dan Garbati (Ianche), Marius Feroiu (Take), Sergiy Kuzmenko (Cadîr), Raluca Vulpe (Ana), Radu Crisan sI Ciprian Preda (Ionel, în interpretări diferite la cele două spectacole), Camil Coajă (Itic), Mariana Rîmniceanu (Baba Safta).
Spectacolul de seară s-a încheiat nu numai în aplauzele călduroase ale publicului, ci si cu înmânarea unei distinctii maestrului Amatto Checiulescu, de către domnul Cornel Chisu, membru al Parlamentului Canadei, alături de care s-au aflat în sală si alte oficialităti de la Consulatele României si Moldovei la Toronto.
Multumind pe această cale actorilor, regizorului si tuturor acelora care au contribuit la realizarea acestui spectacol de exceptie – hrană pentru suflet si inimă –, nu îmi rămâne decât să îmi exprim speranta de mă afla din nou, în viitorul apropiat, în rândurile publicului, vizionând o nouă reprezentatie teatrală a trupei “Ars Nova’, la fel de minunată.
|
Eliza Ghinea 11/18/2012 |
Contact: |
|
|
