“Optimismul bacovian” de Angela Monica Jucan
- Pentru că punctul terminus înseamnă un nou început
Se spune despre Bacovia că este un poet trist, că versurile sale sunt deprimante. Si totusi, Bacovia este poetul unei imense vitalităti. În sprijinul acestei idei vine si cartea Angelei Monica Jucan, intitulată "Optimismul bacovian", apărută la Casa de editură Dokia, Cluj-Napoca, în 1999. „Tocmai pentru că este simbolist pur, la Bacovia „plouă, plouă, plouă”, dar mohoreala este numai un aspect exterior. Esenta ploii stă – stie oricine – în puterea ei fertilizatoare. Când ti se pare că Bacovia stă să moară de plictis în poeziile lui „ploioase”, el vorbeste, în realitate, de cea mai mare potentialitate de viată masiv comasată în câteva versuri. Optimismul numai nu explodează de sub simbol”, spune autoarea.
Sapte poeme
În “Optimismul bacovian”, Angela Monica Jucan analizează sapte din cele mai cunoscute poezii ale lui Bacovia („Plumb”, „Lacustră”, „Amurg violet”, „Decembre”, „Negru”, „Rar”, „Tablou de iarnă”), într-o interpretare exclusiv a volumului „Plumb”, si trei din cele mai frecvente simboluri cultivate de el (ftizia, clavirul, culoarea gri).
Poemele „Plumb” si „Lacustră” sunt emblematice pentru creatia bacoviană. Angela Monica Jucan se referă la Bacovia ca la un simbolist a cărui poezie poartă în sine „permanenta, echilibrul, pacea... Îl preocupă pe Bacovia, indiferent cum si cât s-ar exterioriza, ponderabilitatea, în felul ei, maternă, a plumbului”. În acceptiunea autoarei, „Lacustră” nu aduce un sentiment nelinistitor, dimpotrivă, trimite la ideea de adăpost, ce semnifică încredere.
Gri si violet
Ftizia - una din temele favorite ale lui Bacovia, care, afirmă Angela Monica Jucan, „din punct de vedere poetic... nu are valoare în sine, ci doar prin capacitatea nebănuit de largă, de a sugera, a acestei boli „fără sperantă” - contribuie pe alt plan, la ideea de moarte, de cadavru „coborând spre odihnă si re-facere în tărână”, din „Plumb”. Existenta cotidiană (de fiecare zi, obisnuită) este la Bacovia un pustiu lăuntric, care anticipeaza sfârsitul, ca de exemplu, în poemul „Gri”.
Însă fie că este vorba de clavirul la care cineva interpretează o melodie „înceată si monotonă, lipsită de orice agresivitate”, fie de culoarea gri, („Griul este spiritual, spre deosebire de violetul material”) ori de optimismul din poemul „Rar” („Optimismul derivă din puncte – punctele nu de suspensie, ci de suspans implicând asteptare care, evident, e aproape sinonimă cu încrederea”), autoarea ne reliefează un Bacovia a cărui poezie cântă prin excelentă, bucuria vietii.
Negru
Asemenea lui Baudelaire, Angela Monica Jucan este preocupată în cartea sa si de aspectul estetic al poeziei bacovine, de aceea, ne vorbeste de corespondente. Legăturile ce există între culori (gri-violet, muzică-descântec), au rolul să ne demonstreze că poetul este un artist ce stie să se folosească de muzicalitate si variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate de Bacovia, abordată si de Angela Monica Jucan în “Optimismul bacovian”, este negru. În poezia "Negru" se găsesc alăturate sicrie metalice, flori carbonizate, vesminte funerare. Nu numai lumea materială este simbolizată la Bacovia prin negru, ci si lumea sentimentelor. În acest decor învăluit în negru, tristul Amor are penele carbonizate.
Si totusi, Angela Monica Jucan afirmă: „Bacovia îsi propune să scoată în evidentă prin amplificare impresia de negru, lăsând-o la libera perceptie a cititorului, dar o dilată până într-atât încât lumea îl crede pesimist. Cititorii văd doar punctul terminus, când, de fapt, acest punct coincide cu altul initial si poezia se încheie în „Negru, numai noian de negru” când tocmai urma „Să dea pământul din sine verdeată”...”
„Golul plin”
Noaptea, ploaia, golul, moartea, plânsul, nevroza, sentimentul de monotonie exasperantă, toate amintind de creatia lui E. A. Poe, Baudelaire si Verlaine, devin la Bacovia, în viziunea Angelei Monica Jucan, „golul plin”. Este probabil, „celălalt” unghi al simetriei””, asa cum spune chiar autoarea, pe care îl regăsim în simbol, la Paul Verlaine, în poemul „Apus de sori”: „Stranii întelesuri,/Curg din depărtări,/Parcă sori din zări/Coborâti la sesuri.”
Phoenix, Arizona
|
Octavian D. Curpas 11/7/2012 |
Contact: |
|
|
